-
1 ferino
-
2 ferino
-
3 ferino
ferine, smart -
4 nutrio
nūtrĭo, īvi and ii, ītum (contr. form, nutrīmus for nutrivimus, Nemes. Ecl. 3, 26:I.nutribat for nutriebat,
Verg. A. 11, 572; Sil. 16, 29; so,nutribant,
Verg. A. 7, 485: nutribo for nutriam, Rhemn. Palaem. 1383; Cledon. 1914.—In the dep. form, nutritor for nutrito, Verg. G. 2, 425; cf. Prisc. p. 798 P.), 4, v. a. [Sanscr. root snu-, flow; Gr. neô (sneWô), swim; cf. nurus], to suckle, nourish, feed, foster, bring up, rear (syn. alere; not in Cic., but v. nutrix and nutrimentum).Lit.:B.quos lupa nutrit,
Ov. F. 2, 415:nutritus lacte ferino,
id. Tr. 3, 11, 3:ilignā nutritus glande,
Hor. S. 2, 4, 40:balaenae mammis nutriunt fetus,
Plin. 11, 40, 95, § 235:serpente ciconia pullos Nutrit,
Juv. 14, 75: taurus nutritus in herbā, id. 12, 12.—Transf., to nourish, support, maintain, foster.—Of plants:2.terra herbas Nutrit,
Ov. R. Am. 45:myrtos roscido umore nutrire,
Cat. 61, 25:nutriri cinere vult ruta,
Plin. 19, 8, 45, § 156:fruges humo nutriente,
Curt. 8, 10, 8; Petr. 120:Pax Cererem nutrit,
Ov. F. 1, 704.— Poet.:Edonis nutritum missile ventis,
a shaft taken from a tree toughened by storms, Val. Fl. 6, 340.—To nourish, nurse, take care of, attend to the body:3.cura corporum nutriendorum,
Liv. 4, 52:aegrum nutrire per eos cibos, quos, etc.,
Cels. 3, 23:vires,
id. ib.:ulcus,
to heal, id. 5, 26:damnum naturae in filio,
Liv. 7, 4:morbos,
Cels. 6, 6:capillum,
Plin. 22, 22, 39, § 82: comam, Hier. in Amos, 8, 9 sq.; Vulg. 1 Cor. 11, 14 sq.:cutem, mulierum in facie incorruptam,
Plin. 21, 21, 91, § 159.—Nutrire vinum, to mix wine with spices, in order that it may keep, Col. 12, 30, 1:4.nutritum vinum,
id. 12, 21, 3.—In gen., to preserve:II.nutriuntur optime (mensae citreae) splendescuntque, manu siccā fricatae,
Plin. 13, 15, 30, § 99.—Trop., to nourish, cherish, support, cultivate, sustain:indoles Nutrita faustis sub penetralibus,
Hor. C. 4, 4, 25:amorem,
Ov. A. A. 3, 579:pascere ac nutrire furorem (al. favorem),
Sil. 7, 497:impetus ille sacer qui vatum pectora nutrit,
Ov. P. 4, 2, 25:carmen,
id. ib. 3, 4, 26:artes bonas, praecipue studia litterarum,
Aur. Vict. Epit. 41, 14:nummi, quos hic quincunce modesto nutrieras,
Pers. 5, 149:Graeciam,
i. e. to treat mildly, Liv. 36, 35.—Of fire, to feed:gnes suscitat foliisque nutrit,
Ov. M. 8, 643; 6, 493:graves simultates, quas Mucianus callide nutriebat,
Tac. H. 3, 53 fin.:nimiam ac marcentem diu pacem,
id. G. 36.
См. также в других словарях:
ferino — ferino, na (Del lat. ferīnus). 1. adj. Perteneciente o relativo a la fiera. 2. Que tiene sus propiedades. ☛ V. tos ferino … Diccionario de la lengua española
ferino — agg. [dal lat. ferinus, der. di fera fiera2 ]. 1. (lett.) a. [di fiera, di belva] ▶◀ animalesco. b. (estens.) [che è proprio delle belve: istinto f. ] ▶◀ (lett.) belluino, bestiale, feroce. 2. (fig.) [di atto violento di particolare efferatezza] … Enciclopedia Italiana
ferino — adj. 1. De fera; próprio de fera. 2. [Figurado] Feroz, cruel; desumano. 3. [Medicina] Perigoso, maligno … Dicionário da Língua Portuguesa
ferino — ferino, na adjetivo 1. Se usa en la locución locución … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
Ferino — Pierre Marie Barthélemy Ferino Pierre Marie Barthélemy Ferino Origine France Hommage … Wikipédia en Français
ferino — ► adjetivo ZOOLOGÍA De las fieras. * * * ferino, a (del lat. «ferīnus») 1 adj. Propio de fiera. 2 V. «tos ferina». * * * ferino, na. (Del lat. ferīnus). adj. Perteneciente o relativo a la fiera. || 2. Que tiene sus propiedades. □ V … Enciclopedia Universal
ferino — fe·rì·no agg. LE 1. di fiera, di belva: al ferino ululato | per terrore insanirono (Foscolo) 2. estens., selvaggio, animalesco: or son questi | del mio ferino e scelerato sdegno | vestigi miserabili (Tasso); chi de Numi esercitava impero | su gli … Dizionario italiano
ferino — {{#}}{{LM F17577}}{{〓}} {{[}}ferino{{]}}, {{[}}ferina{{]}} ‹fe·ri·no, na› {{《}}▍ adj.{{》}} De las fieras, con sus características o relacionado con ellas: • un aullido ferino.{{○}} {{★}}{{\}}ETIMOLOGÍA:{{/}} Del latín ferinus … Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos
ferino — {{hw}}{{ferino}}{{/hw}}agg. (lett.) Di fiera | (est.) Selvaggio, crudele … Enciclopedia di italiano
ferino — pl.m. ferini sing.f. ferina pl.f. ferine … Dizionario dei sinonimi e contrari
ferino — agg. 1. (lett.) di fiera, bestiale, belluino, animalesco 2. (est.) crudele, feroce, violento, barbarico, brutale, selvaggio, efferato CONTR. benigno, dolce, mite, mansueto, umano … Sinonimi e Contrari. Terza edizione