-
1 imputare
imputare v.tr. ( ìmputo) 1. imputer (a à), attribuer (a à): imputare al caso la causa di una sciagura imputer la cause d'un malheur au hasard. 2. ( Dir) accuser (di de). 3. ( Comm) imputer (a sur). -
2 imputo
imputo, āre, āvi, ātum - tr. - [st2]1 [-] porter en compte, compter, imputer. [st2]2 [-] mettre en ligne de compte, faire valoir, se faire un mérite de, vanter. [st2]3 [-] donner, accorder. [st2]4 [-] imputer, attribuer (reprocher de ou louer de). [st2]5 [-] imposer, taxer.* * *imputo, āre, āvi, ātum - tr. - [st2]1 [-] porter en compte, compter, imputer. [st2]2 [-] mettre en ligne de compte, faire valoir, se faire un mérite de, vanter. [st2]3 [-] donner, accorder. [st2]4 [-] imputer, attribuer (reprocher de ou louer de). [st2]5 [-] imposer, taxer.* * *Imputo, imputas, pen. corr. imputare. Quintil. Reprocher, Imputer.\Imputare aliquid alteri. Plin. iunior. Luy donner le blasme de quelque chose, Luy mettre sus qu'il est cause de quelque meschanceté.\Imputare. Senec. Compter.\Longe plus imputant seminis iacti, quam quod seuerint. Colum. Ils comptent plus de grain à leur maistre, qu'ils n'en ont semé.\Imputare ciuitati terna millia. Plin. iun. Coucher en despense. -
3 inuicem
Inuicem, pen. corr. Aduerb. Plaut. L'un l'autre.\Inuicem intentare crimen. Quintil. L'un contre l'autre, Reciproquement.\Haec inuicem obstant. Quintil. L'un à l'autre.\Inuicem se mutuis exhortationibus exacuere. Plin. iunior. Reciproquement.\Nihil inuicem imputare. Plin. L'un à l'autre.\Inuicem. Plin. L'un apres l'autre, Chascun sa fois, Tour à tour.\Inuicem, Vicissim. Plin. iun. Habes res vrbanas: inuicem rusticas scribe. Ta fois, De ton costé, A ton tour, De ta part.\Requiescat aliquando tandiu vexata Italia: vratur, vasteturque inuicem Africa. Liu. Sa fois. -
4 addossare
addossare v. ( addòsso) I. tr. 1. ( appoggiare) adosser (a à, contre), appuyer (a contre), placer (a contre): addossare un armadio al muro placer une armoire contre un mur. 2. ( inclinando) appuyer (a contre): addossare una scala al muro appuyer une échelle contre un mur, dresser une échelle contre un mur. 3. ( fig) ( gravare) charger (a à): addossare qcs. a qcu. charger qqn de qqch. 4. ( fig) ( imputare) faire endosser, attribuer: addossare la responsabilità di qcs. a qcu. faire endosser à qqn la responsabilité de qqch.; addossare la colpa a qcu. attribuer la faute à qqn. II. prnl. addossarsi 1. s'adosser (a à, contre), s'appuyer (a contre): addossarsi alla porta s'adosser à la porte. 2. ( ammassarsi) se presser: si addossavano l'uno all'altro ils se pressaient l'un contre l'autre. 3. ( fig) ( prendere su di sé) endosser tr., assumer tr., prendre sur soi: non vorrei addossarmi tutta la responsabilità je ne voudrais pas assumer toute la responsabilité. -
5 greffer
vt., enter: jwantâ (Saxel.002A), jwétâ (Entremont), wêtâ (001, Albertville, Leschaux), wintâ (Albanais.001, Chambéry, Gruffy, Thônes.004, Villards-Thônes), êtâ, intâ (001), R.2 ; grèfâ (001,002B,004, Cordon).A1) greffer de nouveau: rejwantâ vt. (002), R.2.--R.2-------------------------------------------------------------------------------------------------- intâ < vlat. NDE.266Sav.imputare < l. putare < tailler> >< g. emphuton < greffe> < phuton <plante; tout ce qui pousse> => Physique (nf.).-------------------------------------------------------------------------------------------------------
См. также в других словарях:
imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… … Dicționar Român
imputare — v. tr. [dal lat. impŭtare, propr. mettere in conto ] (io ìmputo, ecc., meno com. impùto, ecc.). 1. [ritenere qualcosa colpa di qualcun altro, con la prep. a del secondo arg.: i. l incidente a distrazione ] ▶◀ addebitare, addossare, ascrivere,… … Enciclopedia Italiana
imputare — im·pu·tà·re v.tr. (io ìmputo, rar. impùto) CO 1a. attribuire un fatto a qcn. o a qcs., spec. a titolo di colpa, di biasimo: imputare al comandante la sconfitta, imputare al caso, alla distrazione Sinonimi: addebitare, addossare, ascrivere. 1b.… … Dizionario italiano
imputare — {{hw}}{{imputare}}{{/hw}}v. tr. (io imputo , raro imputo ) 1 (dir.) Promuovere l azione penale contro qlcu. | (est.) Contestare un imputazione: imputare qlcu. di omicidio. 2 (est.) Considerare responsabile: imputare qlcu. del fallimento; SIN.… … Enciclopedia di italiano
imputáre — s. f., g. d. art. imputärii; pl. imputäri … Romanian orthography
imputare — v. tr. 1. (qlcu. + di + qlco. ) considerare responsabile, accusare, incolpare, incriminare CONTR. discolpare, scagionare, assolvere, scusare 2. (qlco. + a + qlcu. ) attribuire, addebitare, ascrivere, addossare CONTR. liberare, esonerare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
imputer — [ ɛ̃pyte ] v. tr. <conjug. : 1> • 1361; emputer fin XIIIe; lat. imputare « porter au compte », de putare « compter » I ♦ IMPUTER À : mettre (qqch.) sur le compte de qqn. ⇒ attribuer. Fig. et vx « Vous m imputez [...] un poème sur la… … Encyclopédie Universelle
enter — [ ɑ̃te ] v. tr. <conjug. : 1> • 1155; lat. pop. °imputare, de putare « tailler, émonder », avec infl. du gr. emphuton « greffe » 1 ♦ Greffer en insérant un scion. Enter un prunier. Enter en écusson, en fente, en œillet. 2 ♦ Fig. et vx « Ils … Encyclopédie Universelle
imputa — IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează),… … Dicționar Român
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român
imputar — (Del lat. imputare, atribuir.) ► verbo transitivo 1 Atribuir una falta o un delito a una persona: ■ le imputaron la participación en el atentado. SINÓNIMO inculpar 2 Pensar que una cosa es la causa de una desgracia o un contratiempo: ■ imputó el… … Enciclopedia Universal