Перевод: с латинского на все языки

со всех языков на латинский

condus

  • 1 condus

    condus, ī, m. (condo), der Aufheber; dah. condus promus, der die Speisen aufbewahrt u. herausgibt, der Haushofmeister, Plaut. Pseud. 608: u. so condus promusque, Auson. epist. 22, 20.

    lateinisch-deutsches > condus

  • 2 condus

    condus, i, m. économe, maître d'office.
    * * *
    condus, i, m. économe, maître d'office.
    * * *
        Condus, condi, mascul. gen. Plaut. Celuy qui ha la charge de serrer et garder les biens de son maistre, Despensier.

    Dictionarium latinogallicum > condus

  • 3 condus

    condus, ī, m. (condo), der Aufheber; dah. condus promus, der die Speisen aufbewahrt u. herausgibt, der Haushofmeister, Plaut. Pseud. 608: u. so condus promusque, Auson. epist. 22, 20.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > condus

  • 4 condus

    condus, i, m. [condo], one who lays up (provisions), opp. promus, Plaut. Ps. 2, 2, 14.

    Lewis & Short latin dictionary > condus

  • 5 condus

    m. [ condo ]
    хранитель провизии, эконом, ключник Pl, Aus

    Латинско-русский словарь > condus

  • 6 condus

    Latin-English dictionary > condus

  • 7 promus

    prōmus, a, um (promo), zum Herausgeben gehörig, als t. t. der Landwirtsch.: I) adi.: cella, Vorratskammer, Tert. de res. carn. 27. – II) subst.: A) prōmus, ī, m., der Ausgeber, insbes. der Sklave, der die Aufsicht über die cella penaria (die Speise- u. Vorratskammer) u. über die cella vinaria (den Weinkeller) hatte, täglich das Nötige herausgab (promebat) und das Übriggebliebene wieder in Verwahrung nahm (condebat), der Schaffner, Oberküchenmeister, Küchen- u. Kellermeister, Plaut. Poen. 716. Varro r. r. 1, 16, 5. Colum. 12, 3, 9. Cic. Oecon. fr. 10 ( bei Colum 12, 3, 4). Hor. sat. 2, 2, 16: condus promus sum, procurator peni, Hausverwalter, Küchenvogt bin ich, Plaut. Pseud. 608: promus quam condus magis, Auson. epist. 22, 20. – übtr., promus librorum, Ausgeber, Apul. apol. 53: ne admittam culpam, ego meo sum promus pectori, bin ich meines Herzens Bewahrer (Hüter), Plaut. trin. 81. – B) prōma, ae, f., die Vorratskammer, Tert. adv. Marc. 2, 10. – C) prōmum, ī, n., die Vorratskammer, Tert. ad uxor. 2, 4 extr.

    lateinisch-deutsches > promus

  • 8 promus

    prōmus, a, um [promo] d'où l'on tire (les provisions).    - proma cella, Tert. Res. Car. 27: office.    - promum, i, n.: office, garde-manger. --- Tert. Ux. 2, 4, fin.    - promus, i, m.: - [abcl]a - chef d'office, maître d'hôtel, cellérier, sommelier. --- Plaut. Poen. 716 ; Hor. S. 2, 2, 16. - [abcl]b - fig. bibliothécaire. --- Apul. Apol. 53.    - condus promus sum, procurator peni, Plaut. Ps.: je suis l'économe, l'administrateur du garde-manger.    - au fig. ne admittam culpam, ego meo sum promus pectori, Plaut. Trin.: pour ne pas commettre de faute, c'est moi qui suis le gardien de mon coeur.
    * * *
    prōmus, a, um [promo] d'où l'on tire (les provisions).    - proma cella, Tert. Res. Car. 27: office.    - promum, i, n.: office, garde-manger. --- Tert. Ux. 2, 4, fin.    - promus, i, m.: - [abcl]a - chef d'office, maître d'hôtel, cellérier, sommelier. --- Plaut. Poen. 716 ; Hor. S. 2, 2, 16. - [abcl]b - fig. bibliothécaire. --- Apul. Apol. 53.    - condus promus sum, procurator peni, Plaut. Ps.: je suis l'économe, l'administrateur du garde-manger.    - au fig. ne admittam culpam, ego meo sum promus pectori, Plaut. Trin.: pour ne pas commettre de faute, c'est moi qui suis le gardien de mon coeur.
    * * *
        Promus, promi, m. g. Colum. Qui ha la garde de la viande, Despensier, Celerier.

    Dictionarium latinogallicum > promus

  • 9 promus

    prōmus, a, um (promo), zum Herausgeben gehörig, als t. t. der Landwirtsch.: I) adi.: cella, Vorratskammer, Tert. de res. carn. 27. – II) subst.: A) prōmus, ī, m., der Ausgeber, insbes. der Sklave, der die Aufsicht über die cella penaria (die Speise- u. Vorratskammer) u. über die cella vinaria (den Weinkeller) hatte, täglich das Nötige herausgab (promebat) und das Übriggebliebene wieder in Verwahrung nahm (condebat), der Schaffner, Oberküchenmeister, Küchen- u. Kellermeister, Plaut. Poen. 716. Varro r. r. 1, 16, 5. Colum. 12, 3, 9. Cic. Oecon. fr. 10 ( bei Colum 12, 3, 4). Hor. sat. 2, 2, 16: condus promus sum, procurator peni, Hausverwalter, Küchenvogt bin ich, Plaut. Pseud. 608: promus quam condus magis, Auson. epist. 22, 20. – übtr., promus librorum, Ausgeber, Apul. apol. 53: ne admittam culpam, ego meo sum promus pectori, bin ich meines Herzens Bewahrer (Hüter), Plaut. trin. 81. – B) prōma, ae, f., die Vorratskammer, Tert. adv. Marc. 2, 10. – C) prōmum, ī, n., die Vorratskammer, Tert. ad uxor. 2, 4 extr.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > promus

  • 10 condiō

        condiō īvī, ītus, īre    [condus (old), a butler], to make savory, season, spice, concoct: fungos: ius male condītum, H.: pulmentaria, Iu. — To make fragrant: unguenta. — To embalm: mortuos.— Fig., to cultivate, ornament, season, spice, soften, temper: orationem: vitia, to set off: tristitiam, to mitigate: gravitatem comitate: ista condīta iucundius, more amiable.
    * * *
    condire, condivi, conditus V TRANS
    preserve/pickle; embalm/mummify; spice; season/flavor/render pleasant/give zest

    Latin-English dictionary > condiō

  • 11 penum

    pĕnus, ūs and i, m. and f., also pĕ-num, i, and pĕnus, ŏris, n. ( gen. peneris, peniteris, only acc. to Gell. 4, 1, 2; a collat. form pĕnu, Afran., acc. to Charis. p. 113 P.; cf. also Don. Ter. Eun. 2, 3, 18) [from the root pa- of pasco; Gr. pateomai; v. penates].
    I.
    Store or provision of food provisions, victuals:

    est enim omne, quo vescuntur homines, penus,

    Cic. N. D. 2, 27, 68; cf. other and different explanations in Gell. 4, 1, and tit.:

    De penu legatā,

    Dig. 33, 9:

    annuus,

    Plaut. Ps. 1, 2, 45; Ter. Eun. 2, 3, 19:

    omne penus,

    Plaut. Ps. 1, 2, 91:

    ut sibi penum aliud ornet,

    id. Capt. 4, 4, 12:

    condus promus sum, procurator peni,

    id. Ps. 2, 2, 14: magna penus, Lucil. ap. Non. 219, 29:

    vinum penumque omnem,

    Pompon. ib. 30: in penum erile, Afran. ap. Prisc. p. 659 P.: aliquem penore privare, Auct. ap. id. ib.:

    portet frumenta penusque,

    Hor. Ep. 1, 16, 72:

    ne situ penora mucorem contrahant,

    Col. 12, 4, 4:

    cum ea res innoxia penora conservet,

    id. ib. fin.:

    avium cujusque generis multiplex penus,

    Suet. Ner. 11:

    in locuplete penu,

    Pers. 3, 73.—
    II.
    The innermost part of a temple of Vesta, the sanctuary:

    penus vocatur locus intimus in aede Vestae,

    Fest. p. 250 Müll.; cf. [p. 1332] Serv. Verg. A. 3, 12:

    in penum Vestae, quod, etc., irrupit,

    Lampr. Elag. 6.

    Lewis & Short latin dictionary > penum

  • 12 penus

    pĕnus, ūs and i, m. and f., also pĕ-num, i, and pĕnus, ŏris, n. ( gen. peneris, peniteris, only acc. to Gell. 4, 1, 2; a collat. form pĕnu, Afran., acc. to Charis. p. 113 P.; cf. also Don. Ter. Eun. 2, 3, 18) [from the root pa- of pasco; Gr. pateomai; v. penates].
    I.
    Store or provision of food provisions, victuals:

    est enim omne, quo vescuntur homines, penus,

    Cic. N. D. 2, 27, 68; cf. other and different explanations in Gell. 4, 1, and tit.:

    De penu legatā,

    Dig. 33, 9:

    annuus,

    Plaut. Ps. 1, 2, 45; Ter. Eun. 2, 3, 19:

    omne penus,

    Plaut. Ps. 1, 2, 91:

    ut sibi penum aliud ornet,

    id. Capt. 4, 4, 12:

    condus promus sum, procurator peni,

    id. Ps. 2, 2, 14: magna penus, Lucil. ap. Non. 219, 29:

    vinum penumque omnem,

    Pompon. ib. 30: in penum erile, Afran. ap. Prisc. p. 659 P.: aliquem penore privare, Auct. ap. id. ib.:

    portet frumenta penusque,

    Hor. Ep. 1, 16, 72:

    ne situ penora mucorem contrahant,

    Col. 12, 4, 4:

    cum ea res innoxia penora conservet,

    id. ib. fin.:

    avium cujusque generis multiplex penus,

    Suet. Ner. 11:

    in locuplete penu,

    Pers. 3, 73.—
    II.
    The innermost part of a temple of Vesta, the sanctuary:

    penus vocatur locus intimus in aede Vestae,

    Fest. p. 250 Müll.; cf. [p. 1332] Serv. Verg. A. 3, 12:

    in penum Vestae, quod, etc., irrupit,

    Lampr. Elag. 6.

    Lewis & Short latin dictionary > penus

  • 13 promum

    prōmus, a, um, adj. [promo].
    I.
    In economic lang., of or belonging to giving out, distributing. cella, a store-room, larder, Tert. Res. Carn. 27.—
    2.
    Subst.: prō-mum, i, a store-room, Tert. ad Uxor. 2, 4 fin. —Much more freq.,
    II.
    Subst.: prō-mus, i, m., a giver out, distributor of provisions (opp. condus, the keeper of them);

    and hence, in gen.,

    a cellarer, steward, butler, Plaut. Poen. 3, 4, 6; id. Ps. 2, 2, 14:

    foris est promus,

    Hor. S. 2, 2, 16; Varr. R. R. 1, 16, 5; Col. 12, 3, 9; Aus. Ep. 22, 20.—
    B.
    Transf.:

    librorum,

    he who gives out books from a library, a librarian, App. Mag. p. 308, 17: ego meo sum promus pectori, I keep the key of my own breast, i. e. I guard my heart against evil, Plaut. Trin. 1, 2, 44.

    Lewis & Short latin dictionary > promum

  • 14 promus

    prōmus, a, um, adj. [promo].
    I.
    In economic lang., of or belonging to giving out, distributing. cella, a store-room, larder, Tert. Res. Carn. 27.—
    2.
    Subst.: prō-mum, i, a store-room, Tert. ad Uxor. 2, 4 fin. —Much more freq.,
    II.
    Subst.: prō-mus, i, m., a giver out, distributor of provisions (opp. condus, the keeper of them);

    and hence, in gen.,

    a cellarer, steward, butler, Plaut. Poen. 3, 4, 6; id. Ps. 2, 2, 14:

    foris est promus,

    Hor. S. 2, 2, 16; Varr. R. R. 1, 16, 5; Col. 12, 3, 9; Aus. Ep. 22, 20.—
    B.
    Transf.:

    librorum,

    he who gives out books from a library, a librarian, App. Mag. p. 308, 17: ego meo sum promus pectori, I keep the key of my own breast, i. e. I guard my heart against evil, Plaut. Trin. 1, 2, 44.

    Lewis & Short latin dictionary > promus

См. также в других словарях:

  • CONDUS Promus Procurator peni — memoratur Plauto, Pseudolô, Actu 4. sc. 2. v. 14. citante Fulgentiô; quem imitatus est dubio procul Paul. Diaconus in Distichis, Cur Prome Conde times stillam praebere Lecyti? Dolia certe fluunt, cur Prome Conde times etc. Vide Laur. Pignorium,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Lô Praz Condus — (Viuz la Chiésaz,Франция) Категория отеля: Адрес: 775 rte de Lacrevaz, 74540 Viuz la …   Каталог отелей

  • stat — STAT2, state, s.n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile băneşti pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. ♢ Stat de funcţii = document (sub formă de tabel) în care sunt înscrise… …   Dicționar Român

  • autonomie — AUTONOMÍE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, a unei naţionalităţi sau a unei minorităţi naţionale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situaţie a celui care nu depinde de nimeni, care are… …   Dicționar Român

  • congregaţie — CONGREGÁŢIE, congregaţii, s.f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizaţie religioasă catolică, alcătuită din clerici şi din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3.… …   Dicționar Român

  • imamat — IMAMÁT, imamate, s.n. Stat musulman condus de un imam. – Din fr. imamat. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imamát s. n., pl. imamáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  IMAMÁT imamate n. Stat musulman condus de… …   Dicționar Român

  • regalitate — REGALITÁTE, regalităţi, s.f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. – Din lat. regalitas, atis. cf. fr. r o y a u t é. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REGALITÁTE s. v. monarhie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • desmodrom — DESMODRÓM, Ă, desmodromi, e, adj. (Despre un mecanism) La care legăturile dintre elemente asigură o mişcare univocă şi complet determinată a oricărui element condus. – Din fr. desmodrome. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  desmodróm… …   Dicționar Român

  • emirat — EMIRÁT, emirate, s.n. 1. Stat condus de un emir (2). 2. Funcţia, demnitatea de emir (2). – Din fr. émirat. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  emirát s. n., pl. emiráte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  EMIRÁT …   Dicționar Român

  • landgrafiat — LANDGRAFIÁT, landgrafiate, s.n. Domeniu condus de un landgraf. [pr.: fi at] – Din fr. landgraviat. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  landgrafiát s. n. (sil. fi at; mf. land ), pl. landgrafiáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • sultanat — SULTANÁT, sultanate, s.n. Demnitate de sultan; stat monarhic condus de un sultan. – Din fr. sultanat. Trimis de rain drop, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  sultanát s. n., pl. sultanáte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
… Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»