canelura

См. также в других словарях:

• canelură — CANELÚRĂ, caneluri, s.f. 1. Şanţ îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; şanţ pe suprafaţa pieselor unor maşini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile… …   Dicționar Român

• canelura — s. f. 1. Estria no caule de certas plantas. 2. Sulco vertical em meia cana …   Dicionário da Língua Portuguesa

• canelúrã — s. f., g. d. art. canelúrii; pl. canelúri …   Romanian orthography

• nut — NUT, nuturi, s.n. 1. Canelură. 2. Uluc, şanţ făcut într o piesă de lemn. ♢ Nut şi feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminenţe fasonate, aflată pe una din feţele primei piese, în ulucul de pe… …   Dicționar Român

• renură — RENÚRĂ, renuri, s.f. (tehn.) Canelură. – Din fr. rainure. Trimis de dante, 07.07.2004. Sursa: DEX 98  RENÚRĂ s. v. canelură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  renúră s. f., g. d. art …   Dicționar Român

• degajare — DEGAJÁRE, degajări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) degaja şi rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mişcări, în comportare; nonşalanţă. 2. Operaţie de îndepărtare a unei porţiuni de material de pe o …   Dicționar Român

• Каннелюры — Желобки различной формы, вертикально расположенные на стволе колонны или пилястры. Источник: Словарь архитектурно строительных терминов вертикальные желобки на стволе колонны или пилястры (Болгарский язык; Български) канелюри (Чешский язык;… …   Строительный словарь

• falţ — FALŢ, falţuri, s.n. 1. Cleşte de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a feţelor încălţămintei. 2. Fiecare dintre bucăţile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la maşina de fălţuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea …   Dicționar Român

• glaf — GLAF, glafuri, s.n. 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcţie din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptuşirea părţii inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a… …   Dicționar Român

• strigil — STRIGÍL s. n. 1. raclor cu care romanii râcâiau murdăria de pe piele după întrecerile sportive sau în timpul băii. 2. canelură în formă de strigil (1), motiv decorativ frecvent mai ales pe sarcofage. (< fr. strigile, lat. strigilis) Trimis de… …   Dicționar Român

• şar — adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ŞAR s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, culoare, dungă, linie, realgar, rând, şir, şirag, trioxid de arsen, vargă, vopsea. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român