Перевод: с латинского на немецкий

с немецкого на латинский

Cäreta

  • 1 Caere

    Caere, n. indecl., auch Caeres, itis u. ētis, f. (Καίρη, Καιρέα), bei den Griechen früher Agylla (s. d.) gen., eine alte etruskische Zwölfstadt, mit Mauern aus gewaltigen Steinblöcken befestigt, in alten Zeiten reich u. mächtig, j. Dorf Cerveteri od. Cervetro, Verg. Aen. 8, 597 (vgl. 478 sq.). Liv. 1, 60, 2. – Dav. abgel.: A) Caeres, itis u. ētis, zu Cäre gehörig, cäretisch, populus, Liv.: aquae, Val. Max. – subst., Caeritēs od. Caerētēs, um, m., die Einw. von Cäre, die Cäriten, Liv. Sie hatten früh das röm. Bürgerrecht, aber ohne suffragium; dah. tabulae Caerites od. Caeritum = das Verzeichnis solcher Cäriten u. dann übh. aller derer, die zwar röm. Bürger waren, aber kein Stimm- u. Ehrenrecht hatten (also aerarii, s. aerārius no. II, B, 1); dah. in tabulas Caerites (Caeritum) referri, seines Stimmrechts verlustig gehen, unter die Ärarier versetzt-, degradiert werden, Ps. Ascon. Cic. div. in Caecil. 3, 8. p. 103 B.: u. so Caerites fieri, Gell. 16, 13, 7 sq.: u. Caerite cerā (i.e. tabulā) digni, wert, unter die Cäriten versetzt zu werden (= das Bürgerrecht zu verlieren), Hor. ep. 1, 6, 62. – B) Caerētānus, a, um, cäretanisch, amnis, Plin. 3, 51. – subst., a) Caerētāna, ōrum, n., α) (sc. vina) cäretanische Weine, Mart. 13, 124, 1. – β) (sc. praedia) Besitzungen bei Cäre, Col. 3, 3, 3. – b) Caerētāni, ōrum, m., die Einw. von Cäre, die Cäreta ner, Val. Max. 1, 1, 10.

    lateinisch-deutsches > Caere

  • 2 Caere

    Caere, n. indecl., auch Caeres, itis u. ētis, f. (Καίρη, Καιρέα), bei den Griechen früher Agylla (s. d.) gen., eine alte etruskische Zwölfstadt, mit Mauern aus gewaltigen Steinblöcken befestigt, in alten Zeiten reich u. mächtig, j. Dorf Cerveteri od. Cervetro, Verg. Aen. 8, 597 (vgl. 478 sq.). Liv. 1, 60, 2. – Dav. abgel.: A) Caeres, itis u. ētis, zu Cäre gehörig, cäretisch, populus, Liv.: aquae, Val. Max. – subst., Caeritēs od. Caerētēs, um, m., die Einw. von Cäre, die Cäriten, Liv. Sie hatten früh das röm. Bürgerrecht, aber ohne suffragium; dah. tabulae Caerites od. Caeritum = das Verzeichnis solcher Cäriten u. dann übh. aller derer, die zwar röm. Bürger waren, aber kein Stimm- u. Ehrenrecht hatten (also aerarii, s. aerarius no. II, B, 1); dah. in tabulas Caerites (Caeritum) referri, seines Stimmrechts verlustig gehen, unter die Ärarier versetzt-, degradiert werden, Ps. Ascon. Cic. div. in Caecil. 3, 8. p. 103 B.: u. so Caerites fieri, Gell. 16, 13, 7 sq.: u. Caerite cerā (i.e. tabulā) digni, wert, unter die Cäriten versetzt zu werden (= das Bürgerrecht zu verlieren), Hor. ep. 1, 6, 62. – B) Caerētānus, a, um, cäretanisch, amnis, Plin. 3, 51. – subst., a) Caerētāna, ōrum, n., α) (sc. vina) cäretanische Weine, Mart. 13, 124, 1. – β) (sc. praedia) Besitzungen bei Cäre, Col. 3, 3, 3. – b) Caerētāni, ōrum, m., die Einw. von Cäre, die Cäreta-
    ————
    ner, Val. Max. 1, 1, 10.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > Caere

См. также в других словарях:

  • caretă — CARÉTĂ, carete, s.f. Trăsură închisă, cu patru roţi. [var.: (reg.) carâtă s.f.] – Din rus. kareta. Trimis de valeriu, 01.12.2004. Sursa: DEX 98  CARÉTĂ s. v. cupeu, trăsură închisă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • careta — sustantivo femenino 1. Máscara de cartón u otro material para cubrir la cara: una careta de carnaval. 2. Máscara protectora de alambre o diversos materiales que usan los apicultores o las personas que practican esgrima: Sin careta no puede… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • careta — |ê| s. f. 1. Contração burlesca da boca ou do rosto. 2. Peça para ocultar ou disfarçar a cara. = CARAÇA, MÁSCARA • adj. 2 g. s. 2 g. 3.  [Brasil] Que ou quem é conservador ou retrógrado. = BITOLADO 4.  [Brasil] Objeto com que se tapa a boca da… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • careta — (careta, spelled, also, carreta and carecta) /ksriyta/ A cart; a cart load …   Black's law dictionary

  • careta — (careta, spelled, also, carreta and carecta) /ksriyta/ A cart; a cart load …   Black's law dictionary

  • Careta — (Derivado de cara.) ► sustantivo femenino 1 Máscara de cartón, plástico u otro material, que se usa para cubrir la cara: ■ se ha comprado una careta de conejo para la fiesta. SINÓNIMO antifaz carátula 2 Pieza de alambre u otro material que se usa …   Enciclopedia Universal

  • careta — {{#}}{{LM C07281}}{{〓}} {{SynC07448}} {{[}}careta{{]}} ‹ca·re·ta› {{《}}▍ s.f.{{》}} {{<}}1{{>}} Máscara o mascarilla de cartón o de otra materia que se utiliza para cubrir la cara: • La careta que se utiliza para tirar esgrima está hecha con una… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • careta — (f) (Intermedio) objeto que cubre la cara para protegerla de lesiones o como decoración Ejemplos: En la fiesta de carnaval todos llevaban caretas. En esgrima se utiliza careta. Sinónimos: máscara …   Español Extremo Basic and Intermediate

  • careta — pop. Atrevido, desfachatado, caradura// hipócrita// insolente// cara o rostro de una persona (YAC.) …   Diccionario Lunfardo

  • careta — ca|re|ta Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • carétã — s. f., pl. caréte …   Romanian orthography

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»