-
101 radio car
a) ( patrol car) radiopatrulla mb) ( Rad) coche m equipado con radiotransmisor* * *a) ( patrol car) radiopatrulla mb) ( Rad) coche m equipado con radiotransmisor -
102 squad car
noun (a police car.)coche nombre masculino patrullanoun (AmE) coche m or (AmL tb) auto m patrulla, patrullero m (CS, Per)* * *noun (AmE) coche m or (AmL tb) auto m patrulla, patrullero m (CS, Per) -
103 stock car
a) (Auto, Sport) stock car m ( automóvil reforzado que se emplea en carreras con colisiones)b) ( for livestock) vagón m de ganado* * *a) (Auto, Sport) stock car m ( automóvil reforzado que se emplea en carreras con colisiones)b) ( for livestock) vagón m de ganado -
104 buffet car
-
105 police car
-
106 passenger car
n (cf passenger automobile AmE )TRANSP vagón de pasajeros m, cabina de ascensor f, coche de pasajeros m, coche de viajeros mVEH coche de turismo m, coche para uso particular m -
107 in-car
['ɪnˌkaːr]ADJin-car entertainment system/stereo — aparato m de música de coche
-
108 panda car
SMALLBRITISH ENGLISH/SMALL coche nombre masculino patrullanoun (BrE) coche m de policía* * *noun (BrE) coche m de policía -
109 restaurant car
vagón nombre masculino restaurantenoun (BrE) coche-comedor m, vagón m restaurante* * *noun (BrE) coche-comedor m, vagón m restaurante -
110 sleeping car
coche cama nombre masculino* * * -
111 veteran car
noun (BrE) coche m antiguo ( fabricado antes de 1919)* * *noun (BrE) coche m antiguo ( fabricado antes de 1919) -
112 vintage car
coche nombre masculino de época construido entre 1919 y 1930noun (esp BrE) coche m antiguo ( fabricado entre 1919 y 1930)* * *noun (esp BrE) coche m antiguo ( fabricado entre 1919 y 1930) -
113 baggage car
-
114 economical car
-
115 low-priced car
-
116 mini-car
-
117 passenger car
-
118 railroad car
-
119 touring car
-
120 tram car
См. также в других словарях:
car — car … Dictionnaire des rimes
-car — car·is; … English syllables
car — W1S1 [ka: US ka:r] n ↑fog lamp, ↑headlight, ↑indicator, ↑mirror [Date: 1800 1900; Origin: car carriage (14 19 centuries), from Anglo French carre, from Latin carrus] 1.) a vehicle with four wheels and an en … Dictionary of contemporary English
car — car·do; car·don·ci·llo; car·doon; car·du·a·ce·ae; car·du·e·line; car·du·e·lis; car·du·us; car·ene; car·ex; car·fax; car·ga; car·ga·dor; car·go; car·hop; car·i·ama; car·ib; car·ib·al; car·ib·bee; car·i·bou; car·i·ca; car·i·ca·ce·ae;… … English syllables
Car — Car, n. [OF. car, char, F. cahr, fr. L. carrus, Wagon: a Celtic word; cf. W. car, Armor. karr, Ir. & Gael. carr. cf. {Chariot}.] 1. A small vehicle moved on wheels; usually, one having but two wheels and drawn by one horse; a cart. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
CAR e. V. — car e. V. steht für competence center automotive region aachen euregio maas rhein. car ist ein unabhängiges Kompetenznetzwerk mit Sitz in Aachen, das 2001 unter Mitwirkung des Oberbürgermeisters der Stadt Aachen gegründet wurde. Die Aktivitäten… … Deutsch Wikipedia
Car — ist: das englische Wort für Automobil oder Waggon die schweizerische Bezeichnung für einen Reisebus Car (Insel) eine Insel der Nikobaren Car (Sprache) eine nikobaresische einheimische Sprache das Sternbild Kiel des Schiffs (lat. Carina) in der… … Deutsch Wikipedia
čar — čar̃ interj., čar žr. čer: 1. Vyrai lauke pjauja dobilus – čar̃ čar̃ Skr. Čar! čar! karštuvai čarška, kad karši vilnas J. Čar! čar! sniegas po kojų čarška einant J. 2. Vištalis čar̃ čar̃ sučirškė Vvr. Strazdas čar čar čar ėmė sukt apie galvą Rm.… … Dictionary of the Lithuanian Language
car — [ kar ] noun count *** 1. ) a road vehicle for one driver and a few passengers. Someone who drives a car is called a driver: She s learning to drive a car. I ll take you to the train station in the car. She got into her car and drove away. a car… … Usage of the words and phrases in modern English
CAR — Pour les articles homonymes, voir Cars. Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Car peut faire référence à : car, un véhicule motorisé servant au transport en commun de voyageurs ; Čar … Wikipédia en Français
câr — interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări (ciori, găini etc.); strigăt cu care se alungă unele păsări. ♢ expr. (Adverbial sau substantivat) Câr mâr = (cu) ceartă, (cu) tocmeală. Că i câr, că i mâr, se… … Dicționar Român