confiscare

См. также в других словарях:

• confiscare — CONFISCÁRE, confiscări, s.f. Acţiunea de a confisca şi rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranţă sau ca sancţiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparţinând unei …   Dicționar Român

• confiscare — v. tr. [dal lat. confiscare, der. di fiscus fisco , col pref. con  ] (io confisco, tu confischi, ecc.). (giur.) [sottoporre a confisca] ▶◀ incamerare, requisire, sequestrare …   Enciclopedia Italiana

• confiscare — con·fi·scà·re v.tr. 1. TS dir. sottoporre a confisca, requisire a vantaggio dello Stato, come sanzione penale: è stato arrestato e gli hanno confiscato i beni, confiscare il patrimonio, le proprietà Sinonimi: avocare. 2. CO estens., sequestrare:… …   Dizionario italiano

• confiscare — {{hw}}{{confiscare}}{{/hw}}v. tr.  (io confisco , tu confischi ) Colpire un bene con confisca: confiscare le merci di contrabbando …   Enciclopedia di italiano

• confiscare — v. tr. espropriare, sequestrare, requisire, incamerare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

• confiscare — /konfaskeriy/ In civil and old English law, to confiscate; to claim for or bring into the fisc, or treasury …   Black's law dictionary

• confiscare — /konfaskeriy/ In civil and old English law, to confiscate; to claim for or bring into the fisc, or treasury …   Black's law dictionary

• confiscare — To confiscate …   Ballentine's law dictionary

• confisquer — [ kɔ̃fiske ] v. tr. <conjug. : 1> • 1331; lat. confiscare, de fiscus → fisc 1 ♦ Prendre, au nom et au profit de l autorité, de la puissance publique (ce qui appartient à qqn) par une mesure de punition. ⇒ saisir. Confisquer des marchandises …   Encyclopédie Universelle

• konfiszieren — sichern; sicherstellen; requirieren; beschlagnahmen; einziehen * * * kon|fis|zie|ren 〈V. tr.; hat〉 beschlagnahmen, einziehen (Vermögen, Waffen, Zeitungsausgaben) [<lat. confiscare „mit Beschlag belegen“; zu fiscus „Staatskasse“] * * * …   Universal-Lexikon

• comis — CÓMIS, comişi, s.m. Mare dregător în Moldova şi în Ţara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii şi grajdurile curţii domneşti, precum şi aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. kómis. Trimis de Anonim, 27.10.2008. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român