-
1 оспорить
-
2 оспаривать иск
contestare il ricorso, contestare un'azione legaleРусско-итальянский финансово-экономическому словарь > оспаривать иск
-
3 заявить отвод присяжным
Русско-итальянский юридический словарь > заявить отвод присяжным
-
4 оспаривать
contestare, impugnare, infirmare -
5 оспаривать доказательство
Русско-итальянский юридический словарь > оспаривать доказательство
-
6 оспаривать право
-
7 оспаривать принадлежность имущества
Русско-итальянский юридический словарь > оспаривать принадлежность имущества
-
8 предъявить обвинение
Русско-итальянский юридический словарь > предъявить обвинение
-
9 оспаривать претензию
Русско-итальянский финансово-экономическому словарь > оспаривать претензию
-
10 оспаривать
1) см. оспорить2) ( соперничать) contendere, contestare, disputare* * *несов.2) перен. спорт. и т.п. contendere vt, gareggiare vi (a)оспа́ривать первое место — contendere il primo posto
* * *vgener. combattere, contestare, emulare, infirmare, disputare (титул), leticare, litigare, rivendicare, contendere, controvertere, impugnare, mettere in contrasto, oppugnare, stare in competenza (должность и т.п.), venire in competenza (должность и т.п.) -
11 отрицать
1) ( отвергать существование) negare, smentire, non riconoscere2) ( выступать противником) ripudiare, rinnegare* * *несов. В1) ( отвергать) respingere vt, negare vt, smentire vt; contestare vt тж. полит.отрица́ть чьи-л. права — negare i diritti di qd
нельзя отрица́ть, что он талантлив — non si può negare / contestare che lui abbia talento
2) ( опровергать) (rin)negare vt, dissacrare vt, smitizzare vtотрица́ть искусство — rinnegare l'arte
* * *v1) gener. dinegare, rinnegare, negare, contestare, denegare (+A), disconfessare, misconoscere, sconfessare2) obs. dimentire -
12 уведомлять
comunicare, contestare, notificare, preavvisare -
13 оспаривать
Русско-итальянский финансово-экономическому словарь > оспаривать
-
14 возражать
см. возразить* * *несов.возража́ть на замечание кого-л. — replicare alle osservazioni di qd
(я) не возражаю — sono d'accordo; non ho nulla da obiettare / da ridire; non dico di no
* * *v1) gener. controbattere, replicare, ridire, contestare (против), contraddire, dar sulla voce, fare difficolta, fare le sue osservazioni, fare obiezioni, obiettare, obiettare (a qd) (кому-л.), opporre, protestare, ribattere2) law. eccepire -
15 выражать несогласие
vgener. contestare -
16 выразить несогласие
vgener. contestare -
17 категорически утверждать
adv1) gener. affermare implicitamente (не давая объяснений), montare in cattedra2) obs. contestareUniversale dizionario russo-italiano > категорически утверждать
-
18 критиковать
-
19 объявлять
несов.см. объявить* * *v1) gener. accusare (карты в игре), annunziare, declarare (+A), intimare, palesare, promulgare, dichiarare, annunciare, avvisare, bandire, contestare, denudazione, gridare, indire, proclamare, protestare, pubblicare, significare2) obs. nunziare3) econ. notificare -
20 опровергать
см. опровергнуть* * *несов. - опроверга́ть, сов. - опрове́ргнутьВconfutare vt, smentire vt, controbattere vt; invalidare vt юр. научноопроверга́ть обвинение — confutare l'accusa
опроверга́ть слухи — smentire le voci
опроверга́ть доводы — controbattere le argomentazioni
опроверга́ть нападки / обвинения — respingere gli attacchi / le accuse
* * *v1) gener. controbattere, abbate, contraddire, oppugnare, ribattere, rintuzzare, riprovare, sconfessare, combattere, confutare, contestare, smentire2) obs. dimentire, refutare
См. также в других словарях:
contestare — CONTESTÁRE, contestări, s.f. Acţiunea de a contesta şi rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaştere. – v. contesta. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONTESTÁRE s. dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire,… … Dicționar Român
contestare — v. tr. [dal lat. contestari chiamare in testimonio , der. di testis testimone , col pref. con ] (io contèsto, ecc.). 1. (giur.) [dare notizia di un reato: c. un infrazione ] ▶◀ notificare. ⇑ comunicare. 2. [mettere in dubbio la validità o… … Enciclopedia Italiana
contestare — con·te·stà·re v.tr., v.intr. (io contèsto) 1. v.tr. TS dir. notificare formalmente: contestare un accusa, una contravvenzione Sinonimi: intimare. 2. v.tr. AU mettere in dubbio, in discussione: contestare un diritto, un affermazione Sinonimi:… … Dizionario italiano
contestare — {{hw}}{{contestare}}{{/hw}}v. tr. (io contesto ) 1 (dir.) Procedere alla comunicazione all imputato di un fatto costituente reato: contestare una contravvenzione. 2 (fig.) Negare, contrastare: contestare una prova, un affermazione | Mettere in… … Enciclopedia di italiano
contestare — v. tr. 1. (dir.) notificare, intimare, elevare, dichiarare, comunicare 2. (fig.) negare, contrastare, confutare, contraddire, sconfessare, infirmare, oppugnare, impugnare □ polemizzare, criticare, reclamare, rimostrare, disapprovare, dissentire,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
tăgăduială — TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Nerecunoaştere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. eală. Trimis de pan111, 13.08.2004. Sursa: DLRM TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s.f. Faptul de a tăgădui; negare, contestare; tăgadă, tăgăduire, tăgăduinţă. [pr.: du… … Dicționar Român
contestar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: contestar contestando contestado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. contesto contestas contesta… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
applaudire — (ant. applaudere /a p:laudere/) [dal lat. applaudĕre applaudire ] (io applàudo o applaudisco, tu applàudi o applaudisci, ecc.; le forme in isc sono oggi disus.). ■ v. tr. 1. [manifestare consenso con battimani] ▶◀ battere le mani (a). ‖ acclamare … Enciclopedia Italiana
contraddire — con·trad·dì·re v.tr., v.intr. AU 1. v.tr., contrastare qcn. opponendo alle sue asserzioni altre affermazioni diverse e contrarie: contraddire qcn., non contraddirmi sempre, smettila di contraddirmi | contestare, criticare: ha la pessima abitudine … Dizionario italiano
negare — NEGÁRE, negări, s.f. 1. Acţiunea de a nega şi rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (fil.) Negaţie (2). ♢ Negarea negaţiei = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănţuire de negaţii… … Dicționar Român
tagă — TÁGĂ s.f. (înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ♢ loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – cf. t ă g a d ă . Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98 TÁGĂ s. v. contestare, dezminţire, negare, negaţie,… … Dicționar Român