-
1 òrbita
órbita -
2 órbita
òrbita -
3 orbita
órbita -
4 orbita
órbita -
5 órbita
Del verbo orbitar: ( conjugate orbitar) \ \
orbita es: \ \3ª persona singular (él/ella/usted) presente indicativo2ª persona singular (tú) imperativo
órbita sustantivo femenino 1 (Astron) orbit; 2 (Anat) (eye) socket, orbit (tech)
órbita sustantivo femenino
1 orbit
2 Anat eye socket
3 fig (área de influencia) ascendió a los ejecutivos que estaban en su órbita, he promoted the executives that were under his control ' órbita' also found in these entries: English: boost - orbit - socket -
6 глазная впадина
■ órbita -
7 глазная орбита
■ órbita -
8 глазница
■ órbita -
9 орбита
■ órbita -
10 орбита
-
11 orbitować
órbita -
12 orbit of the Earth
English-Spanish dictionary of Geography > orbit of the Earth
-
13 Erdbahn
-
14 Erdorbit
-
15 орбита Земли
-
16 орбита шарика
-
17 earth orbit
órbita terrestre -
18 betzulo
orbita del ojo -
19 orbit
'o:bit
1. noun(the path in which something moves around a planet, star etc, eg the path of the Earth round the Sun or of a spacecraft round the Earth: The spaceship is in orbit round the moon.) órbita
2. verb(to go round in space: The spacecraft orbits the Earth every 24 hours.) girar alrededor de, orbitar alrededor deorbit1 n órbitaorbit2 vb orbitartr['ɔːbɪt]1 (of satellite) órbita2 (area of influence) órbita, esfera de influencia, ámbito1 girar alrededor de, orbitar alrededor de1 orbitar, girar\SMALLIDIOMATIC EXPRESSION/SMALLto go into orbit entrar en órbitaorbit ['ɔrbət] vt1) circle: girar alrededor de2) : poner en órbita (un satélite, etc.)orbit vi: orbitarorbit n: órbita fn.• órbita (Astronomía) s.f.v.• girar alrededor de v.'ɔːrbət, 'ɔːbɪt
I
noun órbita fto put a satellite into orbit — poner* un satélite en órbita
II
1.
transitive verb girar or orbitar alrededor de, describir* una órbita alrededor de
2.
vi orbitar['ɔːbɪt]1.N órbita fto be in/go into orbit (round the earth/moon) — estar en/entrar en órbita (alrededor de la tierra/luna)
it's outside my orbit — (fig) está fuera de mi competencia, que da fuera de mi ámbito
2.VI [satellite] orbitar, girar; [astronaut] estar en órbita3.VT [+ earth, moon] girar alrededor de* * *['ɔːrbət, 'ɔːbɪt]
I
noun órbita fto put a satellite into orbit — poner* un satélite en órbita
II
1.
transitive verb girar or orbitar alrededor de, describir* una órbita alrededor de
2.
vi orbitar -
20 orbit
s.1 órbita (de planeta)2 órbita, ámbito (scope)3 cavidad ósea que contiene el globo ocular y anexos.vt.1 girar alrededor de.2 moverse en órbita, orbitar.3 orbitar alrededor de, dar vueltas alrededor de, describir una órbita alrededor de, girar alrededor de.vi.estar en órbita. (pt & pp orbited)
См. также в других словарях:
Órbita TV — Órbita Televisión Nombre Órbita Televisión Lanzado en 2000 Cerrado en 2009 Director Francisco Ortiz Fundadores Omar González Moreno y Marcos Figueroa Programación Opinión y Variedades … Wikipedia Español
orbită — ORBÍTĂ, orbite, s.f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ♢ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre … Dicționar Român
órbita — f. anat. Cada una de las cavidades de la cara que contienen los ojos y sus músculos, nervios y vasos. Medical Dictionary. 2011. órbita c … Diccionario médico
órbita — sustantivo femenino 1. Área: astronomía Trayectoria elíptica que sigue un cuerpo en su movimiento: Los científicos van a poner un satélite en órbita. La Luna está en la órbita terrestre. 2. Área: física Trayectoria imaginaria descrita por un… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
órbita — (Del lat. orbĭta). 1. f. Trayectoria que, en el espacio, recorre un cuerpo sometido a la acción gravitatoria ejercida por los astros. 2. Espacio a que alcanza la virtud de un agente. 3. Anat. Cuenca del ojo. 4. Fís. Trayectoria que recorren las… … Diccionario de la lengua española
Orbita — (Орбита). Торгово издательски рекламная компания. Основаная Сержио Мэттьюс, 29 октября, 2010 года в г. Ижевск. Содержание 1 СПЕЦИАЛИЗАЦИЯ 2 СЕТЬ 3 ИСТОРИЯ УСПЕХА … Википедия
orbita — orbitá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. orbiteáză Trimis de siveco, 06.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic ORBITÁ vb. intr. a gravita, a se învârti pe o anumită orbită. (< fr. orbiter) Trimis de raduborza, 15.09.2007 … Dicționar Român
orbita — orbità sf. (2) 1. astr. planetų ir kitų dangaus kūnų, dirbtinių palydovų bei kosminių laivų kelias, kuriuo jie skrieja apie centrinį kūną: Planetų sukimosi aplink Saulę keliai vadinami orbitomis rš. Pirmasis pasaulyje Jurijaus Gagarino skridimas … Dictionary of the Lithuanian Language
orbita — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. orbitaicie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 8}}astr. {{/stl 8}}{{stl 7}} tor, krzywa zamknięta, po której porusza się satelita : {{/stl 7}}{{stl 10}}Orbita okołoziemska. Orbita… … Langenscheidt Polski wyjaśnień
Orbita — Données générales Pays Espagne Communauté autonome … Wikipédia en Français
orbita — / ɔrbita/ s.f. [dal lat. orbĭta traccia segnata dalla ruota; linea circolare , der. di orbis cerchio, circonferenza ]. 1. (astron.) [traiettoria descritta da un corpo in movimento intorno a un altro corpo] ▶◀ (disus.) conversione, Ⓖ (lett.) orbe … Enciclopedia Italiana