copulatie

См. также в других словарях:

• copulaţie — COPULÁŢIE, copulaţii, s.f. 1. Unire a două celule de sex opus. 2. Actul împerecherii a doi indivizi de sex opus, prin care elementele sexuale masculine sunt depuse în organele genitale feminine; coit. – Din lat. copulatio, fr. copulation. Trimis… …   Dicționar Român

• coit — COÍT, coituri, s.n. Împreunare sexuală. – Din lat. coitus, fr. coït. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COIT s. v. copulaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  coít s. n., pl …   Dicționar Român

• mârli — MÂRLÍ, pers. 3 mârleşte, vb. IV. tranz. şi refl. recipr. (pop.; despre berbeci şi oi) A (se) împreuna. – Din scr. mrljati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004. Sursa: DEX 98  mârlí vb., ind …   Dicționar Român

• penis — PÉNIS, penisuri, s.n. (anat.) Organ masculin de copulaţie şi micţiune. – Din fr. pénis, lat. penis. Trimis de cata, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  PÉNIS s. (anat.) membru, (livr.) falus, (înv. şi pop …   Dicționar Român

• algopareunie — ALGOPAREUNÍE s. f. copulaţie dureroasă. (< fr. algoparéunie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

• copulator — copulatór adj. m., pl. copulatóri; f. sg. şi pl. copulatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COPULATÓR, OÁRE adj. (despre organe) care serveşte pentru copulaţie. (< fr. copulateur …   Dicționar Român

• copulaţiune — COPULAŢIÚNE s.f. v. copulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• cordi — cordí ( désc, ít), vb. – A avea contact carnal, a copula. ţig. kur , part. kurdo futuere (Graur 142; Juilland 163); probabil apropiat de coardă prin etimologie populară. – Der. coardă, s.f. (prostituată); cordeală, s.f. (copulaţie). Sînt cuvinte… …   Dicționar Român

• coţăi — coţăí ( ắesc, ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este… …   Dicționar Român

• fute — fúte (fut, futút), vb. – A copula. – Mr. futire, megl. fut. lat. fut(u)re (Puşcariu 692; Candrea Dens., 707; REW 3622), cf. it. fottere, prov., cat. fotre, fr. foutre, sp. hoder, port. foder. – Der. futai, s.n. (arg., copulaţie, coit); …   Dicționar Român

• hemipareunie — HEMIPAREUNÍE s. f. copulaţie incompletă datorată malformaţiei organelor genitale feminine. (< fr. hémiparéunie) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român