-
1 a ajunge de batjocură
to become a laughing stock (of others)to be disgracedto bring shame upon oneself. -
2 a face de batjocură
to laugh atto make fun ofto scoff / to sneer at... -
3 a fi batjocura cuiva
to be the derision of smb. -
4 a fi obiect de batjocură
to be in derision.Română-Engleză dicționar expresii > a fi obiect de batjocură
-
5 a lua pe cineva în balon / batjocură / băşcălie / bătaie de joc
to make fun of smb.to pull smb.'s legto cheek smb.to snap one's fingers at smb.to make a fool / an owl of smb.to poke fun at smb.to laugh at / to deride smb.to turn smb. into ridiculeto ridicule smb.to make a mockery of smb.to jeer at smb.to play horseto laugh smb. to scorn.to talk at smb.Română-Engleză dicționar expresii > a lua pe cineva în balon / batjocură / băşcălie / bătaie de joc
-
6 în batjocură
in derision. -
7 a ajunge de ocară
-
8 a ajunge de pomină
1. to make a fool of oneselfto make oneself ridiculousto be at the fable of the town2. to pass into a proverbto become proverbialpeior. to become a by-word. -
9 a ajunge de râs(ul lumii)
Română-Engleză dicționar expresii > a ajunge de râs(ul lumii)
-
10 taunt
[to:nt] 1. verb(to tease, or say unpleasant things to (a person) in a cruel way: The children at school taunted him for being dirty.) a batjocori, a zeflemisi2. noun(cruel, unpleasant remarks: He did not seem to notice their taunts.) zeflemea, batjocură- taunting- tauntingly
См. также в других словарях:
batjocură — BATJÓCURĂ, batjocuri, s.f. Luare în ras, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ♢ expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [var.: batjócoră s.f.] –… … Dicționar Român
ridicol — RIDÍCOL, Ă, ridicoli, e, adj. 1. Care stârneşte râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [var … Dicționar Român
râs — RÂS1, râsuri, s.n. Acţiunea de a râde şi rezultatul ei; manifestare a veseliei exprimată printr o mişcare caracteristică a feţei şi a gurii, însoţită de un sunet specific, nearticulat; râset. ♢ expr. De râs (sau de râsul lumii) = de ocară, de… … Dicționar Român
batjocori — BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de ruşine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
sarcasm — SARCÁSM, sarcasme, s.n. 1. Ironie aspră, usturătoare; batjocură necruţătoare. 2. Vorbă, frază, expresie sarcastică. – Din fr. sarcasme, lat. sarcasmus. Trimis de andreeadima, 16.03.2008. Sursa: DEX 98 SARCÁSM s. (livr.) acrimonie, (fig.)… … Dicționar Român
batjocoritor — BATJOCORITÓR, OÁRE, batjocoritori, oare, adj. Care batjocoreşte. Batjocori + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine batjocoritoroare.) 2. sarcastic, (livr … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
depreciativ — DEPRECIATÍV, Ă, depreciativi, e, adj. Care dovedeşte lipsă de consideraţie sau dispreţ, care conţine o notă de batjocură. [pr.: ci a ] – Din fr. dépréciatif. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98 DEPRECIATÍV adj. v. peiorativ.… … Dicționar Român
ironie — IRONÍE, ironii, s.f. Vorbă, frază, expresie, afirmaţie care conţine o uşoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificaţii opuse sensului lor obişnuit; zeflemea, persiflare. ♢ expr. Ironia sorţii = joc neaşteptat al… … Dicționar Român
ocară — OCÁRĂ, ocări, s.f. (pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, ruşinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situaţie ruşinoasă, dezonorantă în care se află cineva; ruşine, dezonoare. ♢ loc. adj. De ocară =… … Dicționar Român
ruşina — RUŞINÁ, ruşinez, vb. I. 1. refl. A i fi cuiva ruşine, a se jena. ♦ A se simţi stingherit, a se sfii. 2. tranz. A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (înv. şi pop.) A necinsti, a dezonora. – Din ruşine. Trimis de… … Dicționar Român