delega

См. также в других словарях:

• delega — DELEGÁ, delég, vb. I. tranz. A transmite cuiva dreptul de a acţiona ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituţii. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer,… …   Dicționar Român

• delega — / dɛlega/ s.f. [der. di delegare ]. [autorizzazione scritta mediante la quale una persona conferisce a un altra il potere di rappresentarla: fare la d. al padre ] ▶◀ (non com.) delegazione, mandato, procura. ⇑ autorizzazione …   Enciclopedia Italiana

• delega — dè·le·ga s.f. 1. CO TS burocr., dir. atto con cui si autorizza qcn. ad agire in propria vece: avere la delega sul suo conto, delega scritta, notarile, dare la delega, la segretaria ha ricevuto la delega dal direttore 2. TS dir., ammin.… …   Dizionario italiano

• delega — {{hw}}{{delega}}{{/hw}}s. f. Atto con cui si conferisce ad altri la capacità di agire in vece propria …   Enciclopedia di italiano

• delegá — vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. şi pl. deleágã …   Romanian orthography

• delega — pl.f. deleghe …   Dizionario dei sinonimi e contrari

• delega — s. f. procura, mandato, incarico, autorizzazione, delegazione □ firma …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

• delegatas — delegãtas, ė smob. (2) valstybės ar kokio kolektyvo atstovas, įgaliotinis: Suvažiavimo delegãtas DŽ …   Dictionary of the Lithuanian Language

• delegare — DELEGÁ vb. v. autoriza. Trimis de siveco, 26.11.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

• delegacija — delegãcija sf. (1) DŽ grupė delegatų, atstovaujančių kokiam nors kolektyvui ar valstybei …   Dictionary of the Lithuanian Language

• delegar — delega déléguer ; mandater ; dissoudre ; délayer ; diluer …   Diccionari Personau e Evolutiu