-
1 спрягать
-
2 сопрягать
accoppiare; матем. coniugare -
3 группа
1) ( множество) gruppo м.2) ( категория) categoria ж.••* * *ж.1) gruppo m тж. муз.; comitiva (туристов и т.п.)гру́ппа строений — gruppo di costruzioni
гру́ппа всадников — gruppo di cavalieri
2) соц. gruppo m, fascia3) (класс, категория)гру́ппа крови — gruppo sanguigno
гру́ппа давления соц. — gruppo di pressione
* * *n1) gener. rosa, staff, brancata (людей), stuolo, gruppo, ciuffo, comitiva (туристическая), equipe, frotta, raggruppamento2) colloq. branco (людей, работающих вместе)3) milit. distaccamento, nucleo, partita4) econ. gruppo (компаний), categoria, classe5) fin. scaglione6) mus. banda, complesso (complesso rock - ðîê èðóïïà (rock band)), gruppo (музыкантов), band (ìóçûêàíòîù; La Lobby e' una band che tra rap, hip hop e pulsazioni black e' riuscita a coniugare un sound internazionale con un'attenzione melodica tipicamente italiana), banda musicale, orchestra (jazz o da ballo; orchestra di ottoni - äóõîùîì îðêåñòð; ìåäíûì äóõîùîì îðêåñòð; ñð. àíèë.: brass band) -
4 сопрячь
vgener. coniugare -
5 сочетать браком
v1) gener. coniugare, congiungere in matrimonio, spossare, unire in matrimonio2) jocul. matrimoniare -
6 спрягать
[sprjagát'] v.t. impf. (pf. проспрягать - проспрягаю, проспрягаешь) (gramm.)1) coniugare2) спрягаться:этот глагол спрягается с — "essere" questo verbo ha come ausiliare "essere"
См. также в других словарях:
coniugare — [dal lat. coniugare congiungere, unire ] (io còniugo, tu còniughi, ecc.). ■ v. tr. 1. (non com.) [unire in matrimonio] ▶◀ sposare. 2. (gramm.) [enunciare le forme di un verbo nei vari tempi e modi] ▶◀ ‖ declinare. ⇑ flettere. 3. (fig.) [far… … Enciclopedia Italiana
coniugare — co·niu·gà·re v.tr. (io còniugo) 1. TS gramm. elencare ordinatamente le forme di un verbo, secondo i modi, i tempi, le persone e i numeri: coniugare un verbo al passato remoto 2. BU unire, congiungere in matrimonio Sinonimi: sposare. 3. CO fig.,… … Dizionario italiano
coniugare — {{hw}}{{coniugare}}{{/hw}}A v. tr. (io coniugo , tu coniughi ) 1 Ordinare le voci del verbo secondo i modi, i tempi, le persone e i numeri. 2 (raro) Congiungere in matrimonio. 3 (fig.) Unire, far coesistere: coniugare rigore ed equità. B v. intr … Enciclopedia di italiano
coniugare — A v. tr. 1. (un verbo) flettere 2. (raro) sposare □ (fig.) unire, combinare, appaiare, combinare B coniugarsi v. intr. pron. 1. (di verbo) … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
konjugieren — (Verb) flektieren; beugen * * * kon|ju|gie|ren [kɔnju gi:rən] <tr.; hat: (ein Verb) flektieren. Syn.: ↑ beugen. * * * kon|ju|gie|ren 〈V. tr.; hat; Gramm.〉 ein Verb konjugieren abwandeln, Personal , Zeit , Aussage u. Aktionsformen bilden; Sy … Universal-Lexikon
Konjugation — Kon|ju|ga|ti|on 〈f. 20; Gramm.〉 Abwandlung (des Verbums), das Bilden der Personal u. Zeitformen usw.; →a. Beugung (3); → Lexikon der Sprachlehre [<lat. coniugatio „Verbindung, Verknüpfung“; → konjugieren] * * * Kon|ju|ga|ti|on [lat. coniugatio … Universal-Lexikon
conjuga — CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză. ♦ refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Trimis de Joseph, 23 … Dicționar Român
conjugar — (Del lat. conjugare, unir.) ► verbo transitivo 1 Combinar varias cosas entre sí: ■ no es capaz de conjugar estudio y diversión. SE CONJUGA COMO pagar ► verbo transitivo/ pronominal 2 GRAMÁTICA Enunciar en serie ordenada las formas de un mismo… … Enciclopedia Universal
sposare — /spo zare/ [lat. tardo sponsare, intens. di spondēre promettere (in moglie) ] (io spòso, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [unirsi in matrimonio con qualcuno: ha sposato una donna bellissima ] ▶◀ accasarsi (con), coniugarsi (con), (scherz.) convolare a nozze … Enciclopedia Italiana
Abwandlung — Konjugation (v. latein. coniugare „paarweise zusammenbinden“) oder Abwandlung steht für: Konjugation (Grammatik), die Beugung von Verben Konjugation (Chemie), ein Bindungsphänomen bei Molekülen mit (mehrfach) ungesättigten Kohlenstoffketten… … Deutsch Wikipedia
Konjugation (Biologie) — Konjugation (lateinisch coniugare paarweise zusammenbinden) bezeichnet in der Mikrobiologie die Übertragung von Teilen des Genoms von einer Spenderzelle (Donor) auf eine Empfängerzelle (Rezipient) durch direkten Zellkontakt. Darüber hinaus wird… … Deutsch Wikipedia