Перевод: со всех языков на английский

с английского на все языки

măgĭcē

  • 1 magice

    măgĭcē, ēs, f., = magikê (sc. technê), the magic art, magic, sorcery (post-Aug.): pariter utrasque artes effloruisse, medicinam [p. 1097] dico magicenque, Plin. 30, 1, 2, § 10; 30, 1, 2, § 7:

    magices factio,

    id. 30, 1, 2, § 11.

    Lewis & Short latin dictionary > magice

  • 2 fastigium

    fastīgĭum, ii, n. [cf. Sanscr. bhrshtīs, corner, rim; Gr. a-phlaston, aplustria, the ornamented stern of a ship; O. H. Germ. brort, the prow], the top of a gable, a gable end, pediment (syn.: cacumen, culmen, vertex, apex).
    I.
    Prop.:

    Capitolii fastigium illud et ceterarum aedium non venustas, sed necessitas ipsa fabricata est... utilitatem templi fastigii dignitas consecuta est,

    Cic. de Or. 3, 46, 180; cf.:

    fastigia aliquot templorum a culminibus abrupta,

    Liv. 40, 2, 3:

    evado ad summi fastigia culminis,

    Verg. A. 2, 458; Cic. Q. Fr. 3, 1, 4, § 14.—Hence, meton., the roof of a house, Verg. A. 8, 491; 9, 568; Val. Fl. 2, 235:

    habere pulvinar, simulacrum, fastigium, flaminem,

    id. Phil. 2, 43, 110; cf.

    of the same: omnes unum in principem congesti honores: circa templa imagines... suggestus in curia, fastigium in domo, mensis in caelo,

    Flor. 4, 2 fin.:

    Romae signa eorum sunt in Palatina aede Apollinis in fastigio,

    Plin. 36, 5, 4, § 13; cf. id. 35, 12, 43, § 152; Vitr. 3, 2.— Transf.:

    operi tamquam fastigium imponere,

    Cic. Off. 3, 7, 33.—
    B.
    Transf.
    1.
    The extreme part, extremity of a thing, whether above or below.
    a.
    Top, height, summit:

    colles... pari altitudinis fastigio oppidum cingebant,

    Caes. B. G. 7, 69, 4:

    opus nondum aquae fastigium aequabat,

    Curt. 4, 2, 19:

    summi operis,

    id. 4, 2, 8:

    jamque agger aequaverat summae fastigia terrae,

    id. 8, 10, 31:

    aquatilium ova rotunda, reliqua fere fastigio acuminata,

    Plin. 10, 52, 74, § 145:

    gracilitas (arundinis) nodis distincta leni fastigio tenuatur in cacumina,

    id. 16, 36, 64, § 158; cf.:

    cornua in leve fastigium exacuta,

    id. 11, 37, 45, § 124; 16, 33, 60, § 141; Vulg. 2 Reg. 18, 24.—In plur., Lucr. 4, 827:

    muri,

    Val. Fl. 2, 553:

    fontis fastigium,

    i. e. the height on which the fountain sprang up, Hirt. B. G. 8, 41, 5.—
    b.
    The lower part, depth: forsitan et scrobibus quae sint fastigia, quaeres, [p. 728] what should be the depth of the trenches, Verg. G. 2, 288.—
    2.
    (From the sloping form of the gable.) A slope, declivity, descent:

    ab oppido declivis locus tenui fastigio vergebat,

    Caes. B. C. 1, 45, 5:

    jugum paulo leniore fastigio,

    id. ib. 2, 24, 3:

    iniquum loci ad declivitatem fastigium,

    id. B. G. 7, 85, 4:

    rupes leniore submissa fastigio,

    Curt. 6, 6, 11:

    capreoli molli fastigio,

    Caes. B. C. 2, 10, 3; 2, 24, 3:

    musculi,

    id. ib. 2, 11, 1:

    scrobes paulatim angustiore ad infimum fastigio,

    i. e. gradually narrowing from top to bottom, id. B. G. 7, 73, 5; cf.:

    si (fossa) fastigium habet, ut (aqua) exeat e fundo,

    Varr. R. R. 1, 14, 2.—
    3.
    In the later grammarians, an accent placed over a word, Mart. Cap. 3, § 264; § 268 al.; Diom. p. 428 P.
    II.
    Trop.
    A.
    The highest part, summit, the highest degree, most exalted rank or dignity (perh. only since the Aug. per.):

    quicquid numinum hanc Romani imperii molem in amplissimum terrarum orbis fastigium extulit,

    Vell. 2, 131, 1; cf.:

    sic fit, ut dei summum inter homines fastigium servent,

    Plin. Pan. 52, 2:

    et quoad usque ad memoriam nostram tribuniciis consularibusque certatum viribus est, dictaturae semper altius fastigium fuit,

    Liv. 6, 38 fin.; cf.:

    in consulare fastigium vehi,

    Vell. 2, 69, 1:

    ad regium fastigium evehere aliquem,

    Val. Max. 1, 6, 1:

    alii cives ejusdem fastigii,

    Liv. 3, 35, 9:

    stare in fastigio eloquentiae,

    Quint. 12, 1, 20:

    rhetoricen in tam sublime fastigium sine arte venisse,

    id. 2, 17, 3:

    et poësis ab Homero et Vergilio tantum fastigium accepit, et eloquentia a Demosthene,

    id. 12, 11, 26; cf.:

    magice in tantum fastigii adolevit, ut, etc.,

    grew into such esteem, Plin. 30, 1, 1, § 2.—
    2.
    In gen., dignity, rank, condition:

    (M. Laetorio) curatio altior fastigio suo data est,

    Liv. 2, 27, 6; cf.:

    ampliora etiam humano fastigio decerni sibi passus est,

    Suet. Caes. 76:

    tamquam mortale fastigium egressus,

    Tac. A. 15, 74:

    animus super humanum fastigium elatus,

    Curt. 9, 10 med.:

    quales ex humili magna ad fastigia rerum extollit Fortuna,

    Juv. 3, 39.—
    B.
    A leading or chief point, head in a discourse; a principal sort or kind (rare):

    summa sequar fastigia rerum,

    Verg. A. 1, 342:

    e quibus tribus fastigiis (agrorum) simplicibus,

    sorts, kinds, Varr. R. R. 1, 6, 2:

    propter haec tria fastigia formae discrimina quaedam fiunt sationum,

    id. ib. 1, 5:

    haec atque hujuscemodi tria fastigia agri, etc.,

    id. ib. 1, 6, 6; cf.

    also: quo fastigio sit fundus,

    id. ib. 1, 20 fin. (and v. Lachm. ad Lucr. p. 223):

    laudem relego fastigia summa,

    Prisc. Laud. Anast. 148.

    Lewis & Short latin dictionary > fastigium

  • 3 fraudulentus

    fraudŭlentus, a, um, adj. [fraus], cheating, deceitful, fraudulent (class.):

    ecquem recalvom ac silonem senem (vidistis), fraudulentum,

    Plaut. Rud. 2, 1, 12:

    Carthaginienses fraudulenti et mendaces,

    Cic. Agr. 2, 35, 95:

    homo,

    Auct. Her. 2, 26, 41; Cic. Quint. 18, 56; Plaut. Ps. 1, 3, 132:

    venditiones,

    Cic. Off. 3, 21, 83:

    malitia,

    Plaut. Ps. 2, 1, 7:

    calliditas,

    Gell. 7, 18, 10:

    gestus (with humilis and servilis),

    Quint. 11, 3, 83.— Comp.:

    tanto fraudulentior deus vester, qui, etc.,

    Tert. adv. Marc. 2, 28.— Sup.:

    ex bonis pessimi et fraudulentissimi fiunt,

    Plaut. Capt. 2, 1, 38:

    magice fraudulentissima artium,

    Plin. 30, 1, 1, § 1.— Adv.: fraudŭlenter, deceitfully, fraudulently: fraudulenter atque avariter, Cato ap. Non. 510, 21:

    crudeliter aut fraudulenter infestare,

    Col. 1, 8, 18; Vulg. Gen. 27, 35.— Comp.:

    nullum animal fraudulentius invidere homini tradunt,

    Plin. 30, 10, 27, § 89.

    Lewis & Short latin dictionary > fraudulentus

См. также в других словарях:

  • exorciza — EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. tranz. A pronunţa cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exorcizá vb., ind. prez. 1 s …   Dicționar Român

  • descânta — DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. intranz. A rosti descântece însoţite de anumite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. tranz. A certa, a mustra, a bate la… …   Dicționar Român

  • rabdomanţie — RABDOMANŢÍE s.f. Arta de a ghici viitorul cu ajutorul unei baghete magice. – Din fr. rhabdomancie. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  rabdomanţíe s. f., art. rabdomanţía, g. d. rabdomanţíi, art. rabdomanţíei Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • şamanism — ŞAMANÍSM s.n. Religie animistă, primitivă, care are la bază credinţa că slujitorii cultului pot influenţa spiritele bune sau rele printr un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri şi prin formule magice, practicată de unele… …   Dicționar Român

  • Cleopatra Stratan — Konzertplakat mit Cleopatra und der nach ihr designten Merchandising Puppe, 2008 Cleopatra Stratan (* 6. Oktober 2002 in Chișinău, Moldawien) ist die Tochter des Liedermachers Pavel Stratan und die jüngste Sängerin, die jemals einen Nummer eins… …   Deutsch Wikipedia

  • Pavel Stratan — (* 11. November 1970 in Nișcani, Rajon Călărași, Moldawien, damals UdSSR) ist ein moldawischer Sänger und Liedermacher. Er tritt meist als Solokünstler mit Gitarre auf und singt seine folkloristisch beeinflussten Lieder auf Moldawisch. Neben… …   Deutsch Wikipedia

  • enoptromanţie — enoptromanţíe s. f., art. enoptromanţía, g. d. enoptromanţíi, art. enoptromanţíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ENOPTROMANŢÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea… …   Dicționar Român

  • exorcism — EXORCÍSM s.n. Practică magică (rugăciuni, descântece etc.) care are drept scop alungarea duhurilor rele, a diavolilor etc. – Din fr. exorcisme. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  exorcísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • farmec — FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv.… …   Dicționar Român

  • filtru — FÍLTRU1, filtre, s.n. 1. (tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalaţie care separă, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate în suspensie în masa lui. ♢ Hârtie (de) filtru = hârtie poroasă, specială, fabricată din… …   Dicționar Român

  • grimoar — grimoár s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GRIMOÁR s.n. (Liv.) Formular care cuprinde formule magice de vrăjitorie. ♦ (fig.) Discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă. [pron. moar. / < fr. grimoire]. Trimis …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
… Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»