exclamativ

См. также в других словарях:

• exclamativ — EXCLAMATÍV, Ă, exclamativi, e, adj. Care exprimă o exclamaţie. Ton exclamativ. ♢ Propoziţie exclamativă (şi substantivat, f.) = propoziţie care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif. Trimis de ionel bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• exclamatív — adj. m., pl. exclamatívi; f. sg. exclamatívã, pl. exclamatíve …   Romanian orthography

• ce — pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cum adică?! Se poate?! Nu l am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2 …   Dicționar Român

• exclamator — EXCLAMATÓR adj. v. exclamativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

• oară — OÁRĂ1, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un… …   Dicționar Român

• precum — PRECÚM conj., adv. I. conj. 1. (Introduce propoziţii circumstanţiale de mod) Cum, aşa cum, după cum. Sper că se va face precum doresc. ♢ loc. adj. şi adv. Precum se cade = cum se cuvine, cum trebuie (să fie). 2. (Introduce propoziţii comparative) …   Dicționar Român

• păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român