-
1 ador
ădor, ŏris and ōris, n. [cf. 1. edo, edomai, Engl. to eat, Goth. ita, Sanscr. admi; and Ang.-Sax. ata = Engl. oat, and Sanscr. annam (for adnam) = food, corn], a kind of grain, spelt, Triticum spelta, Linn. (acc. to Paul. ex Fest.:Ador farris genus, edor quondam appellatum ab edendo, vel quod aduratur, ut fiat tostum, unde in sacrificio mola salsa officitur, p. 3 Müll.: Ador frumenti genus, quod epulis et immolationibus sacris pium putatur, unde et adorare, propitiare religiones, potest dictum videri,
Non. 52, 20):cum pater ipse domus palea porrectus in horna Esset ador loliumque,
Hor. S. 2, 6, 89: adŏris de polline, Aus. Mon. de Cibis, p. 238; Gannius ap. Prisc. p. 700:satos adŏris stravisse,
id. ib.:ardor adōris,
id. ib. (Ador is often indeclinable, acc. to Prisc. p. 785, 100 P.) -
2 ador
-
3 ador
ador, ōris, n. (v. griech. ἀθήρ, Hachel an der Ähre, überh. Spitze), eine Art Getreide, Dinkel, Spelt (Triticum Spelta, L.), Plin., Hor. u.a. – / Genet. adŏris, Auson. Technop. (XXVII) 8, 5. p. 136, 1 Schenkl.
-
4 ador
ador, ōris, n. (v. griech. ἀθήρ, Hachel an der Ähre, überh. Spitze), eine Art Getreide, Dinkel, Spelt (Triticum Spelta, L.), Plin., Hor. u.a. – ⇒ Genet. adŏris, Auson. Technop. (XXVII) 8, 5. p. 136, 1 Schenkl. -
5 ador
-
6 ador
-
7 adoreus
adōreus, a, um (ador), zum Dinkel od. Spelt gehörig, Dinkel-, Spelt-, far (= ador), semen, Scriptt. r.r.: liba, aus Dinkelmehl, Verg.: bellaria, Stat.: subst., adōreum, ī, n. (sc. far) = ador (w.s.), Col. 2, 8, 5. Plin. 18, 191.
-
8 adoreus
adōreus, a, um (ador), zum Dinkel od. Spelt gehörig, Dinkel-, Spelt-, far (= ador), semen, Scriptt. r.r.: liba, aus Dinkelmehl, Verg.: bellaria, Stat.: subst., adōreum, ī, n. (sc. far) = ador (w.s.), Col. 2, 8, 5. Plin. 18, 191. -
9 Adoreus
1. I.Adj.:II.far adoreum = ador,
Cato, R. R. 83; Varr. R. R. 1, 9, 4; Col. 11, 2, 74 sq.:semen,
Cato, R. R. 34; Col. 2, 6, 1:liba,
Verg. A. 7, 109:bellaria,
Stat. S. 1, 6, 10.—Subst.A.ădōrĕa (adoria, Paul. ex Fest. p. 3 Müll.; see below), ae, f. (sc. donatio), a reward of valor (in early ages this usually consisted of grain); hence, trop., glory, fame, renown:B. 2.gloriam denique ipsam a farris honore adoream appellabant,
Plin. 18, 3, 3, § 14; id. 8, 9, 19, § 83:praedā agroque adoreāque affecit populares suos,
Plaut. Am. 1, 1, 38: pulcher fugatis Ille dies Latio tenebris, Qui primus almā risit adoreā, in lordly honor, viz. by the defeat of Hasdrubal, Hor. C. 4, 4, 41. (Festus gives another explanation for the signif. honor, renown, etc.:adoriam laudem sive gloriam dicebant, quia gloriosum eum putabant esse, qui farris copia abundaret,
Fest. p. 3 Müll.). —Adorĕus, i, m., a mountain of Galatia, in the neighborhood of Pessinus, with the source of the river Sangarius, now Elmah Dagh, Liv. 38, 18, 8. -
10 adoreus
1. I.Adj.:II.far adoreum = ador,
Cato, R. R. 83; Varr. R. R. 1, 9, 4; Col. 11, 2, 74 sq.:semen,
Cato, R. R. 34; Col. 2, 6, 1:liba,
Verg. A. 7, 109:bellaria,
Stat. S. 1, 6, 10.—Subst.A.ădōrĕa (adoria, Paul. ex Fest. p. 3 Müll.; see below), ae, f. (sc. donatio), a reward of valor (in early ages this usually consisted of grain); hence, trop., glory, fame, renown:B. 2.gloriam denique ipsam a farris honore adoream appellabant,
Plin. 18, 3, 3, § 14; id. 8, 9, 19, § 83:praedā agroque adoreāque affecit populares suos,
Plaut. Am. 1, 1, 38: pulcher fugatis Ille dies Latio tenebris, Qui primus almā risit adoreā, in lordly honor, viz. by the defeat of Hasdrubal, Hor. C. 4, 4, 41. (Festus gives another explanation for the signif. honor, renown, etc.:adoriam laudem sive gloriam dicebant, quia gloriosum eum putabant esse, qui farris copia abundaret,
Fest. p. 3 Müll.). —Adorĕus, i, m., a mountain of Galatia, in the neighborhood of Pessinus, with the source of the river Sangarius, now Elmah Dagh, Liv. 38, 18, 8. -
11 edor
c. ador.* * *c. ador.* * *Edor, ederis, pen. corr. estur. Praeteritum, esus. Plin. Propter amaritudinem non estur. On n'en mange point. -
12 edor
edor = ador, Paul. ex Fest. p. 10 Müll., v. ador. -
13 adoreum
adōreum, ī n. (sc. far) Col, PM = ador -
14 adoreus
-
15 adorea
adōrea u. adōria, ae, f. (v. adoro, wie memoria v. memoro; vgl. Serv. Verg. Aen. 10, 677), die Belobigung, der Kampf- und Siegespreis, der Siegesruhm, Preis u. Ruhm (s. Placid. gloss. (V) 6, 9), Plaut. Amph. 193. Hor. carm. 4, 4, 41: bellica laus et adoria, Fronto ad Ver. 2, 1. p. 120, 18 N.: adoreae triumphabiles, Heges. 3, 24. p. 215, 68: adoreis militaribus gloriosus collega, Claud. Mam. grat. act. 15, 2 (u. so oft in spät. Prosa u. Poesie). – / Die Alten brachten das Wort mit ador (Spelt) zusammen = Ehrengeschenk an Spelt (s. Plin. 18, 14 u. 83. Paul. ex Fest. 3, 12). – Vgl. übh. Hildebr. Apul. met. 7, 16 in. Müller Paul. ex Fest. 3, 12.
-
16 far
fār (gespr. farr, aus fareris synkopiert), farris, n., I) eig. wohl Getreide übh., dann vorzugsw. = ador, griech. ζειά, unser Dinkel, Spelt (Triticum Spelta, L.), die älteste Nahrung der Römer, sowohl geröstet, als zu Mehl gemahlen, vollst. far adoreum, Varro r. r. 1, 9, 4. Plin. 18, 81; gew. bl. far, Cato r. r. 2, 4. Varbo r. r. 1, 2, 6. Col. 2, 6, 1 sqq. Plin. 18, 83: farris seges, Liv. 2, 5, 3: farris acervus, Verg. georg. 1, 185: grana farris, Scrib. Larg. 135: far concīdere, Pompon. com. 50. – Plur., flava farra, Verg. georg. 1, 73: dura farra, Ov. fast. 6, 180: farra paucissima, Iuven. 14, 154: passura farra bis ignem (weil geröStet u. gebacken), Ov. fast. 1, 693. – II) übtr.: a) Schrot, Mehl, triticeum, Col. 6, 10, 2: hordeacuum, Col. 8, 11, 14: farinam bonam et far subtile sciat facere, Cato r. r. 143, 3: caro magnorum piscium sole siccata et in pollinem usque contusa pro farre est, Mela 2, 7, 1 (2. § 97): percontor quanti olus et far, Hor. sat. 1, 6, 112. – bes. als Opferschrot, Opfermehl, far pium ( neben saliens mica u. plena acerra), Hor. carm. 3, 23, 20. Tibull. 3, 4, 10. Verg. Aen. 5, 745. Arnob. 7, 26: farre litare, Pers. 2, 75: Plur., torrida cum mica farra, Ov. fast. 2, 24: vinaque dat tepidis salsaque farra focis, Ov. fast. 3, 284. – b) Brot, una farris libra, Hor. sat. 1, 5, 69: selibra farris, Suet. gr. 11: membra gruis sparsi sale multo, non sine farre (geriebenes Brot), Hor. sat. 2, 8, 88: sordes farris mordere canini, Speltbrot für die Hunde (Hundekost) essen, Iuven. 5, 11.
-
17 adorea
adōrea u. adōria, ae, f. (v. adoro, wie memoria v. memoro; vgl. Serv. Verg. Aen. 10, 677), die Belobigung, der Kampf- und Siegespreis, der Siegesruhm, Preis u. Ruhm (s. Placid. gloss. (V) 6, 9), Plaut. Amph. 193. Hor. carm. 4, 4, 41: bellica laus et adoria, Fronto ad Ver. 2, 1. p. 120, 18 N.: adoreae triumphabiles, Heges. 3, 24. p. 215, 68: adoreis militaribus gloriosus collega, Claud. Mam. grat. act. 15, 2 (u. so oft in spät. Prosa u. Poesie). – ⇒ Die Alten brachten das Wort mit ador (Spelt) zusammen = Ehrengeschenk an Spelt (s. Plin. 18, 14 u. 83. Paul. ex Fest. 3, 12). – Vgl. übh. Hildebr. Apul. met. 7, 16 in. Müller Paul. ex Fest. 3, 12. -
18 far
fār (gespr. farr, aus fareris synkopiert), farris, n., I) eig. wohl Getreide übh., dann vorzugsw. = ador, griech. ζειά, unser Dinkel, Spelt (Triticum Spelta, L.), die älteste Nahrung der Römer, sowohl geröstet, als zu Mehl gemahlen, vollst. far adoreum, Varro r. r. 1, 9, 4. Plin. 18, 81; gew. bl. far, Cato r. r. 2, 4. Varbo r. r. 1, 2, 6. Col. 2, 6, 1 sqq. Plin. 18, 83: farris seges, Liv. 2, 5, 3: farris acervus, Verg. georg. 1, 185: grana farris, Scrib. Larg. 135: far concīdere, Pompon. com. 50. – Plur., flava farra, Verg. georg. 1, 73: dura farra, Ov. fast. 6, 180: farra paucissima, Iuven. 14, 154: passura farra bis ignem (weil geröStet u. gebacken), Ov. fast. 1, 693. – II) übtr.: a) Schrot, Mehl, triticeum, Col. 6, 10, 2: hordeacuum, Col. 8, 11, 14: farinam bonam et far subtile sciat facere, Cato r. r. 143, 3: caro magnorum piscium sole siccata et in pollinem usque contusa pro farre est, Mela 2, 7, 1 (2. § 97): percontor quanti olus et far, Hor. sat. 1, 6, 112. – bes. als Opferschrot, Opfermehl, far pium ( neben saliens mica u. plena acerra), Hor. carm. 3, 23, 20. Tibull. 3, 4, 10. Verg. Aen. 5, 745. Arnob. 7, 26: farre litare, Pers. 2, 75: Plur., torrida cum mica farra, Ov. fast. 2, 24: vinaque dat tepidis salsaque farra focis, Ov. fast. 3, 284. – b) Brot, una farris libra, Hor. sat. 1, 5, 69: selibra farris, Suet. gr. 11: membra gruis sparsi sale multo, non sine farre (gerie-————benes Brot), Hor. sat. 2, 8, 88: sordes farris mordere canini, Speltbrot für die Hunde (Hundekost) essen, Iuven. 5, 11. -
19 adōreus
-
20 lolium
lolium ī, n darnel, cockle, tares: Infelix, V.: ador loliumque, H., O.* * *farner; (grass found as a weed in grain)
См. также в других словарях:
Ador — Bandera … Wikipedia Español
ador — ador·a·bil·i·ty; ador·a·ble; ador·a·to·ry; ador·er; ador·no; ca·pe·ador; to·re·ador; ador·ant; ador·a·ble·ness; ador·a·bly; ador·ing·ly; … English syllables
Ador — ist der Name folgender Orte: Ador (Valencia), Gemeinde in der Region Valencia, Spanien Ador ist der Familienname folgender Personen: Gustave Ador (1845–1928), Schweizer Politiker Diese Seite ist eine Begriffsklärung … Deutsch Wikipedia
Ador — Drapeau Blason … Wikipédia en Français
-ador — ador, a V. « dor». * * * ador, ra. suf. V. dor … Enciclopedia Universal
-ador — sufijo 1. dor … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
-ador — ador, ra suf. ☛ V. dor … Diccionario de la lengua española
ador — (Del ár. hisp. addáwr, y este del ár. clás. dawr). m. En las comarcas o términos donde se reparte el agua con intervención de la autoridad pública o de la junta que gobierna la comunidad regante, tiempo señalado a cada uno para regar … Diccionario de la lengua española
Ador — Infobox City Spain official name=Ador native name=Ador native language=Valencian spanish name=Ador community=Valencian Community community link=Valencia (autonomous community) province=Valencia province link=Valencia (province) comarca=Safor… … Wikipedia
ador — (Del ár. ad dawr, turno, vuelta.) ► sustantivo masculino AGRICULTURA Turno para regar, en comarcas donde hay repartición de aguas. * * * ador (del ár. and. «addáwr») m. Tiempo señalado para *regar a cada regante de una comunidad. ≃ Adula. * * *… … Enciclopedia Universal
ADOR — I. ADOR Syriae oppid. Ioseph. Iud. Antiq. l. 3. II. ADOR et Adores, vide Ader … Hofmann J. Lexicon universale