-
1 oratorie
ōrātōriē, Adv. (oratorius), rednerisch, Cic. u.a.: Ggstz. tragice, comice, Sen. ep. 100. § 10.
-
2 oratorie
ōrātōriē, Adv. (oratorius), rednerisch, Cic. u.a.: Ggstz. tragice, comice, Sen. ep. 100. § 10.Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > oratorie
-
3 poetice [2]
2. poēticē, Adv. (poëticus), poetisch, dichterisch, nach Dichterart, ut poëtice loquar, Cic. de fin. 5, 9: descriptiones locorum non historice tantum sed prope poëtice prosequi (behandeln), Plin. ep. 2, 5, 5: cur enim non ego quoque poëtice cum poëta (sc. loquar)? Plin. ep. 8, 4, 5: quod sit a simplici atque in promptu posito modo poëtice vel oratorie mutatum, Quint. 9, 1, 13: saepius poëtice quam humane locutus es, Petron. 90, 3: poëta maximus in hoc solo non poëtice sed aniliter desipuit, Lact. 2, 4, 4: sapientia poëtice figurata, Lact. 3, 14, 7.
-
4 tragice
tragicē, Adv. (tragicus), tragisch, tragödienartig (Ggstz. comice, rhetorice, oratorie), Cic. Brut. 43. Sen. ep. 100, 10. Chalcid. Tim. 143.
-
5 poetice
1. poēticē, ēs, f., s. poetica.————————2. poēticē, Adv. (poëticus), poetisch, dichterisch, nach Dichterart, ut poëtice loquar, Cic. de fin. 5, 9: descriptiones locorum non historice tantum sed prope poëtice prosequi (behandeln), Plin. ep. 2, 5, 5: cur enim non ego quoque poëtice cum poëta (sc. loquar)? Plin. ep. 8, 4, 5: quod sit a simplici atque in promptu posito modo poëtice vel oratorie mutatum, Quint. 9, 1, 13: saepius poëtice quam humane locutus es, Petron. 90, 3: poëta maximus in hoc solo non poëtice sed aniliter desipuit, Lact. 2, 4, 4: sapientia poëtice figurata, Lact. 3, 14, 7. -
6 tragice
tragicē, Adv. (tragicus), tragisch, tragödienartig (Ggstz. comice, rhetorice, oratorie), Cic. Brut. 43. Sen. ep. 100, 10. Chalcid. Tim. 143.
См. также в других словарях:
oratorie — ORATORÍE s.f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvenţă, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. cf. it. o r a t o r i a . Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 ORATORÍE s. v. retorică. Trimis… … Dicționar Român
oratorie — o|ra|to|rie (el. oratorium) sb., t, r, rne (stort musikværk for kor, solister og orkester), i sms. oratorie , fx oratoriearie … Dansk ordbog
Oratorie, die — Die Oratōrie, plur. inus. S. Redekunst … Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart
oratoric — ORATÓRIC, Ă, oratorici, ce, adj. Care aparţine oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. ic. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 oratóric adj. m., pl. oratórici; f. sg. oratórică … Dicționar Român
retorică — RETÓRICĂ s. elocvenţă, oratorie, (înv.) limbuţie, ritorie: (Îşi însuşeşte arta retoricăii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime retórică s. f., g. d. art. retóricii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RETÓRICĂ… … Dicționar Român
oratorism — ORATORÍSM s.n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. ism. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 oratorísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ORATORÍSM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă]. Trimis de… … Dicționar Român
oratorium — o|ra|to|ri|um (el. oratorie) sb., oratoriet, oratorier, oratorierne (stort musikværk for kor, solister og orkester), i sms. oratorie , fx oratoriearie … Dansk ordbog
oratory — [ôr′ə tôr΄ē, är′ə tôr΄ē] n. pl. oratories [ME oratorie < L oratoria] 1. the art of an orator; skill or eloquence in public speaking 2. [ME oratorie < LL(Ec) oratorium, place of prayer < L oratorius, of an orator (in Eccles. use, of… … English World dictionary
Fathers of the Oratory — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… … The Collaborative International Dictionary of English
oratorians — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… … The Collaborative International Dictionary of English
Oratories — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… … The Collaborative International Dictionary of English
