aspiratie

См. также в других словарях:

• aspiraţie — ASPIRÁŢIE, aspiraţii, s.f. 1. Aspirare. ♦ Deplasare a unui lichid într o conductă prin micşorarea presiunii aerului din ea. 2. (fon.) Zgomot produs prin frecarea aerului în trecerea lui prin laringe în cursul pronunţării unor sunete. 3. fig.… …   Dicționar Român

• aspiráţie — s. f. (sil. ţi e), art. aspiráţia (sil. ţi a), g. d. art. aspiráţiei; pl. aspiráţii, art. aspiráţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• vis — VIS, visuri, s.n. 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului. ♢ Carte de vise = carte care cuprinde semnificaţia profetică a visurilor. ♢ loc. adj. De vis = propriu …   Dicționar Român

• ambiţie — AMBÍŢIE, ambiţii, s.f. Dorinţă arzătoare de a realiza ceva; dorinţă de glorie, de onoruri, de parvenire. ♢ expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiţie = a (se) ambiţiona. [var.: (înv.) ambiţiúne s.f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, onis …   Dicționar Român

• aspirare — ASPIRÁRE, aspirări, s.f. Acţiunea de a aspira şi rezultatul ei; aspiraţie. – v. aspira. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  ASPIRÁRE s. v. inhalare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  aspiráre s. f., g. d. art. aspirării; …   Dicționar Român

• aspirat — ASPIRÁT, Ă, aspiraţi, te, adj., s.f. (Sunet) pronunţat cu aspiraţie (2). – v. aspira. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  aspirát adj. m., pl. aspiráţi; f. sg …   Dicționar Român

• aspiraţiune — ASPIRAŢIÚNE s.f. v. aspiraţie. Trimis de cata, 11.02.2004. Sursa: DEX 98  ASPIRAŢIÚNE s.f. v. aspiraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

• dor — DOR, doruri, s.n. 1. Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ♢ loc. adv. Cu dor = duios; pătimaş. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la… …   Dicționar Român

• dorinţă — DORÍNŢĂ, dorinţe, s.f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. ♦ Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracţie erotică. [pl.… …   Dicționar Român

• integralism — integralísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  INTEGRALÍSM s.n. 1. Curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă eliberarea de sub autoritatea oricăror dogme estetice, logice,… …   Dicționar Român

• năzui — NĂZUÍ, năzuiesc, vb. IV. intranz. 1. A tinde cu străduinţă către ceva; a aspira, a râvni. ♦ refl. şi intranz. (reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul …   Dicționar Român