-
1 cadence
-
2 intonation
-
3 tone
n. toon, klank; intonatie; stemming--------v. stemmen, tinten; kleuren; versterken; temperen, verzachten, afzwakken; harmoniëren, goed passen bijtone1[ toon] 〈 zelfstandig naamwoord〉1 toon ⇒ klank; stem(buiging); tint♦voorbeelden:a rising/falling tone • een stijgende/dalende toonspeak in an angry tone • op boze toon spreken————————tone2♦voorbeelden:1 tone (in) with • kleuren bij, harmoniëren met→ tone up tone up/II 〈 overgankelijk werkwoord〉1 tinten♦voorbeelden:2 tone (in) with • doen harmoniëren/kleuren met, laten passen bij -
4 chant
n. lied, melodie, psalm--------v. zingen; roepenchant1[ tsja:nt] 〈 zelfstandig naamwoord〉1 lied ⇒ (eenvoudige) melodie, psalm————————chant2〈 werkwoord〉2 roepen ⇒ herhalen, scanderen♦voorbeelden:the students chanted ‘Down with the pigs’ • de studenten riepen voortdurend ‘Weg met de smerissen’ -
5 cadency
n. intonatie; cadans, ritme (eindstuk in een muzikale compositie) -
6 intonation
[intə'neiʃən](the rise and fall of the voice in speech.) intonaţie
См. также в других словарях:
intonaţie — INTONÁŢIE, intonaţii, s.f. 1. (muz.) Emitere (corectă) a înălţimii unui sunet. 2. Variaţie de înălţime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. (var.: (rar) intonaţiúne s.f.] – Din fr. intonation. Trimis… … Dicționar Român
intonáţie — s. f. (sil. ţi e), art. intonáţia (sil. ţi a), g. d. art. intonáţiei; pl. intonáţii, art. intonáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
ton — TON1, toni, s.m. Peşte teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TON2, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o… … Dicționar Român
accent — ACCÉNT, accente, s.n. 1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr un cuvânt sau a unui cuvânt dintr un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă… … Dicționar Român
intonaţional — INTONAŢIONÁL, Ă, intonaţionali, e, adj. Referitor la intonaţie. [pr.: ţi o ] – Din germ. intonational. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 intonaţionál adj. m. (sil. ţi o ), pl. intonaţionáli; f … Dicționar Român
tonalitate — TONALITÁTE, tonalităţi, s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Raportul dintre sunetele unei scări muzicale faţă de acordul ei principal. 2. (lingv.) Înălţime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor. ♦… … Dicționar Român
intonaţiune — INTONAŢIÚNE s.f. v. intonaţie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTONAŢIÚNE s.f. v. intonaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
monoton — MONOTÓN, Ă, monotoni, e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu acelaşi ton. ♦ fig. Care indispune, plictiseşte etc. prin lipsa de variaţie sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone. Trimis de… … Dicționar Român
tautologie — TAUTOLOGÍE, tautologii, s.f. 1. Greşeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dar cu funcţiuni… … Dicționar Român
ton — I. (peşte) s. m., pl. toni II. (sunet, tonalitate, intonaţie, atmosferã, nuanţã) s. n., pl. tónuri … Romanian orthography
ce — pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cum adică?! Se poate?! Nu l am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2 … Dicționar Român
