partitie

См. также в других словарях:

• partiţie — PARTÍŢIE1 s.f. v. partiţiune. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARTÍŢIE2, partiţii, s.f. 1. (mat.; în expr.) Partiţie a unei mulţimi = mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două câte două şi a căror… …   Dicționar Român

• partíţie — s. f. (sil. ţi e), art. partíţia (sil. ţi a), g. d. art. partíţiei; pl. partíţii, art. partíţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• bipartiţie — BIPARTÍŢIE, bipartiţii, s.f. (bot.) Diviziune în două părţi. Bipartiţie a celulelor. Din fr. bipartition, lat. bipartitio. Trimis de paula, 26.01.2005. Sursa: DEX 98  bipartíţie s. f. → partiţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• echipartiţie — ECHIPARTÍŢIE, echipartiţii, s.f. Repartizare egală a unei substanţe, a unei forţe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. – Din fr. équipartition. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  echipartíţie s. f. → partiţie Trimis …   Dicționar Român

• insiţiune — INSIŢIÚNE s. f. (herald.) partiţie realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

• partiţiune — PARTIŢIÚNE, partiţiuni, s.f. (Rar) Partitură. [pr.: ţi u . – var.: partiţie s.f.] – Din fr. partition. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PARTIŢIÚNE s. v. compoziţie, partitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: S …   Dicționar Român