crasca

См. также в других словарях:

• crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CRÂŞCÁ vb. v.… …   Dicționar Român

• crască — cráscă s.f. (înv.) scândura sau prăjina lungă pe care boiangiii puneau firele vopsite la uscat. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR  cráscă (crắşti), s.f. – Cadru pentru uscarea firelor la vopsitorii. Rut. kraska (DAR). – Der. craschiţă,… …   Dicționar Român

• crâşcare — CRÂŞCÁRE, crâşcări, s.f. Acţiunea de a crâşca şi rezultatul ei. ♦ fig. Nemulţumire, durere; nenorocire. – v. crâşca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  crâşcáre s. f., g. d. art. crâşcării; pl. crâşcări Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

• crişca — crişcá (crâşcá), vb. I (reg.) a scrâşni (din dinţi). Trimis de blaurb, 30.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

• scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… …   Dicționar Român