-
1 obligatie
-
2 obligatie
♦voorbeelden:1 aflosbare en onaflosbare obligaties • redeemable and irredeemable bonds/debenturesconverteerbare obligaties • convertible debentureslanglopende obligaties • long bonds -
3 obligatie
сущ.общ. облигация -
4 obligatie
I.deObligation fII.deSchuldverschreibung f -
5 obligatie
n. bond, debenture, interest bearing bond indicating indebtedness -
6 obligatie
tahvil s -
7 obligātie apraksta elementi
▪ Terminilv bibl.lv Apraksta galva, pamatnosaukums, ziņas par individuālo vai kolektīvo autoru, izdevuma atkārtotību un/vai tā raksturojums, izdošanas vieta, izdevniecības vai izdevējorganizācija, izdošanas gads, lappušu skaits un starptautiskais grāmatas standartnumurs (ISBN). sk. Apraksta elementiru обязательные элементы описанияLNB93 -
8 a-şi îndeplini o obligaţie / obligaţiile
to do one's bitRomână-Engleză dicționar expresii > a-şi îndeplini o obligaţie / obligaţiile
-
9 converteerbare obligatie
прил.бизн. конвертируемая облигация -
10 winstdelende obligatie
экон. облигация участия, облигация, дающая право на участие в распределении прибыли -
11 a scuti pe cineva de o obligaţie
to discharge smb. of an obligation.Română-Engleză dicționar expresii > a scuti pe cineva de o obligaţie
-
12 a se achita de o datorie / obligaţie
to fulfil / to carry out / to discharge / to perform an obligationto acquit oneself of an obligationto implement a contractto settle (up) (with smb.).Română-Engleză dicționar expresii > a se achita de o datorie / obligaţie
-
13 a-şi asuma o obligaţie
to tie oneself down to a duty. -
14 облигация
obligatie -
15 облигация
Русско-голландский словарь коммерческих терминов > облигация
-
16 облигация
Русско-голландский словарь коммерческих терминов > облигация
-
17 bond market
obligatie markt -
18 bond quotation index
obligatie koers index -
19 drawn bond
obligatie, schuldbrief -
20 required studies
obligātie kursi
См. также в других словарях:
obligaţie — OBLIGÁŢIE, obligaţii, s.f. 1. Datorie, sarcină, îndatorire. 2. Raport juridic civil prin care una sau mai multe persoane au dreptul de a pretinde altor persoane, care le sunt îndatorate, să dea, să facă sau să nu facă ceva. 3. Hârtie de valoare… … Dicționar Român
obligáţie — s. f. (sil. bli , ţi e), art. obligáţia (sil. ţi a), g. d. art. obligáţiei; pl. obligáţii, art. obligáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
Obligation Lineaire Obligatie — ( OLO) Euroclear Clearing and Settlement glossary Belgian government bond. Euroclear Clearing and Settlement glossary … Financial and business terms
Obligation Lineaire Obligatie — (OLO) Belgian government bond … Euroclear glossary
îndatorire — ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s.f. 1. (înv.) Obligaţie bănească. 2. Obligaţie morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenţie, politeţe. – v. îndatori. Trimis de valeriu, 27.02.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
angajament — ANGAJAMÉNT, angajamente, s.n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană îşi pune serviciile sale la dispoziţia unei alte persoane sau a unei instituţii şi care… … Dicționar Român
datorie — DATORÍE, datorii, s.f. 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ♢ loc. adv. Pe datorie = pe credit. ♢ expr. A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care … Dicționar Român
nominativ — NOMINATÍV, Ă, nominativi, e, s.n., adj. 1. s.n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcţie specifica este aceea de subiect şi care este considerat forma de bază a substantivului. 2. adj. (fin.; în sintagma) Obligaţie nominativă = obligaţie care… … Dicționar Român
angaja — ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A angaja o lucrare… … Dicționar Român
garanţie — GARANŢÍE, garanţii, s.f. Obligaţie în virtutea căreia o persoană sau o instituţie răspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii (materiale); (concr.) ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi… … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român