Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

pendula

  • 1 Tubifera pendula

    2. RUS журчалка f висящая
    3. ENG
    4. DEU
    5. FRA

    VOCABULARIUM NOMINUM ANIMALIUM QUINQUELINGUE > Tubifera pendula

  • 2 Betula pendula

    {Deutsch:} Hängebirke (f)
    {Русский:} берёза повислая (ж), берёза поникающая (ж)

    Latein-Deutsch-Wörterbuch von Heilpflanzen > Betula pendula

  • 3 pendulus

    pendŭlus, a, um [pendeo] [st2]1 [-] suspendu, pendant, qui pend, pendu. [st2]2 [-] en pente, incliné. [st2]3 [-] en suspens, hésitant, flottant, indécis, incertain, flottant.    - potes hac ab orno pendulum zonā laedere collum, Hor.: avec ta ceinture tu peux t'étrangler, pendu à ce frêne.    - pendula palearia, Ov.: fanon pendant.    - pendulae genae, Plin.: joues pendantes.    - érotique, au fém.: qui se penche en avant ou se suspend au-dessus de son amant en faisant l’amour, qui chevauche son partenaire amoureux en cavalière.    - Photis... mobilem spinam quatiens, pendulae Veneris fructu me satiavit, Apul. M. 2,17,4: remuant sa souple échine en cadence, Photis me combla de tous les plaisirs d’une Vénus cavalière.    - neu fluitem dubiae spe pendulus horae, Hor. Ep. 1, 18, 110: pour ne pas flotter, suspendu dans l'attente d'une heure incertaine.
    * * *
    pendŭlus, a, um [pendeo] [st2]1 [-] suspendu, pendant, qui pend, pendu. [st2]2 [-] en pente, incliné. [st2]3 [-] en suspens, hésitant, flottant, indécis, incertain, flottant.    - potes hac ab orno pendulum zonā laedere collum, Hor.: avec ta ceinture tu peux t'étrangler, pendu à ce frêne.    - pendula palearia, Ov.: fanon pendant.    - pendulae genae, Plin.: joues pendantes.    - érotique, au fém.: qui se penche en avant ou se suspend au-dessus de son amant en faisant l’amour, qui chevauche son partenaire amoureux en cavalière.    - Photis... mobilem spinam quatiens, pendulae Veneris fructu me satiavit, Apul. M. 2,17,4: remuant sa souple échine en cadence, Photis me combla de tous les plaisirs d’une Vénus cavalière.    - neu fluitem dubiae spe pendulus horae, Hor. Ep. 1, 18, 110: pour ne pas flotter, suspendu dans l'attente d'une heure incertaine.
    * * *
        Pendulus, pen. corr. Adiectiuum. Ouid. Qui pend, Pendant.
    \
        Collum pendulum zona laedere. Horat. Se pendre par le col et estrangler.
    \
        Loca pendula. Colum. Penchants, ou Pendants.
    \
        Spe pendulus dubiae horae. Horat. Incertain et en doubte.

    Dictionarium latinogallicum > pendulus

  • 4 pendulus

    pendulus, a, um (pendeo), I) hangend, herabhangend, a) übh.: collum, Hor.: libra, Ov.: genae (ebrii), Plin.: aures pendulae atque flaccentes, Lact.: pallium, Sulp. Sev.: tela (Webstuhl), weil die Kettenfäden herunterhangen, Ov. – b) v. Örtl. usw. = hangend, schwebend, loca, Colum.: Setia, Mart. – u. c) v. leb. Wesen = schwebend, v. Vögeln, Apul.: putator pendulus arbustis, Colum. – II) bildl., ungewiß, zweifelhaft, spe pendulus, Hor. ep. 1, 18, 110: pendula turba, Prop. 4, 1, 18: Herodes pendulā exspectatione frustratus, Augustin. serm. 150, 1 Mai.

    lateinisch-deutsches > pendulus

  • 5 Setia

    Sētia, ae, f., eine Stadt in Latium auf einem in die Pontinischen Sümpfe hineinreichenden Berge, berühmt durch Weinbau, j. Sezza, Liv. 6, 30, 9. Sil. 8, 378: pendula Pomptinos quae spectat Setia campos, Mart. 13, 112, u. dah. bl. pendula S., Mart. 4, 64, 34. – poet. = setischer Wein, Setiner, Stat. silv. 2, 6, 90. – Dav. Sētīnus, a, um, setinisch, ager, Cic. – Plur. subst., Sētīnī, ōrum, m., die Einw. von Setia, die Setiner, Plin.

    lateinisch-deutsches > Setia

  • 6 pendulus

    pendulus, a, um (pendeo), I) hangend, herabhangend, a) übh.: collum, Hor.: libra, Ov.: genae (ebrii), Plin.: aures pendulae atque flaccentes, Lact.: pallium, Sulp. Sev.: tela (Webstuhl), weil die Kettenfäden herunterhangen, Ov. – b) v. Örtl. usw. = hangend, schwebend, loca, Colum.: Setia, Mart. – u. c) v. leb. Wesen = schwebend, v. Vögeln, Apul.: putator pendulus arbustis, Colum. – II) bildl., ungewiß, zweifelhaft, spe pendulus, Hor. ep. 1, 18, 110: pendula turba, Prop. 4, 1, 18: Herodes pendulā exspectatione frustratus, Augustin. serm. 150, 1 Mai.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > pendulus

  • 7 Setia

    Sētia, ae, f., eine Stadt in Latium auf einem in die Pontinischen Sümpfe hineinreichenden Berge, berühmt durch Weinbau, j. Sezza, Liv. 6, 30, 9. Sil. 8, 378: pendula Pomptinos quae spectat Setia campos, Mart. 13, 112, u. dah. bl. pendula S., Mart. 4, 64, 34. – poet. = setischer Wein, Setiner, Stat. silv. 2, 6, 90. – Dav. Sētīnus, a, um, setinisch, ager, Cic. – Plur. subst., Sētīnī, ōrum, m., die Einw. von Setia, die Setiner, Plin.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > Setia

  • 8 crux

    ucis f. (редко Enn m.)
    1) крест ( в форме T или +), орудие пыток и казни
    in crucem tōllere C, Q (cruci affigere L etc., afficere cruce Su etc., in cruce H, bAfr, cruci C, VP или in crucem suffigere Just и agere C, Pt) — пригвоздить к кресту, распять
    pascere in cruce corvos погов. Hкормить на кресте вороньё (т. е. быть распятым)
    2) мука, мучение, беда, горе, бедствие
    3) бран. напасть, висельник, душегуб, разбойник (разбойница) (aliqua mala c. Pl)
    i (или abi) in (mălam) crucem! Pl — прощались ты!, пропади ты пропадом!
    4) дышло (c. pendula St)

    Латинско-русский словарь > crux

  • 9 palear

    Латинско-русский словарь > palear

  • 10 pendulus

    a, um [ pendeo ]
    1) висящий, висячий ( libra O); свисающий, ниспадающий ( tela O); обвислый (genae PM; vela Ap); нависший ( loca Col)
    2) парящий (eodem loco pendula, sc. aquila Ap)
    3) колеблющийся, нерешительный (spe p. H)

    Латинско-русский словарь > pendulus

  • 11 crux

    crux, crucis, f. (vgl. altind. krúñcati »krümmt sich«, ahd. hrukki »Rücken«), I) das Marterholz, sowohl zum Anpfählen (s. Sen. de prov. 3, 9), als zum Hängen (s. Cic. pro C. Rab. 10 sqq.), als zum Spießen, bes. aber zum Kreuzigen (s. Sen. ad Marc. 20, 3), und dann deutsch das Kreuz (sowohl in Gestalt eines T als eines +), crucis terror, Cic.: ultimum crucis supplicium, Flor.: cruce dignus, v. Pers., cruce dignissimi fugitivi, Val. Max., und v. Vergehen, peccat uterque nostrum cruce dignius? Hor. – cr. acuta, Sen.: cr. alta, Plin., altissima, Iustin.: cr. praeter ceteras multo altior et dealbata, Suet.: cr. summa, Catull. u. Iustin. -afficere alqm cruce, Suet. u. Lact.: afficere cives Romanos morte, cruciatu, cruce, Cic.: agere alqm in crucem, Cic., in illum cruciatum et crucem, Cic.: affigere alqm cruci, Liv. u. Val. Max.: constituere crucem sibi ipsum (bildl.), Cic.: contionari de summa cruce, Iustin.: defigere crucem in foro, in comitio, in campo Martio, Cic. (vgl. crucem ad supplicium defigi et constitui iubes, Cic.): detrahere (abnehmen) alqm ex cruce, Cic.: fabricare crucem, Sen.: figere crucem damnatis servis, Cic., od. post urbem in via Pompeia, Cic., od. illo in loco, Cic.: figere alqm in ea parte crucis, quae ad fretum spectat, Cic.: figere corpus verberibus lacerum in crucem, Iustin.: figere alqm od. corpus alcis cruci, Quint. u. Plin.: luere supplicia crucibus, Iustin.: mereri crucem, Ter. Andr. 521: merere crucem, Sen. contr. 7, 6 (21), 3: minari alci crucem, Cic.: minitari omnibus bonis cruces ac tormenta, Cic.: pendēre in cruce, Iustin., merito in tam alta cruce, Plin. (vgl. crucibus affixi per ingens litoris spatium pependerunt, Curt.): pascere in cruce corvos, Hor.: ponere alci crucem, Iuven.: propositā cruce aut saxo, da das Kr. oder der tarpejische Fels (als Strafe) darauf gesetzt war (darauf stand), Cic.: multas cruces propositas effugere cupere (bildl. = vielen Quälereien), Cic.: rapere alqm in crucem, Cic.: refigere se crucibus (im Bilde), Sen. – sedere acutā cruce, Sen.: suffigere alqm cruci, Cic. u. Vell., od. in cruce, Hor. u. Auct. b. Afr., od. in crucem u. in crucem altissimam, Iustin.: multo praeter ceteras altiorem et dealbatam statui crucem iussit, ließ errichten, Suet.: tollere (fortnehmen) crucem de campo, Cic.: tollere alqm in crucem, Cic., mit folg. quod (weil er usw.), Quint. – bildl., summum ius antiqui putabant summam crucem (Qual), Col. – bei den Komik. in den Formeln, quaerere in malo crucem, in den Nöten sich zu einem Kreuz (zu qualvoller Strafe) verhelfen, Ter.: quae te mala crux agitat? plagt dich der Henker? Plaut.: ire od. abire in malam crucem u. bl. malam crucem, zum Henker gehen, Plaut. (s. Brix Plaut. capt. 466 u. Men. 849): u. so i od. abi in malam crucem! Plaut. u. Ter.: abi in crucem! Plaut.: i in crucem! Plaut.: ebenso ellipt., in malam crucem! zum Henker! Plaut. – u. v. der Buhldirrne, die junge Leute plagt, Marterholz, Quälgeist, aliqua mala crux, Plaut.: illae cruces, Ter. – als Schimpfwort, Galgenvogel, Galgenstrick, Plaut. Pers. 795. – II) poet., das Kreuz = die Deichsel, cr. pendula, Stat. silv. 4, 3, 28. – / arch. auch masc., malo cruce, Enn. ann. 360. Gracch. bei Fest. 150 (b), 30: Genet. Plur. crucum, Tert. apol. 16 (zweimal); ad nat. 1, 12 (zweimal); vgl. Charis. 141, 18.

    lateinisch-deutsches > crux

  • 12 bellum

    bellum, i, n.    - arch. et poét. duellum. [st1]1 [-] guerre [au pr. et au fig.].    - vel belli vel domi, Cic. Off, 2, 85: soit en temps de guerre, soit en temps de paix.    - Veienti bello, Div. 1, 100, pendant la guerre contre Véies.    - bellis Punicis, Cic. Verr. 5, 124: pendant les guerres puniques.    - in civili bello, Cic. Phil. 2, 47: pendant la guerre civile.    - bellum navale Cic. Pomp. 28 ou maritimum, Sall. C. 39, 1: la guerre des pirates.    - bellum adversus Philippum, Liv. 31, 1, 8: la guerre contre Philippe.    - cum improbis suscipere bellum, Cic. Sull. 28: entreprendre la guerre contre les méchants.    - bellum facere alicui: faire la guerre à qqn.    - bellum gerere: faire la guerre.    - bellum conflare: provoquer la guerre.    - bellum ducere (trahere): faire traîner la guerre en longueur.    - bellum denuntiare (indicere): déclarer la guerre.    - bellum instruere (parare, comparare, apparare): faire des préparatifs de guerre.    - bellum inferre alicui (contra aliquem): prendre l’initiative de la guerre contre qqn, attaquer qqn.    - bellum profligare: terminer la guerre.    - bello absistere, Cic.: cesser les hostilités.    - bellum repulsum, Cic.: guerre défensive.    - bellum dare (deferre) alicui, Cic.: confier la direction de la guerre à qqn, charger qqn de faire la guerre.    - bellum indico ventri, Hor.: je déclare la guerre à mon ventre, je me mets à la diète.    - milvo est bellum quasi naturale cum corvo, Cic.: il y a entre le milan et le corbeau une sorte d'inimitié naturelle. [st1]2 [-] combat, bataille.    - Sall. C. 9, 4 ; Liv. 8, 10, 7. [st1]3 [-] [au pl., fig.] armées.    - Ov. M. 12, 24 ; Plin. Pan. 12, 3. [st1]4 [-] la Guerre, divinité.    - Belli portae, Virg. En, 1, 294: les portes du temple de Janus.
    * * *
    bellum, i, n.    - arch. et poét. duellum. [st1]1 [-] guerre [au pr. et au fig.].    - vel belli vel domi, Cic. Off, 2, 85: soit en temps de guerre, soit en temps de paix.    - Veienti bello, Div. 1, 100, pendant la guerre contre Véies.    - bellis Punicis, Cic. Verr. 5, 124: pendant les guerres puniques.    - in civili bello, Cic. Phil. 2, 47: pendant la guerre civile.    - bellum navale Cic. Pomp. 28 ou maritimum, Sall. C. 39, 1: la guerre des pirates.    - bellum adversus Philippum, Liv. 31, 1, 8: la guerre contre Philippe.    - cum improbis suscipere bellum, Cic. Sull. 28: entreprendre la guerre contre les méchants.    - bellum facere alicui: faire la guerre à qqn.    - bellum gerere: faire la guerre.    - bellum conflare: provoquer la guerre.    - bellum ducere (trahere): faire traîner la guerre en longueur.    - bellum denuntiare (indicere): déclarer la guerre.    - bellum instruere (parare, comparare, apparare): faire des préparatifs de guerre.    - bellum inferre alicui (contra aliquem): prendre l’initiative de la guerre contre qqn, attaquer qqn.    - bellum profligare: terminer la guerre.    - bello absistere, Cic.: cesser les hostilités.    - bellum repulsum, Cic.: guerre défensive.    - bellum dare (deferre) alicui, Cic.: confier la direction de la guerre à qqn, charger qqn de faire la guerre.    - bellum indico ventri, Hor.: je déclare la guerre à mon ventre, je me mets à la diète.    - milvo est bellum quasi naturale cum corvo, Cic.: il y a entre le milan et le corbeau une sorte d'inimitié naturelle. [st1]2 [-] combat, bataille.    - Sall. C. 9, 4 ; Liv. 8, 10, 7. [st1]3 [-] [au pl., fig.] armées.    - Ov. M. 12, 24 ; Plin. Pan. 12, 3. [st1]4 [-] la Guerre, divinité.    - Belli portae, Virg. En, 1, 294: les portes du temple de Janus.
    * * *
        Bellum, belli. La guerre.
    \
        Bellum, pro Praelio. Sallustius. La bataille et combat.
    \
        Belli genitiuus aliquando ponitur pro aduerbio in loco. Cic. En la guerre.
    \
        Apex bellorum. Stat. Chef de guerre.
    \
        Caligo belli. Stat. Trouble de guerre.
    \
        Concitores belli. Tacit. Esmouveurs de guerre.
    \
        Confector belli. Cic. Qui met fin à la guerre.
    \
        Expers belli. Ouid. Qui n'ha point de guerre.
    \
        Expertus belli. Tacit. Experimenté en guerre, Aguerri, Faict à la guerre, Duict à la guerre.
    \
        Frons bellorum. Stat. La poincte d'une armee.
    \
        Habilis bello aetas. Ouid. Propre et idoine à la guerre.
    \
        Insolens bellorum. Tacit. Qui n'a point accoustumé la guerre.
    \
        Modo belli. Liu. A la mode et maniere de la guerre.
    \
        Offensiones belli. Cic. Pertes et dommages de guerre.
    \
        Rudis belli. Horat. Ignorant, et qui ne scait que c'est de la guerre. Qui n'est point aguerri.
    \
        Simulachra belli. Virgil. Joustes, ou combat, et tournoy faict pour passetemps, et non pas à oultrance.
    \
        Vnius vteri bellum. Stat. Guerre entre deux freres.
    \
        Acre bellum. Ouid. Aspre.
    \
        Acutum. Horat. Tresperilleux, Tresdangereux.
    \
        Bilustre bellum. Ouid. Qui a duré dix ans.
    \
        Creperum bellum. Lucret. Doubteux.
    \
        Externum. Cic. Contre les estrangiers.
    \
        Finitimum bellum. Iustinus. Guerre demenee en pais voisin.
    \
        Genialia. Stat. Combat faict à la table.
    \
        Inexpiabile. Cic. Quintil. Guerre obstinee.
    \
        Internecinum. Liuius. Guerre mortelle, Guerre par laquelle une des parties est totalement destruicte.
    \
        Longinquum bellum. Sil. Guerre faicte en pais loingtain.
    \
        Mollius bellum gerere. Sallust. Plus gratieusement et courtoisement.
    \
        Nobile. Horat. Dont le bruit et renommee est par tout.
    \
        Opertum Virgil. Guerre couverte, secrette.
    \
        Pendula bella. Claud. Guerre d'oiseaulx en l'air.
    \
        Pigmaea bella. Claudian. Guerre de grues contre les Pigmees.
    \
        Rediuiua bella. Sil. Guerres renouvelees.
    \
        Spatiosum. Ouid. De longue duree, Qui dure long espace de temps.
    \
        Trux. Valer. Flac. Cruelle.
    \
        Virgineum bellum. Valer. Flac. Guerre faicte par les Amazones.
    \
        Absoluere bellum. Lucan. Achever.
    \
        Absoluere populum bello. Tacit. Delivrer.
    \
        Abstinere bellum ab aliquo. Liu. Ne luy point faire la guerre.
    \
        Abesse a bello. Cic. Ne point avoir le coeur à la guerre.
    \
        Accendendo bello acer. Tacit. Aspre à allumer la guerre.
    \
        Admotum bellum. Sil. Approchee. \ Adornare. Liu. Preparer.
    \
        Alere. Plancus Ciceroni. Nourrir.
    \
        Attenuatum et imminutum bellum. Cic. Amoindrie.
    \
        Ciere bella. Virgil. Esmouvoir.
    \
        Bello commisso. Liu. La guerre ouverte. Bud.
    \
        Concidit bellum. Tacit. La guerre est faillie du tout.
    \
        Condere bella. Virgil. Descrire les guerres, et en composer des livres.
    \
        Conficere bellum. Tacit. Parachever, et mettre à fin.
    \
        Coquere bellum. Liu. Machiner secrettement.
    \
        Dare bellum. Stat. Donner occasion de faire la guerre.
    \
        Dare bellum alicui. Cic. Le faire chef, et luy bailler la principale charge de la guerre.
    \
        Operam dare bellis. Ouid. Vaquer à la guerre.
    \
        Ducere bellum cum aliquo. Virgil. Faire la guerre à quelcun.
    \
        Ducere bellum. Tacit. Alonger, Faire trainer.
    \
        Eleuare bellum. Liu. Ravaller, En faire peu d'estime.
    \
        Extendere bellum. Sil. Prolonger, Faire durer.
    \
        Ferre bella. Ouid. Faire guerre, Guerroyer.
    \
        Fraudare bellum sanguine. Lucan. Faire la guerre sans effusion de sang.
    \
        Gerere bellum. Virgil. Guerroyer.
    \
        Imminutum bellum. Cic. Diminuee, Amoindrie.
    \
        Impulsum bellum. Lucan. Presque parachevee.
    \
        Indicere bellum alicui. Ouid. Denoncer la guerre.
    \
        Ventri bellum indicere. Horat. Jeuner, Ne point manger.
    \
        Inferre bellum. Virgil. Faire la guerre.
    \
        Inuolutum bellum nomine pacis. Cic. Une paix fourree.
    \
        Nauare bellum alicui. Tacit. Faire la guerre pour aucun.
    \
        Opprimere bellum exortum. Cic. Amortir, Assopir, Esteindre.
    \
        Parta bello. Quintil. Choses acquises en la guerre, Conquestes.
    \
        Patrare bellum. Tacit. Parfaire, Achever.
    \
        Pauescere bellum. Tacit. Craindre.
    \
        Perrumpere bellum. Seneca. Vaincre, Gaigner la bataille.
    \
        Petere aliquem bello. Virgil. Faire la guerre à aucun.
    \
        Ponere bellum. Virgil. Laisser la guerre, Ne plus guerroyer.
    \
        Subacti atque durati bellis. Liu. Exercitez et endurcis.
    \
        Subacti bello Troiugenae. Lucret. Subjuguez, Assubjectis, Soubmis, Conquis par guerre.

    Dictionarium latinogallicum > bellum

  • 13 crux

    crux, crucis, f. (vgl. altind. krъñcati »krümmt sich«, ahd. hrukki »Rücken«), I) das Marterholz, sowohl zum Anpfählen (s. Sen. de prov. 3, 9), als zum Hängen (s. Cic. pro C. Rab. 10 sqq.), als zum Spießen, bes. aber zum Kreuzigen (s. Sen. ad Marc. 20, 3), und dann deutsch das Kreuz (sowohl in Gestalt eines T als eines +), crucis terror, Cic.: ultimum crucis supplicium, Flor.: cruce dignus, v. Pers., cruce dignissimi fugitivi, Val. Max., und v. Vergehen, peccat uterque nostrum cruce dignius? Hor. – cr. acuta, Sen.: cr. alta, Plin., altissima, Iustin.: cr. praeter ceteras multo altior et dealbata, Suet.: cr. summa, Catull. u. Iustin. -afficere alqm cruce, Suet. u. Lact.: afficere cives Romanos morte, cruciatu, cruce, Cic.: agere alqm in crucem, Cic., in illum cruciatum et crucem, Cic.: affigere alqm cruci, Liv. u. Val. Max.: constituere crucem sibi ipsum (bildl.), Cic.: contionari de summa cruce, Iustin.: defigere crucem in foro, in comitio, in campo Martio, Cic. (vgl. crucem ad supplicium defigi et constitui iubes, Cic.): detrahere (abnehmen) alqm ex cruce, Cic.: fabricare crucem, Sen.: figere crucem damnatis servis, Cic., od. post urbem in via Pompeia, Cic., od. illo in loco, Cic.: figere alqm in ea parte crucis, quae ad fretum spectat, Cic.: figere corpus verberibus lacerum in crucem, Iustin.: figere alqm od. corpus alcis cruci, Quint. u. Plin.: luere sup-
    ————
    plicia crucibus, Iustin.: mereri crucem, Ter. Andr. 521: merere crucem, Sen. contr. 7, 6 (21), 3: minari alci crucem, Cic.: minitari omnibus bonis cruces ac tormenta, Cic.: pendēre in cruce, Iustin., merito in tam alta cruce, Plin. (vgl. crucibus affixi per ingens litoris spatium pependerunt, Curt.): pascere in cruce corvos, Hor.: ponere alci crucem, Iuven.: propositā cruce aut saxo, da das Kr. oder der tarpejische Fels (als Strafe) darauf gesetzt war (darauf stand), Cic.: multas cruces propositas effugere cupere (bildl. = vielen Quälereien), Cic.: rapere alqm in crucem, Cic.: refigere se crucibus (im Bilde), Sen. – sedere acutā cruce, Sen.: suffigere alqm cruci, Cic. u. Vell., od. in cruce, Hor. u. Auct. b. Afr., od. in crucem u. in crucem altissimam, Iustin.: multo praeter ceteras altiorem et dealbatam statui crucem iussit, ließ errichten, Suet.: tollere (fortnehmen) crucem de campo, Cic.: tollere alqm in crucem, Cic., mit folg. quod (weil er usw.), Quint. – bildl., summum ius antiqui putabant summam crucem (Qual), Col. – bei den Komik. in den Formeln, quaerere in malo crucem, in den Nöten sich zu einem Kreuz (zu qualvoller Strafe) verhelfen, Ter.: quae te mala crux agitat? plagt dich der Henker? Plaut.: ire od. abire in malam crucem u. bl. malam crucem, zum Henker gehen, Plaut. (s. Brix Plaut. capt. 466 u. Men. 849): u. so i od. abi in malam crucem! Plaut. u. Ter.: abi in crucem! Plaut.: i
    ————
    in crucem! Plaut.: ebenso ellipt., in malam crucem! zum Henker! Plaut. – u. v. der Buhldirrne, die junge Leute plagt, Marterholz, Quälgeist, aliqua mala crux, Plaut.: illae cruces, Ter. – als Schimpfwort, Galgenvogel, Galgenstrick, Plaut. Pers. 795. – II) poet., das Kreuz = die Deichsel, cr. pendula, Stat. silv. 4, 3, 28. – arch. auch masc., malo cruce, Enn. ann. 360. Gracch. bei Fest. 150 (b), 30: Genet. Plur. crucum, Tert. apol. 16 (zweimal); ad nat. 1, 12 (zweimal); vgl. Charis. 141, 18.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > crux

  • 14 paleāria

        paleāria —, plur n.    [palea], a dew-lap (of an ox).—Only nom. and acc: pendula, O.: a mento palearia pendent, V.

    Latin-English dictionary > paleāria

  • 15 pendulus

        pendulus adj.    [PAND-], hanging, hanging down, pendent: collum, H.: libra, O.: tela, O.— Fig., doubtful, uncertain, hesitating: dubiae spe pendulus horae, H.
    * * *
    I
    pendula, pendulum ADJ
    hanging, hanging down, uncertain
    II

    Latin-English dictionary > pendulus

  • 16 crux

    crux, ŭcis, f. (m., Enn. ap. Non. p. 195, 13; Gracch. ap. Fest. s. v. masculino, p. 150, 24, and 151, 12 Müll.) [perh. kindred with circus].
    I.
    Lit.
    A.
    In gen., a tree, frame, or other wooden instruments of execution, on which criminals were impaled or hanged, Sen. Prov. 3, 10; Cic. Rab. Perd. 3, 10 sqq.—
    B.
    In partic., a cross, Ter. And. 3, 5, 15; Cic. Verr. 2, 1, 3, § 7; 2, 1, 4, § 9; id. Pis. 18, 42; id. Fin. 5, 30, 92; Quint. 4, 2, 17; Tac. A. 15, 44; Hor. S. 1, 3, 82; 2, 7, [p. 486] 47; id. Ep. 1, 16, 48 et saep.:

    dignus fuit qui malo cruce periret, Gracch. ap. Fest. l. l.: pendula,

    the pole of a carriage, Stat. S. 4, 3, 28. —
    II.
    Transf.
    A.
    As a term of reproach, a gallows bird, a hempen rascal, Plaut. Pers. 5, 2, 17.—
    B.
    Transf., torture, trouble, misery, destruction, etc. (so most freq. in Plaut. and Ter., and in the former esp. freq. in connection with mala): aliqua mala crux, tormentor (of a prostitute), Plaut. Aul. 3, 5, 48; cf.:

    illae cruces,

    Ter. Eun. 2, 3, 92:

    quae te mala crux agitat?

    what tormentor troubles you? Plaut. Bacch. 4, 2, 2:

    abstraxit hominem in maximam malam crucem,

    id. Men. prol. 66:

    quaerere in malo crucem,

    Ter. Phorm. 3, 3, 11.—Prov.:

    summum jus antiqui summam putabant crucem,

    Col. 1, 7, 2.—Hence, in colloq. lang.:

    I (abi, etc.) in malam crucem!

    go to the devil! go and be hanged! Plaut. Cas. 3, 5, 17; id. Ps. 3, 2, 57; 4, 7, 86 al.; Ter. Phorm. 2, 3, 21; cf.: Cy. Num quid vis? Me. Ut eas maximam in malam crucem, Plaut. Men. 2, 2, 53; id. Capt. 3, 1, 9.—Without mala:

    I in crucem,

    Plaut. As. 5, 2, 91.—And ellipt.:

    in malam crucem!

    Plaut. Cas. 5, 4, 8; id. Ps. 5, 2, 5. —Hence, Ital. croce; Fr. croix.

    Lewis & Short latin dictionary > crux

  • 17 flaccidus

    flaccĭdus, a, um, adj. [flaccus], flabby, flaccid, pendulous (cf. marcidus).
    I.
    Lit.:

    aures,

    Col. 7, 6, 2; Plin. 8, 51, 77, § 205:

    folium,

    id. 15, 30, 39, § 127:

    vela (with pendula),

    App. Flor. p. 365.—
    II.
    Trop., languid, feeble:

    flaccidiore turbine fertur,

    Lucr. 5, 632:

    argumentatio,

    Arn. 7, 251.

    Lewis & Short latin dictionary > flaccidus

  • 18 palear

    pălĕar, āris, n. [id.], the skin that hangs down from the neck of an ox, the dew-lap: Sen. Hippol. 1041.—
    (β).
    Plur.:

    a collo palearibus demissis,

    Varr. R. R. 2, 5:

    palearia pendula,

    Ov. M. 2, 854; 7, 117:

    a mento palearia pendent,

    Verg. G. 3, 53; Col. 6, 1, 3; Plin. 8, 45, 70, § 179; Stat. Th. 3, 332.—
    II.
    Transf., the throat:

    revocat palearibus herbas,

    Calp. Ecl. 3, 17.

    Lewis & Short latin dictionary > palear

  • 19 subtus

    subtus, adv. [from sub; like intus, from in], below, beneath, underneath (mostly ante-class.;

    not in Cic. or Cæs.): subtus ambulare,

    Cato, R. R. 48, 2:

    labra subtus pendula,

    Varr. R. R. 2, 9, 3:

    Romani aggere et vineis et omnibus supra terram operibus, subtus Macedones cuniculis oppugnabant,

    Liv. 36, 25; cf. Plaut. Cas. 5, 2, 26; Varr. L. L. 5, § 131 Müll.

    Lewis & Short latin dictionary > subtus

См. также в других словарях:

  • pendulă — PENDÚLĂ s.f. v. pendul. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PENDÚLĂ s. (înv., în Mold.) ornic. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  pendúlă (ceas) s. f., g. d. art. pendúlei; pl. pendúle …   Dicționar Român

  • pendula — PENDULÁ, pendulez, vb. I. intranz. (Despre pendule) A face mişcări oscilatorii (lente) de o parte şi de alta a poziţiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mişcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre… …   Dicționar Român

  • péndula — péndula. f. V. péndulo …   Enciclopedia Universal

  • pêndula — s. f. Relógio de pêndulo …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • pendula — pȇndula ž DEFINICIJA v. panula …   Hrvatski jezični portal

  • péndula — f. ☛ V. péndulo …   Diccionario de la lengua española

  • pendulá — vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. şi pl. penduleázã …   Romanian orthography

  • pendula —   , pendulus   L. pendulus, hanging down. Spikelets or inflorescence branches pendant …   Etymological dictionary of grasses

  • pendula — pendulo f. pendule …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • Betula pendula —   Abedul común …   Wikipedia Español

  • Carex pendula — Saltar a navegación, búsqueda ? Carex pendula Planta entera Clasificación cientí …   Wikipedia Español

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»