-
1 impun
see HIMPUN. -
2 impuntual
-
3 impuntarsi vip
[impun'tarsi](cavallo, asino) to jib, refuse to budge, (fig : ostinarsi) to dig one's heels in, be obstinate -
4 impuntura sf
[impun'tura] -
5 безнаказанно
impun\безнаказанноый impunite. -
6 impuntarsi
( ostinarsi) dig one's heels in* * *impuntarsi v.intr.pron.1 (di cavallo, mulo ecc.) to jib; (di bambino) to stop dead2 (ostinarsi) to stick* obstinately (to sthg.), to dig* in one's heels (over sthg.); to insist; to get* sthg. into one's head: non impuntarti quando vedi che hai torto, don't dig in your heels when you see you are wrong; quando si impunta su qualcosa, non c'è verso di fargli cambiare idea, when he gets something into his head, there is no way of making him change his mind3 (balbettare) to stammer, to stutter.* * *[impun'tarsi]verbo pronominale1) [ cavallo] to jib2) fig. [ persona] to dig* in one's heels-rsi su qcs. — to bash on with sth.
* * *impuntarsi/impun'tarsi/ [1]1 [ cavallo] to jib2 fig. [ persona] to dig* in one's heels; -rsi su qcs. to bash on with sth.; - rsi su un'idea to cling stubbornly to an idea. -
7 стежка
-
8 trunk
(n) (main body of tree) pun, ímpun, (large box, esp. old-fashioned one) bául -
9 стёжка
I ж.2) ( шов) cucituraII ж. обл.( тропинка) sentiero m viottolo m* * *n1) gener. imbottitura (êîù)2) region.usage. cavedagna -
10 impuntare
impuntareimpuntare [impun'ta:re]I verbo intransitivo1 (inciampare) stolpern; (urtare) anstoßen [in an+accusativo] stoßen [in gegen, an+accusativo]2 (figurato: nel parlare) stocken; impuntare per emozione vor Aufregung stammelnII verbo riflessivo■ -rsi1 (per resistere) sich (auf dem Boden) aufstemmen2 (ostinarsi) beharren [a auf+dativo] sich versteifen [a auf+accusativo]Dizionario italiano-tedesco > impuntare
11 impuntarsi
impuntarsiimpuntarsi [impun'ta:rsi]verbo riflessivo1 (per resistere) bocken2 (ostinarsi) impuntarsi a fare qualcosa darauf beharren etwas zu tun; s'impunta a dire di no er [oder sie] beharrt auf seinem [oder ihrem] NeinDizionario italiano-tedesco > impuntarsi
12 impuntire
impuntireimpuntire [impun'ti:re] <impuntisco, impuntisci>verbo transitivosteppenDizionario italiano-tedesco > impuntire
13 impuntura
impunturaimpuntura [impun'tu:ra]sostantivo Feminin1 (cucitura) Steppnaht Feminin; (punto) Steppstich Maskulin2 (naut:di vela) Nockohr neutroDizionario italiano-tedesco > impuntura
14 impuntarsi
vip [impun'tarsi](cavallo, asino) to jib, refuse to budge, (fig : ostinarsi) to dig one's heels in, be obstinate15 impuntura
sf [impun'tura]См. также в других словарях:
impune — IMPÚNE, impún, vb. III. 1. tranz. A face ca o idee, o măsură, o directivă etc. să fie acceptate şi urmate; a face necesară îndeplinirea unei acţiuni; a constrânge pe cineva să accepte, să facă ceva; a obliga. 2. intranz. A insufla cuiva respect,… … Dicționar Român
egalitate — EGALITÁTE, egalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situaţie în care mai mulţi participanţi realizează acelaşi număr de puncte în cadrul aceluiaşi… … Dicționar Român
concluzie — CONCLÚZIE, concluzii, s.f. 1. Încheiere a unui şir de judecăţi; gândire dedusă dintr o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăţi date şi al cărei adevăr depinde de adevărul judecăţilor date. 2. Ultima parte … Dicționar Român
convenienţă — CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă =… … Dicționar Român
dictat — DICTÁT, dictate, s.n. Act prin care un stat impune altui stat condiţii împotriva voinţei acestuia. – Din germ. Diktat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dictát s. n., pl. dictáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
impúne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. impún; conj. prez. 3 sg. şi pl. impúnã; ger. impunấnd … Romanian orthography
chirurgie — CHIRURGÍE s.f. Ramură a medicinii care tratează bolile cu ajutorul operaţiilor. ♢ Mică chirurgie = parte a chirurgiei consacrată intervenţiilor chirurgicale mai uşoare, care nu impun spitalizare. Chirurgie genetică = transplant de gene. [var.:… … Dicționar Român
mitologie — MITOLOGÍE, mitologii, s.f. Totalitatea miturilor create de un popor sau de un grup de popoare înrudite. ♦ Disciplină care se ocupă cu explicarea, compararea şi clasificarea miturilor, cu originea şi evoluţia lor etc. – Din fr. mythologie, lat.… … Dicționar Român
naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… … Dicționar Român
plutocraţie — PLUTOCRAŢÍE, plutocraţii, s.f. Formă de guvernare în care puterea de stat este concentrată în mâinile celor mai bogaţi. ♦ Totalitatea persoanelor care, cu ajutorul averii, impun plutocraţia (1). – Din fr. ploutocratie, germ. Plutokratie. Trimis… … Dicționar Român
separat — SEPARÁT, Ă, separaţi, te, adj. Care se găseşte izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alţii, nu e în legătură cu alţii; deosebit; care a fost izolat dintr un complex. ♢ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără… … Dicționar Român
Перевод: со всех языков на все языки
со всех языков на все языки- Со всех языков на:
- Все языки
- Со всех языков на:
- Все языки
- Английский
- Итальянский
- Немецкий
- Русский
- Тагальский