-
1 narro
nārro, āvī, ātum, āre (eig. gnaro = gnarum facio), kundtun, I) eine Nachricht geben, erzählen, schildern (mündlich od. schriftlich), a) übh.: alci somnium, Plaut.: narrare alci fabellam, Hor. u. Sen.: ego tibi ea narro, quae tu melius scis quam ipse, qui narro, Cic.: quid istaec tabellae narrant? Plaut.: haec inter paucos, quos tu nosti, palam secreto narrantur, Cic.: ita non modo in comoediis res ipsa narratur, Cic.: virtutes narro tuas, Ter.: ne aliis quidem narrare debemus, nicht einmal anderen sollen wir's erzählen, Sen.: alci Romanos et Caesarem, von den R. und C. erzählen, Plin.: duos Gordianos, schildern (nach Leben u. Charakter), Lampr.: Catonem narrabis (du wirst mir die Geschichte von Kato erzählen). Quidni ego narrem ultimā illā nocte Platonis librum legentem posito ad caput gladio? wie sollte ich dir nicht erzählen, wie er das Schwert neben dem Haupte in Platos Phädon las? Sen. ep. 22, 6. – m. de u. Abl., Crassi libertum ais de mea sollicitudine narrasse, Cic.: male narras (du bringst schlimme Nachricht) de Nepotis filio, Cic.: iucunda mihi oratio eius fuit, cum de animo tuo mihi narraret, Cic. – m. folg. Acc. u. Infin., haec facta (esse) narrabo seni, Plaut.: mihi Philargyrus tuus narravit te interdum sollicitum solere esse vehementius, Cic.: narrat te rumor numquam esse fututam, Mart. – m. folg. indir. Fragesatz, ut res gesta sit, narrabo ordine, Ter.: ut ita narrentur, ut gestae res erunt, Cic.: si res publica tibi narrare posset, quo modo se haberet, Cic.: Othonem quod speras posse vinci sane bene narras, ist mir ganz lieb zu hören, Cic.: narra haec ut (wie) nos acturi sumus, Plaut. – narrant, man erzählt, mit folg. Acc. u. Infin., Plin. 2, 126; vgl. 8, 35 D. u. M. – Passiv narror, narraris, man erzählt von mir, von dir, schildert mich, dich, rideor ubique, narror, ostendor, Ps. Quint. decl. 14, 12 in.: dulcis in Elysio narraris fabula campi, Mart. 12, 52, 5: sed operis modus paucis eum (virum) narrari iubet, ihn mit kurzen Worten zu schildern, Vell. 2, 29, 2: Callistus iam mihi circa necem C. Caesaris narratus, Tac. ann. 11, 29: Agricola posteritati narratus et traditus, Tac. Agr. 46: nec umquam visam in hac urbe, multis tamen narratam achlin, von der jedoch viel erzählt (gesprochen) wird, Plin. 8, 39. – narratur m. folg. Nom. u. Infin., egredienti nave eadem figura in litore occurrisse narratur, Plin. ep.: narratur Graecia collisa duello, Hor.: narratur venisse venefica, Ov.: ea quae procul ab oculis facta (esse) narrabantur, Liv.: Bithyni accusationem eius ut temere inchoatam omisisse narrantur, Plin. ep.: m. folg. Acc. u. Infin., admotis Athamanas aquis accendere lignum narratur, Ov. met. 15, 311: nunc Chamavos et Angrivarios immigrasse narratur, Tac. Germ. 33 in.: eoque terrore aves tunc siluisse narratur, Plin. 35, 121. – absol., probe narras, du bringst gute Nachricht, Ter.: ita narrat (als Parenthese), Plin. ep.: non interrupte narrare, Cic.: alia multa narratu minus digna, Amm. – Partic. subst., narrāta, ōrum, n., das Erzählte, Hor. sat. 2, 5, 1. – b) vorerzählen, hernennen, cibos suos homini, Plin. 20. praef. § 1. – c) den Leuten erzählen, ausplaudern, ne res per quemquam narraretur, Iustin. 1, 9, 19. – II) übtr.: A) übh. sagen, reden, erwähnen, nennen, quid narrat? Ter.: quid narras? Ter.: nihil narras, Ter.: ›opinor‹ narras, du sagst, »ich meine«, Ter.: narra mihi, sag mir einmal, Cic.: narro tibi (laß dir sagen, denke dir), Quintus cras, Cic.: narro tibi, haec loca venusta sunt, das muß ich dir sagen, Cic.: filium narras mihi, Ter.: Catulum et illa tempora, Cic. – B) zueignen, dedizieren, librum alci, Plin. nat. hist. praef. § 1.
-
2 narro
narro, āre, āvi, ātum - tr. et intr. - [st2]1 [-] faire savoir, exposer, raconter, dire, décrire, parler de. [st2]2 [-] dédier (un livre). - aliquid alicui narrare: raconter qqch à qqn. - isti narra omnem rem ordine, Ter.: raconte-lui tout avec ordre. - alicui de aliqua narrare: faire à qqn le récit de qqch. - narrare + prop. inf.: raconter que. - narrant (narratur) + prop. inf.: on raconte que. - quam tu mihi navem narras: de quel navire me parles-tu? - filium narras mihi? Ter.: est-ce de mon fils que tu parles? - narro tibi, Cic.: je t'assure. - male narrare, Cic.: apporter de mauvaises nouvelles. - bene narrare, Cic.: apporter de bonnes nouvelles. - bene narras (dans le dialogue): tes paroles m'enchantent, tant mieux. - male narras (dans le dialogue): tes paroles m'affligent, tant pis. - de tauris narrat orator, Prop. 2, 1, 43: le laboureur parle de ses taureaux. - quid istaec tabellae narrant? Plaut. Pers. 4.3.29: que disent ces tablettes? - librum alicui narrare, Plin. praef. § 1: dédicacer un livre à qqn. - fabulam surdo narrare: faire un conte à un sourd, parler aux murs. - Clitarchus tibi narravit... Cic. Fam. 2, 10, 3: tu as lu dans le livre de Clitarque...* * *narro, āre, āvi, ātum - tr. et intr. - [st2]1 [-] faire savoir, exposer, raconter, dire, décrire, parler de. [st2]2 [-] dédier (un livre). - aliquid alicui narrare: raconter qqch à qqn. - isti narra omnem rem ordine, Ter.: raconte-lui tout avec ordre. - alicui de aliqua narrare: faire à qqn le récit de qqch. - narrare + prop. inf.: raconter que. - narrant (narratur) + prop. inf.: on raconte que. - quam tu mihi navem narras: de quel navire me parles-tu? - filium narras mihi? Ter.: est-ce de mon fils que tu parles? - narro tibi, Cic.: je t'assure. - male narrare, Cic.: apporter de mauvaises nouvelles. - bene narrare, Cic.: apporter de bonnes nouvelles. - bene narras (dans le dialogue): tes paroles m'enchantent, tant mieux. - male narras (dans le dialogue): tes paroles m'affligent, tant pis. - de tauris narrat orator, Prop. 2, 1, 43: le laboureur parle de ses taureaux. - quid istaec tabellae narrant? Plaut. Pers. 4.3.29: que disent ces tablettes? - librum alicui narrare, Plin. praef. § 1: dédicacer un livre à qqn. - fabulam surdo narrare: faire un conte à un sourd, parler aux murs. - Clitarchus tibi narravit... Cic. Fam. 2, 10, 3: tu as lu dans le livre de Clitarque...* * *Narro, narras, narrare. Conter, Reciter, Narrer.\Quid narras! Terent. Que dis tu! Une maniere d'admiration, non point d'interrogation, Comme qui diroit, Tu me racontes merveilles.\Opinor narras? Terent. Me dis tu que tu le penses?\Nihil narras? Terent. Me dis tu que ce n'est rien?\Quas mulieres narras? Plaut. De quelles femmes me parles tu?\Stomachum narrare. Plin. iunior. Dire ce qu'on ha sur le coeur.\Narra mihi, reges Armenii patricios salutare non solent? Cic. Di moy, Raconte moy.\Narro tibi, plane relegatus mihi videor posteaquam in Phormiano sum. Cic. Je te dis que, etc.\Narrant, pro Dicunt. Plin. Solui pericula et metus narrant. On dit que. -
3 narro
nārro, āvī, ātum, āre (eig. gnaro = gnarum facio), kundtun, I) eine Nachricht geben, erzählen, schildern (mündlich od. schriftlich), a) übh.: alci somnium, Plaut.: narrare alci fabellam, Hor. u. Sen.: ego tibi ea narro, quae tu melius scis quam ipse, qui narro, Cic.: quid istaec tabellae narrant? Plaut.: haec inter paucos, quos tu nosti, palam secreto narrantur, Cic.: ita non modo in comoediis res ipsa narratur, Cic.: virtutes narro tuas, Ter.: ne aliis quidem narrare debemus, nicht einmal anderen sollen wir's erzählen, Sen.: alci Romanos et Caesarem, von den R. und C. erzählen, Plin.: duos Gordianos, schildern (nach Leben u. Charakter), Lampr.: Catonem narrabis (du wirst mir die Geschichte von Kato erzählen). Quidni ego narrem ultimā illā nocte Platonis librum legentem posito ad caput gladio? wie sollte ich dir nicht erzählen, wie er das Schwert neben dem Haupte in Platos Phädon las? Sen. ep. 22, 6. – m. de u. Abl., Crassi libertum ais de mea sollicitudine narrasse, Cic.: male narras (du bringst schlimme Nachricht) de Nepotis filio, Cic.: iucunda mihi oratio eius fuit, cum de animo tuo mihi narraret, Cic. – m. folg. Acc. u. Infin., haec facta (esse) narrabo seni, Plaut.: mihi Philargyrus tuus narravit te interdum sollicitum solere esse vehementius, Cic.: narrat te rumor numquam esse fututam, Mart. – m. folg. indir. Fragesatz, ut res gesta————sit, narrabo ordine, Ter.: ut ita narrentur, ut gestae res erunt, Cic.: si res publica tibi narrare posset, quo modo se haberet, Cic.: Othonem quod speras posse vinci sane bene narras, ist mir ganz lieb zu hören, Cic.: narra haec ut (wie) nos acturi sumus, Plaut. – narrant, man erzählt, mit folg. Acc. u. Infin., Plin. 2, 126; vgl. 8, 35 D. u. M. – Passiv narror, narraris, man erzählt von mir, von dir, schildert mich, dich, rideor ubique, narror, ostendor, Ps. Quint. decl. 14, 12 in.: dulcis in Elysio narraris fabula campi, Mart. 12, 52, 5: sed operis modus paucis eum (virum) narrari iubet, ihn mit kurzen Worten zu schildern, Vell. 2, 29, 2: Callistus iam mihi circa necem C. Caesaris narratus, Tac. ann. 11, 29: Agricola posteritati narratus et traditus, Tac. Agr. 46: nec umquam visam in hac urbe, multis tamen narratam achlin, von der jedoch viel erzählt (gesprochen) wird, Plin. 8, 39. – narratur m. folg. Nom. u. Infin., egredienti nave eadem figura in litore occurrisse narratur, Plin. ep.: narratur Graecia collisa duello, Hor.: narratur venisse venefica, Ov.: ea quae procul ab oculis facta (esse) narrabantur, Liv.: Bithyni accusationem eius ut temere inchoatam omisisse narrantur, Plin. ep.: m. folg. Acc. u. Infin., admotis Athamanas aquis accendere lignum narratur, Ov. met. 15, 311: nunc Chamavos et Angrivarios immigrasse narratur, Tac. Germ. 33 in.: eoque terrore aves tunc siluisse narratur, Plin. 35,————121. – absol., probe narras, du bringst gute Nachricht, Ter.: ita narrat (als Parenthese), Plin. ep.: non interrupte narrare, Cic.: alia multa narratu minus digna, Amm. – Partic. subst., narrāta, ōrum, n., das Erzählte, Hor. sat. 2, 5, 1. – b) vorerzählen, hernennen, cibos suos homini, Plin. 20. praef. § 1. – c) den Leuten erzählen, ausplaudern, ne res per quemquam narraretur, Iustin. 1, 9, 19. – II) übtr.: A) übh. sagen, reden, erwähnen, nennen, quid narrat? Ter.: quid narras? Ter.: nihil narras, Ter.: ›opinor‹ narras, du sagst, »ich meine«, Ter.: narra mihi, sag mir einmal, Cic.: narro tibi (laß dir sagen, denke dir), Quintus cras, Cic.: narro tibi, haec loca venusta sunt, das muß ich dir sagen, Cic.: filium narras mihi, Ter.: Catulum et illa tempora, Cic. – B) zueignen, dedizieren, librum alci, Plin. nat. hist. praef. § 1. -
4 narro
narro, āvi, ātum, 1, v. a. [for gnarigo (gnarigavit, Fest. p. 95) from gnarus; Sanscr. gnā, know; Gr. gignôskô; cf.: nosco (gnosco), ignoro], to tell, relate, narrate, report, recount, set forth (syn.: memoro, nuntio, trado).I.Lit.:II.quid mihi istaec narras?
Ter. Hec. 5, 2, 18:ego tibi ea narro quae tu melius scis, quam ipse, qui narro,
Cic. Fam. 9, 6, 6:garrula pericula,
Juv. 12, [p. 1187] 82.—With acc. and inf.:mihi Philargyrus narravit, te interdum sollicitum esse vehementius,
Cic. Fam. 6, 1, 6:Clitarchus tibi narravit Darium ab Alexandro esse superatum,
id. ib. 2, 10, 3:ne narres te sudavisse ferendo Carmina,
Hor. Ep. 1, 13, 16:narrare virtutem alicujus,
Ter. Ad. 4, 1, 20; Plin. 6, 22, 24, § 84:cibos suos homini narrabimus,
set forth, explain, id. 20 praef.:narrat, ut virgo ab se integra etiam tum siet,
Ter. Hec. 1, 2, 70.— Pass.:ut ita narrentur ut gestae res erunt,
Cic. Inv. 1, 20, 29:haec inter paucos palam secreto narrantur,
id. Fam. 8, 1, 4:in comoediis res ipsa narratur,
id. ib. 9, 22, 1:quae in provinciis facta narrabantur,
Liv. 39, 6, 6; Quint. 3, 8, 11; 4, 2, 76; Plin. Ep. 7, 27, 3; Suet. Calig. 22:rationes... satis narratas,
Tac. A. 11, 11.—With de:quā (epistulā) Crassi libertum ais tibi de meā sollicitudine macieque narrāsse,
Cic. Att. 3, 15, 1:mores ejus, de quo narres,
id. de Or. 2, 59, 241:de quibus nos narrabimus,
Auct. Her. 3, 14, 24; cf. in the foll.: male, bene narrare, to tell bad or good news:male narras de Nepotis filio,
Cic. Att. 16, 14, 4:Othonem quod speras posse vinci, sane bene narras,
id. ib. 13, 33, 2.—Of things:quid istaec tabellae narrant?
Plaut. Pers. 4, 3, 29:si res publica tibi narrare posset, quomodo sese haberet,
Cic. Fam. 3, 1, 1:cum ejus oratio de animo tuo, de sermonibus, quos de me haberes cotidie, mihi narraret,
id. ib. 3, 1, 1: narratur and narrant, it is said, they say:Paridis propter narratur amorem Graecia Barbariae lento collisa duello,
Hor. Ep. 1, 2, 6; Ov. H. 6, 19:versiculos in me narratur scribere Cinna,
Mart. 3, 9, 1; but narratur with acc. and inf. is rare:nunc Chamavos et Angrivarios immigrāsse narratur,
Tac. G. 33 init.:eoque terrore aves tunc siluisse narratur,
Plin. 35, 11, 28, § 121 (Jan. narrantque; cf.Zumpt, Gram. § 607): narrant, et in Ponto Caecian in se trahere nubes,
Plin. 2, 47, 48, § 126; 2, 106, 110, § 236; 32, 7, 24, § 75 et saep.: narror, narraris = narratur de me, de te, to be the subject of talk, it is said of me, thee, etc.:rideor ubique, narror, ostendor,
Quint. Decl. 14, 12 init.:dulcis in Elysio narraris fabula campi,
Mart. 12, 52, 5: Sibi narrare, to inform one's self, learn: Cape has tabellas;tute hinc narrato tibi, quae me miseria contabefecit,
Plaut. Ps. 1, 1, 18.—Transf., in gen., to say, speak, tell:B.narra, quid est, quid ait?
Plaut. Poen. 5, 2, 67:ego quid narres nescio,
Ter. And. 3, 1, 19; id. Phorm. 2, 3, 54:non possum satis narrare quos ludos praebueris intus,
id. Eun. 5, 7, 9:quantum distet ab Inacho Codrus,
Hor. C. 3, 19, 3.— Hence, narro tibi, I tell you, I assure you, in fact, seriously, a form of asseveration:narro tibi: plane relegatus mihi videor, postea quam in Formiano sum,
Cic. Att. 2, 11, 1:narro tibi, haec loca venusta sunt, abdita certe,
id. ib. 15, 16, B;15, 21, 1: navita de ventis, de tauris narrat arator,
talks, Prop. 2, 1, 43:ne res per quemquam narraretur,
Just. 1, 9, 19.—Esp., to dedicate: librum alicui, Plin. praef. § 1.—Hence, P. a. as subst.: narrātum, i, n., that which is told or narrated:hoc quoque, Tiresia, praeter narrata petenti Responde,
Hor. S. 2, 5, 1. -
5 narro
narro narro, avi, atum, are рассказывать -
6 nārrō
nārrō āvī, ātus, āre [for * gnārigō; gnarus], to make known, tell, relate, narrate, report, recount, set forth: mihi istaec, T.: initium narrandi facere, of the narrative, S.: rem omnibus: narrat omnibus emisse se: te sudavisse ferendo Carmina, H.: Narrat, ut virgo ab se integra siet, T.: in comoediis res ipsa narratur: mores eius, de quo narres: male narras de Nepotis filio, tell bad news: mihi circa necem Caesaris, Ta.: si res p. tibi narrare posset, quo modo sese haberet: de te Fabula narratur, H.: Angrivarios immigrasse narratur, Ta.: Athamanas accendere lignum Narratur, O.— To say, speak, tell, recite, mention, describe: narro tibi: qui argumentum narret, T.: Regem elegantem, describe, T.: Agricola posteritati narratus et traditus, Ta.: narrat Naevio, quo in loco viderit Quinctium: quantum distet ab Inacho Codrus, H.* * *narrare, narravi, narratus Vtell, tell about, relate, narrate, recount, describe -
7 narro
narro, 1, narrate, tell, Mt. 18:31; L. 8:39. -
8 narro
āvī, ātum, āre [из *. gnaro = gnarum facere]1) рассказывать, сообщать, извещать, уведомлять, повествовать (alicui aliquid или de aliquā re C etc.)n. aliquid ordine Ter — рассказывать что-л. по порядкуbene (male) narras C — ты приносишь приятную (неприятную) весть, это мне приятно (неприятно) слышатьnarrant PM или narratur PM, T — рассказывают, передают2) говоритьn. aliquem (aliquid) C — говорить о ком-л. (о чём-л.)3) посвящать (librum alicui n. PM) -
9 narro
-
10 narro
,avi, atum,areрассказывать -
11 narro
-
12 ñarro
io.1. short, small2. sweet-toothed -
13 narro
are, первое спряжение рассказыватьЛатинско-русский медицинско-фармацевтический словарь > narro
-
14 narro
-
15 narro
to make known, say, speak, narrate. -
16 narro
,avi, atum,areрассказывать -
17 narro
, narravi, narratum, narrare 1расказывать -
18 ñarro
disminuir,/ entornar los ojos -
19 dē-nārrō
dē-nārrō —, —, āre, to tell, relate, narrate: Haec illi, T.: matri, ut, etc., H. -
20 ē-nārrō
ē-nārrō āvī, ātus, āre, to explain fully, recount, describe, interpret: rem seni, T.: res tuas gestas: alcui somnium.
См. также в других словарях:
Narro — bezeichnet eine Narrenfigur der Fastnachtstradition, Fastnachtsfigur der Narrenzunft Oberndorf Villinger Narro, Hauptfigur der Villinger Fastnacht Narro ist der Familienname von José Ramón Narro Robles (* 1948), mexikanischer Mediziner, Politiker … Deutsch Wikipedia
ñarro — pop. vesr. de Roña … Diccionario Lunfardo
Oberndorfer Narro — Die Narrenzunft Oberndorf ist die Narrenzunft, deren Aufgabe als gemeinnütziger eingetragener Verein die Bewahrung der Traditionen und die Ausrichtung der Fasnet in Oberndorf am Neckar ist. Inhaltsverzeichnis 1 Geschichte 2 Ablauf der Oberndorfer … Deutsch Wikipedia
Universidad Autónoma Agraria Antonio Narro — Infobox University name = Antonio Narro Agrarian Autonomous University native name = Universidad Autónoma Agraria Antonio Narro motto = Alma Terra Mater established = 1923 type = Public, Federal president = Jorge Galo Medina Torres city =… … Wikipedia
Jose Ramon Narro Robles — José Ramón Narro Robles José Ramón Narro Robles (* 5. Dezember 1948 in Saltillo) ist ein mexikanischer Mediziner, Politiker und amtierender Rektor der Universidad Nacional Autónoma de México (UNAM). Er ist Mitglied der Partido Revolucionario… … Deutsch Wikipedia
José Narro Robles — José Ramón Narro Robles José Ramón Narro Robles (* 5. Dezember 1948 in Saltillo) ist ein mexikanischer Mediziner, Politiker und amtierender Rektor der Universidad Nacional Autónoma de México (UNAM). Er ist Mitglied der Partido Revolucionario… … Deutsch Wikipedia
José Narro Robles — Infobox Scientist image width = 150px name = José Narro Robles birth date = December 5, 1948 birth place = Saltillo, Coahuila, Mexico. residence = Mexico City nationality = Mexican field = Medicine and higher education work institution = National … Wikipedia
Villinger Narro — Der Villinger Narro, die Hauptfigur der Villinger Fastnacht, hat diesen Namen erst seit der Mitte des 18. Jahrhunderts. Wie aus alten Ratsprotokollen ersichtlich ist, wurde der Narro als „Masquera“ bezeichnet, das Narrolaufen als „Masquera… … Deutsch Wikipedia
José Ramón Narro Robles — (* 5. Dezember 1948 in Saltillo) ist ein mexikanischer Mediziner, Politiker und amtierender Rektor der Universidad Nacional Autónoma de México (UNAM). Er ist Mitglied der Partido Revolucionario Institucional (PRI) und dort Präsident … Deutsch Wikipedia
José Ramón Narro Robles — José Narro Robles 43º Rector de la Universidad Nacional Autónoma de México Actualmente en el cargo Desde el 17 de noviembre de 2007 … Wikipedia Español
Pascual Marquina Narro — Saltar a navegación, búsqueda Para otros usos de este término, véase Marquina. Pascual Marquina Narro (Calatayud, Zaragoza, 16 de mayo de 1873 – Madrid, 13 de junio de 1948) fue un compositor y director de orquesta español. Contenido 1 Vida … Wikipedia Español