convingerile

См. также в других словарях:

• cameleon — CAMELEÓN, cameleoni, s.m. 1. Reptilă arboricolă şi insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un cleşte, care o ajută să se prindă de copaci, şi cu proprietatea de a şi schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo… …   Dicționar Român

• martir — MARTÍR2, Ă, martiri, e s.m., s.f. Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦ spec. Mucenic (al bisericii). ♦ p. gener. Persoană care îndură persecuţii, un tratament inuman,… …   Dicționar Român

• martiriu — MARTÍRIU, martirii, s.n. Suferinţă, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ♢ fig. Suferinţă morală mare. – Din lat. martyrium. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• adept — ADÉPT, Ă, adepţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care aderă la convingerile cuiva; partizan al unei idei, teorii, doctrine etc. – Din fr. adepte. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  Adept ≠ adversar, potrivnic Trimis de siveco, 03 …   Dicționar Român

• cameleoniza — cameleonizá vb. (sil. le o ), ind. prez. 3 sg. şi pl. cameleonizeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAMELEONIZÁ vb. I. intr. A şi schimba purtarea şi convingerile după împrejurări. [pron. le o . / …   Dicționar Român

• clinti — CLINTÍ, clintesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca puţin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. tranz. fig. (De obicei în construcţii negative) A determina pe cineva să renunţe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale …   Dicționar Român

• contraria — CONTRARIÁ, contrariez, vb. I. tranz. A supăra sau a surprinde pe cineva în mod neplăcut, făcând sau spunându i ceva care se opune convingerilor, intenţiilor sau dorinţelor sale. [pr.: ri a] – Din fr. contrarier. Trimis de IoanSoleriu, 09.06.2004 …   Dicționar Român

• mucenic — MUCENÍC1, mucenici, s.m. (pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci şi cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – cf. rus. m u č n i k plăcintă de secară .… …   Dicționar Român

• renegat — RENEGÁT, Ă, renegaţi, te, s.m. şi f. Persoană care s a înstrăinat, s a lepădat de patria, de credinţa sa. ♦ Persoană care a renunţat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociaţia sau partidul căruia i a aparţinut. –… …   Dicționar Român

• apostat — APOSTÁT, Ă, apostaţi, te, s.m. şi f., adj. (Persoană) care a săvârşit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata. Trimis de mihvar, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  APOSTÁT adj., s …   Dicționar Român

• apostazie — APOSTAZÍE, apostazii, s.f. 1. Renunţare publică la o anumită credinţă religioasă; renegare a unei doctrine sau concepţii. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var: apostasíe s.f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie. Trimis de mihvar,… …   Dicționar Român