-
21 ardere dal desiderio di fare qualcosa
ardere dal desiderio di fare qualcosaden brennenden Wunsch haben, etwas zu tunDizionario italiano-tedesco > ardere dal desiderio di fare qualcosa
22 ardere d'amore
гл.общ. пылать любовью23 ardere d'ira
гл.общ. пылать гневом24 ardere di sdegno
гл.общ. пылать гневом25 ardere di sete
гл.общ. томиться жаждой26 ardere le carte
гл.общ. сжечь бумаги27 legna da ardere
28 legna da ardere
(s.) vedträ29 fuscello da ardere
сущ.общ. щепка30 legna da ardere
сущ.общ. дрова31 olio da ardere
сущ.общ. гарное масло32 пылать
ardere, bruciare••* * *несов.1) ( ярко гореть) ardere vi (a); bruciare di viva fiamma книжн.; essere avvolto dalle fiamme2) ( ярко светиться) mandare luce vivissima3) ( быть красным) essere imporporato / rosso4) перен. Т bruciare vt, ardere vi (a) (di qc)пыла́ть любовью — ardere d'amore
* * *v1) gener. ardere, fare fiamma, fiammeggiare2) obs. estuare (о чувствах, страстях), fiammare3) book. flagrare33 Гореть
- ardere; fervere; flagrare;34 ardeo
ardĕo, ēre, arsi, arsum - intr., qqf. tr. - - part. fut. arsurus Virg. En. 11, 77; Tib. 1, 1, 61; Ov. M. 2, 245; Liv. 25, 24, 14, etc. --- part. pass. arsus, Plin.-Val. 2, 9 --- parf. arduerint Cil. 6, 2107. [st1]1 [-] être enflammé, être brûlé, être en feu. - ardet bello Syria, Cic.: la Syrie est en feu. - ardentes faces, Cic. Tusc. 5, 76: torches en feu. - domus ardebat Cic. Dom. 62: la maison brûlait. - ardet Ucalegon, Virg. En. 2, 311: Ucalégon [le palais d'Ucalégon] est en feu. - ardentes laminae, Cic. Verr. 5, 163: lames de fer rougies. - caput arsisse Servio Tullio dormienti, Cic. Div. 1, 121: [on raconte] que la tête de Servius Tullius, pendant qu'il dormait, fut entourée de flammes. [st1]2 [-] briller, étinceler, resplendir. - campi armis ardent, Virg. En. 11, 602: la plaine flamboie de l'éclat des armes. - ardet apex capiti, Virg. En. 10, 270: le cimier étincelle sur sa tête. - ardebant oculi, Cic. Verr. 5, 161: ses yeux étincelaient (flamboyaient). [st1]3 [-] être consumé, être dévoré, être tourmenté, souffrir violemment. - ardebat Domitianus et crudelitatis et iniquitatis infamiā, Plin. Ep. 4: Domitien était tourmenté par l'infamie que lui valaient sa cruauté et son injustice. - podagrae doloribus ardere, Cic. Fin. 5, 94: être tourmenté par les douleurs de la goutte. [st1]4 [-] brûler (d'une passion), être transporté par un sentiment violent, être enflammé; brûler d'amour. - ardere Galliam, Caes. BG. 5, 29, 4: [il disait] que la Gaule était en feu [que les passions étaient allumées en Gaule]. - ut non solum incendere judicem, sed ipse ardere videaris, Cic. de Or. 2, 188: tellement que tu parais non seulement enflammer les juges, mais être toi-même embrasé du même feu. - cupiditate libertatis ardere, Cic. Phil. 10, 14: brûler du désir de la liberté. - odio ardere, Cic. Phil. 4, 4: brûler de haine. - dolore, irā ardere, Cic. Att. 2, 19, 5: être transporté de dépit, de colère. - mais ardere invidiā, Cic. de Or. 3, 8; Liv. 5, 11, 4: être la proie (être en butte) à la haine, à la malveillance. - ardere infamiā, Plin. 4, 11, 4: être en butte à la réprobation. - arsit Atrides virgine raptā, Hor. O. 2, 4, 7: le fils d'Atrée brûla pour une vierge prisonnière. - ardere in virgine, Ov. M. 9, 725: brûler pour une vierge. - avec ad + gérongif animi ad ulciscendum ardebant, Caes. BG. 6, 34, 7: les esprits brûlaient de se venger. - avec inf. persequi Jugurtham animo ardebat, Sall. J. 39, 5: il brûlait de poursuivre Jugurtha. - ardet in arma, Virg. En. 12, 71: il brûle de combattre. - avec acc. Corydon ardebat Alexin, Virg. B, 2, 1: Corydon brûlait d'amour pour Alexis. - arsisti aliam, Virg.: tu as brûlé pour une autre. - Thestylon Aulus amat sed nec minus ardet Alexin, Mart. 8, 63: Aulus aime Thestyle et n'en brûle pas moins pour Alexis. - cf. Hor. O. 4, 9, 13; Gell. 6, 8, 3. [st1]5 [-] abs. s'enflammer, se déchaîner, être à son paroxysme. - ardet ambitus, Cic.: la brigue se déchaîne, la brigue est à son paroxysme. - cum arderet acerrime conjuratio, Cic. Sull. 53: alors que la conjuration était dans son feu le plus vif. - cum maxime furor arderet Antoni, Phil. 3, 3: alors que la démence d'Antoine était à son paroxysme. - omnium in illum odia civium ardebant desiderio mei, Cic. Mil. 39: la haine de tous les citoyens était allumée contre lui par le regret de mon absence. - dolor ossibus ardet, Virg. En. 9, 65: le dépit porte son feu jusque dans la moelle de ses os.* * *ardĕo, ēre, arsi, arsum - intr., qqf. tr. - - part. fut. arsurus Virg. En. 11, 77; Tib. 1, 1, 61; Ov. M. 2, 245; Liv. 25, 24, 14, etc. --- part. pass. arsus, Plin.-Val. 2, 9 --- parf. arduerint Cil. 6, 2107. [st1]1 [-] être enflammé, être brûlé, être en feu. - ardet bello Syria, Cic.: la Syrie est en feu. - ardentes faces, Cic. Tusc. 5, 76: torches en feu. - domus ardebat Cic. Dom. 62: la maison brûlait. - ardet Ucalegon, Virg. En. 2, 311: Ucalégon [le palais d'Ucalégon] est en feu. - ardentes laminae, Cic. Verr. 5, 163: lames de fer rougies. - caput arsisse Servio Tullio dormienti, Cic. Div. 1, 121: [on raconte] que la tête de Servius Tullius, pendant qu'il dormait, fut entourée de flammes. [st1]2 [-] briller, étinceler, resplendir. - campi armis ardent, Virg. En. 11, 602: la plaine flamboie de l'éclat des armes. - ardet apex capiti, Virg. En. 10, 270: le cimier étincelle sur sa tête. - ardebant oculi, Cic. Verr. 5, 161: ses yeux étincelaient (flamboyaient). [st1]3 [-] être consumé, être dévoré, être tourmenté, souffrir violemment. - ardebat Domitianus et crudelitatis et iniquitatis infamiā, Plin. Ep. 4: Domitien était tourmenté par l'infamie que lui valaient sa cruauté et son injustice. - podagrae doloribus ardere, Cic. Fin. 5, 94: être tourmenté par les douleurs de la goutte. [st1]4 [-] brûler (d'une passion), être transporté par un sentiment violent, être enflammé; brûler d'amour. - ardere Galliam, Caes. BG. 5, 29, 4: [il disait] que la Gaule était en feu [que les passions étaient allumées en Gaule]. - ut non solum incendere judicem, sed ipse ardere videaris, Cic. de Or. 2, 188: tellement que tu parais non seulement enflammer les juges, mais être toi-même embrasé du même feu. - cupiditate libertatis ardere, Cic. Phil. 10, 14: brûler du désir de la liberté. - odio ardere, Cic. Phil. 4, 4: brûler de haine. - dolore, irā ardere, Cic. Att. 2, 19, 5: être transporté de dépit, de colère. - mais ardere invidiā, Cic. de Or. 3, 8; Liv. 5, 11, 4: être la proie (être en butte) à la haine, à la malveillance. - ardere infamiā, Plin. 4, 11, 4: être en butte à la réprobation. - arsit Atrides virgine raptā, Hor. O. 2, 4, 7: le fils d'Atrée brûla pour une vierge prisonnière. - ardere in virgine, Ov. M. 9, 725: brûler pour une vierge. - avec ad + gérongif animi ad ulciscendum ardebant, Caes. BG. 6, 34, 7: les esprits brûlaient de se venger. - avec inf. persequi Jugurtham animo ardebat, Sall. J. 39, 5: il brûlait de poursuivre Jugurtha. - ardet in arma, Virg. En. 12, 71: il brûle de combattre. - avec acc. Corydon ardebat Alexin, Virg. B, 2, 1: Corydon brûlait d'amour pour Alexis. - arsisti aliam, Virg.: tu as brûlé pour une autre. - Thestylon Aulus amat sed nec minus ardet Alexin, Mart. 8, 63: Aulus aime Thestyle et n'en brûle pas moins pour Alexis. - cf. Hor. O. 4, 9, 13; Gell. 6, 8, 3. [st1]5 [-] abs. s'enflammer, se déchaîner, être à son paroxysme. - ardet ambitus, Cic.: la brigue se déchaîne, la brigue est à son paroxysme. - cum arderet acerrime conjuratio, Cic. Sull. 53: alors que la conjuration était dans son feu le plus vif. - cum maxime furor arderet Antoni, Phil. 3, 3: alors que la démence d'Antoine était à son paroxysme. - omnium in illum odia civium ardebant desiderio mei, Cic. Mil. 39: la haine de tous les citoyens était allumée contre lui par le regret de mon absence. - dolor ossibus ardet, Virg. En. 9, 65: le dépit porte son feu jusque dans la moelle de ses os.* * *Ardeo, ardes, arsi, arsum, ardere. Virgil. Ardre, ou ardoir, brusler.\Ardere, actiua significatione, pro Adurere. Virg. Brusler quelque chose.\Ardere. Virg. Resplendir, Reluire.\Ardent oculi. Cic. Les yeulx luy estincellent.\Ardere. Virgil. Estre fort actif, Estre aspre et ardant à faire quelque chose.\Ardeo te videre. Pli. iunior. Je desire fort de te veoir, Je brusle de desir, etc. J'endesve de te veoir.\Ardere aliquem. Virg. Aimer aucun oultre mesure, Brusler d'amour.\Ex aequo ardere. Ouid. S'entraimer esgalement.\Ardere in virgines. Ouid. Aimer une pucelle.\Foeliciter ardere. Ouid. Aimer heureusement, Estre heureux en amours.\Ardebat amore illius hospitae. Cic. Il brusloit d'amour.\Ardere. Virg. Estre fort courroucé.\Ardere. Virg. Estre emflambé.\Auaritia ardere. Cic. Brusler d'avarice.\Quum cuncta bello arderent. Li. La guerre estant par tout allumee.\Conscientia ardere. Cic. Estre fort troublé, se sentant estre coulpable de quelque chose.\Cupiditate Cic. Fort convoiter.\Podagrae doloribus. Cic. Estre grandement vexé ou travaillé des gouttes.\Flagitio. Plaut. Estre attainct et convaincu d'un grand forfaict.\Iracundia. Terent. Estre fort courroucé.\Quum arderent inuidia Patres. Liu. Estant grandement blasmez et hais.\Ardens odio vestri. Cic. Vous hayant en grande haine.\Omnia in illum odia ciuium ardebant desyderio mei. Cic. Le desir qu'on avoit de moy, avoit enflambé la haine de tous à l'encontre de luy.35 glow
I [gləʊ]1) (of coal, furnace) incandescenza f.; (of room) luce f. viva; (of candle) bagliore m.2) (colour) colore m. accesothere was a glow in her cheeks — (from happiness) il suo viso era raggiante; (from exercise) le sue guance avevano un colorito acceso
3) (feeling) sensazione f. di benessereII [gləʊ]1) (give off light) [coal, furnace] essere incandescente, ardere; [ metal] essere incandescente; [lamp, cigarette] brillare2) (look vibrant) [ colour] essere acceso, vividoto glow with health — [ person] essere in piena salute
* * *[ɡləu] 1. verb1) (to give out heat or light without any flame: The coal was glowing in the fire.) ardere2) (to have red cheeks because of heat, cold, emotion etc: The little boy glowed with pride.) ardere2. noun(the state of glowing: the glow of the coal in the fire.) calore; bagliore- glowing- glow-worm* * *[ɡləʊ]1. n(of lamp, sunset etc) luce f (diffusa), (of cigarette, fire, city) bagliore m, (of bright colour) luminosità, (of cheeks) colorito acceso, (warm feeling: of pride etc) vampata2. vi* * *glow /gləʊ/n.4 ( anche fig.) ardore; calore; fuoco: in a glow of enthusiasm, nell'ardore dell'entusiasmo; to feel a pleasant glow all over, sentire un piacevole calore in tutto il corpo5 [u] (fig.) splendore; colore caldo e vivo: the glow of her copper hair, il colore caldo dei suoi capelli ramati● (elettron.) glow discharge, scarica a bagliore □ glow lamp, lampada a luminescenza □ (zool.) glow-worm ( Lampyris noctiluca), lucciola □ the glow of health, il colore della salute □ to be in a glow (o all of a glow), essere incandescente; (fig.) essere (tutto) accaldato (o accalorato).(to) glow /gləʊ/v. i.1 ardere; bruciare senza fiamma; essere incandescente: Let's heat the metal until it glows, riscaldiamo il metallo fino a renderlo incandescente2 brillare; luccicare: The harbour lights were glowing, le luci del porto brillavano; to glow in the dark, essere fosforescente3 (fig.) ardere; bruciare; infiammarsi: to be glowing with rage, bruciare di rabbia; to glow with zeal, ardere di zelo4 (fig.) accendersi, fiammeggiare (fig.); rosseggiare: In autumn the leaves of most trees glow red and yellow, in autunno le foglie di quasi tutti gli alberi s'accendono di tinte rosse e gialle● to be glowing with health, scoppiare di salute; avere una splendida cera □ to be glowing with pride, scoppiare d'orgoglio.* * *I [gləʊ]1) (of coal, furnace) incandescenza f.; (of room) luce f. viva; (of candle) bagliore m.2) (colour) colore m. accesothere was a glow in her cheeks — (from happiness) il suo viso era raggiante; (from exercise) le sue guance avevano un colorito acceso
3) (feeling) sensazione f. di benessereII [gləʊ]1) (give off light) [coal, furnace] essere incandescente, ardere; [ metal] essere incandescente; [lamp, cigarette] brillare2) (look vibrant) [ colour] essere acceso, vividoto glow with health — [ person] essere in piena salute
36 blaze
I 1. [bleɪz]1) (fire) (in hearth) fuoco m., fiamma f.; (accidental) incendio m.2) (sudden burst) (of flames) vampata f.a blaze of glory — fig. un alone di gloria
3) equit. (on horse face) stella f.4) (cut in tree) segnavia f., incisione f.2. II 1. [bleɪz]2.to blaze a trail — tracciare un sentiero; fig. aprire nuove vie
1) (anche blaze away) (burn furiously) [ fire] ardere, divampare; [house, car] bruciare2) (anche blaze away) (give out light) [ lights] risplendere, sfavillare* * *I 1. [bleiz] noun1) (a bright light or fire: A neighbour rescued her from the blaze.)2) (an outburst (of anger, emotion etc): a blaze of fury.)3) (a bright display: a blaze of colour.)2. verb((of a fire, the sun) to burn, shine brightly.)- blazingII [bleiz]* * *I [bleɪz]1. n(fire: of buildings) incendio, (glow: of fire, sun) bagliore m, (of gems, beauty) splendore mgo to blazes! fam — va' al diavolo!
like the blazes fam — come un matto
2. vi(fire) ardere, fiammeggiare, (conflagration) divampare, (building) essere in fiamme, (sun) sfolgorare, (light) risplendereto blaze with anger — (eyes) fiammeggiare dalla rabbia
•- blaze upII [bleɪz]1. n(mark: on horse) stella, (on tree) segno2. vt(tree) segnare* * *blaze (1) /bleɪz/n. [cu]1 vampa; fiamma vivida; vampata; bella fiammata: The logs soon burst into a blaze, i ceppi fecero presto una bella fiammata; The whole house was in a blaze, tutta la casa era in fiamme3 scatto; scoppio; slancio: in a blaze of anger, in uno scatto d'ira; in a blaze of oratory, in uno slancio oratorio4 (fig.) splendore; ondata; piena luce: The city was a blaze of lights in the night, la città era uno splendore di luci nella notte; a blaze of publicity, un'ondata di pubblicità; The hero was in a blaze of glory, l'eroe era nella piena luce della (o circonfuso dalla) gloria● a blaze of colours, un tripudio di colori □ a blaze of gun-fire, una raffica di fucileria □ ( slang, anche iron.) like blazes, come una furia; impetuosamente: «Will you lend me your car?» «Like blazes!», «vuoi prestarmi l'auto?» «neanche per sogno!»; «col cavolo!» □ ( slang) Go to blazes!, va' al diavolo! □ What the blazes!, che diamine!blaze (2) /bleɪz/n.(to) blaze (1) /bleɪz/v. i.1 ardere; bruciare; fiammeggiare: a blazing house, una casa in fiamme; a blazing fire, un fuoco che divampa; His eyes were blazing with fury, aveva gli occhi fiammeggianti d'ira● to blaze away, continuare a bruciare, ardere ininterrottamente; (mil., ecc.) sparare subito; ( anche) continuare a sparare; (fig.) lavorare con entusiasmo, d'impeto; parlare in fretta, accalorandosi □ to blaze away at a speaker, tempestare di domande un oratore □ to blaze up, divampare, prender fuoco; ( d'incendio) scoppiare; (fig.) infiammarsi ( d'ira).(to) blaze (2) /bleɪz/v. t.● to blaze a trail, segnare un sentiero ( in un bosco); (fig.) aprire una via nuova, precorrere i tempi.(to) blaze (3) /bleɪz/v. t.(spec. to blaze abroad) diffondere; divulgare: He likes to blaze abroad scandals, gli piace divulgare notizie scandalistiche.* * *I 1. [bleɪz]1) (fire) (in hearth) fuoco m., fiamma f.; (accidental) incendio m.2) (sudden burst) (of flames) vampata f.a blaze of glory — fig. un alone di gloria
3) equit. (on horse face) stella f.4) (cut in tree) segnavia f., incisione f.2. II 1. [bleɪz]2.to blaze a trail — tracciare un sentiero; fig. aprire nuove vie
1) (anche blaze away) (burn furiously) [ fire] ardere, divampare; [house, car] bruciare2) (anche blaze away) (give out light) [ lights] risplendere, sfavillare37 ♦ burn
♦ burn (1) /bɜ:n/n.1 (med.) ustione; scottatura3 [u] (sensazione di) bruciore; irritazione da sfregamento: a burn in the throat, un bruciore in gola4 (ind.) cottura; calcinazione● (fam.) slow burn, ira crescente silenziosa ( rivelata solo dal viso): to do a slow burn, cominciare a fumare; prepararsi a esplodere □ (fam. sport) to go for the burn, spingersi al massimo ( cercando di superare la soglia del dolore).burn (2) /bɜ:n/n.(scozz.) ruscello.♦ (to) burn /bɜ:n/1 bruciare; ardere; dare alle fiamme; incenerire: to burn wood, bruciare (o ardere) legna; They were burnt alive, sono stati bruciati vivi; (stor.) to burn sb. at the stake, bruciare sul rogo; essere mandato al rogo; We burnt the papers, abbiamo bruciato i documenti; to burn a flag, bruciare (o dare fuoco a) una bandiera3 scottare; ustionare; bruciare: I've burnt my hand, mi sono scottato una mano; to burn oneself, scottarsi; ustionarsi5 ( di macchina, ecc.) usare ( un combustibile); andare a: to burn coal, andare a carbone; a lamp that burns oil, una lampada a olio6 fare ( con il fuoco): to burn a hole in one's jacket, farsi un buco nella giacca ( con la sigaretta, ecc.)8 (al passivo: to get burned) subire una forte perdita finanziaria (in un affare, ecc.); perdere un sacco di soldi12 (chim.) combinare con l'ossigeno13 (tecn.) cuocere; calcinare1 bruciare; ardere; andare a fuoco: A fire was burning in the fireplace, nel camino ardeva il fuoco; The house is burning, sta andando a fuoco la casa; The fire was burning out of control, l'incendio ardeva indomabile; to burn low, ardere piano: bruciare a fiamma bassa2 ( di cibo) bruciare; bruciarsi: The bread has burnt, il pane si è bruciato; Something's burning!, sta bruciando qualcosa!3 ( di luce) ardere; brillare: A light was burning in the window, dietro la finestra brillava una luce4 ( della pelle, ecc.) bruciare; scottare: His forehead was burning with fever, la sua fronte scottava di febbre; My face was burning, avevo la faccia in fiamme (per la vergogna, l'ira, ecc.): My eyes burn, mi bruciano gli occhi7 (fig.) ardere dal desiderio (di fare qc.); fremere dalla voglia (di): She was burning to meet him, ardeva dal desiderio d'incontrarlo8 (fam.) bruciare all'inferno; finire all'inferno9 (chim.) combinarsi con l'ossigeno10 (fis. nucl.) subire una fusione; fondersi12 viaggiare ad alta velocità; (autom.) bruciare la strada, andare sparato● (volg. USA) to burn sb. 's ass, fare incazzare q. □ to burn one's boats (o bridges), tagliarsi i ponti alle spalle □ to burn the candle at both ends, andare a letto tardi e alzarsi presto ( per lavorare); lavorare troppo; esaurirsi □ to burn charcoal, fare il carbone di legna □ to burn clear, (di candela, ecc.) fare una bella luce; far luce (bene) □ That money is burning a hole in his pocket, ha una gran voglia (o non vede l'ora) di spendere quei soldi □ (fam.) to burn the midnight oil, lavorare fino a notte tarda □ (autom., slang USA) to burn rubber, sgommare □ to burn to ashes (o to the ground), incenerire, incenerirsi □ to burn to a crisp (o to a frazzle), bruciare completamente; ridurre in cenere; carbonizzare □ (fam.) to have money to burn, avere denaro da buttar via; poter spendere e spandere □ (fam.) My ears are burning, mi fischiano le orecchie (fig.) □ to get one's fingers burnt, scottarsi le dita (in un affare, ecc.); rimanere scottato.38 ardeo
ārdeo, ārsī, ārsūrus, ēre (aridus, synk. ardus), in Brand (Feuer) sein od. stehen, brennen, I) v. intr.: A) eig.: funiculi ardentes, Varr. LL.: ardentes taedae, Enn. fr., faces, Cic.: vis lignorum ardens, Liv.: ardens lucerna, Val. Max.: iam lucernae mihi plures videbantur ardere, Petr.: largior arsit ignis, Hor.: omnia velut continenti incendio ardere visa, Curt.: quod rubus arderet et non combureretur, Vulg.: mare arsit eo anno (als Wunder), Liv. – v. verbrennbaren Stoffen, bes. von Gebäuden, brennen, im Feuer stehen, in Feuer ( Flammen) aufgehen, abbrennen, verbrennen, ardet domus, Cic. u.a.: ardet paries proximus, Hor.: ardet Carthago, Liv.: tecta ardebunt, Cic.: septem tabernae arsere, Liv.: quod castra arsissent, Curt.: meliora surrectura, quam arsissent, Sen.: XL milia librorum Alexandriae arserunt, Sen.: optime meruisti de Romanis studiis (Literatur), magna illorum pars arserat (war den Flammen übergeben), Sen. ad Marc. 1, 3: prägn., v. Pers., jmd. (= jmds. Haus, Habe) brennt ab, sedulus hospes paene arsit, Hor. sat. 1, 5, 72: iam proximus ardet Ucalegon, Verg. Aen. 2; 311: ultimus ardebit, Iuven. 3, 201: fulmine ictus cum domo sua arsit (verbrannte), Eutr. 1, 4. – v. Herd, Altar usw., auf dem Feuer brennt, brennen, ardet focus, Acc. praet. 7: ardent altaria (das Opfer auf dem Altare), Verg. georg. 3, 409: caput arsisse Servio Tullio dormienti, Cic. de div. 1, 121. – v. Ätna, in dem Feuer brennen, brennen, Cic. Scaur. 29. Ov. met. 2, 220. Lact. 3, 18, 5. – v. unverbrennbaren Stoffen, glühen, iam rapidus torrens sitientes Sirius Indos ardebat, Verg. georg. 4, 425: cum aliae terrae nimio fervore solis ardebant, Iustin. 2, 1, 6. Vgl. ardens no. I. – B) übtr.: 1) extensiv, a) von den Augen, brennen, glühen, funkeln, Plaut. u. Cic.; vgl. ardens (no. II, 1, a). – b) v. einer brennenden hellen Farbe, funkeln, glänzen, blitzen, ardebat murice laena, Verg. – 2) intensiv, von allem, was in heftiger, leidenschaftlicher Aufregung ist, brennen, glühen, verzehrt werden von usw., mit u. ohne folg. Abl. der Ursache: a) in bezug auf den Körper u. dessen Teile: podagrae doloribus, geplagt werden, Cic.: cum omnes artus ardere (sc. dolore) viderentur, Cic. – b) in bezug auf die Affekte in uns, mit Abl., amore, dolore, furore, Cic.: iracundiā, Ter.: odio vestri, Cic.: Neronis odio, Val. Max.: odio in illum, Cic.: cupiditate, Cic.: desiderio, Cic.: m. Abl. Gerund., cum et habendo et egendo et cupiendo ardeant, Gell. 13, 24 (23), 2: absol., nunc demum mihi animus ardet, nunc meum cor cumulatur irā, Caecil. com. fr.: omnium in illum odia civium ardebant desiderio mei, waren von Haß gegen ihn entbrannt aus S. nach mir, Cic.: v. Pers., ardet et iram non capit ipsa suam Progne, Pr. ergrimmt und usw., Ov. met. 6, 609 sq.: v. Redner, Feuer u. Flamme sein, Cic. de or. 2, 188: u. ardere ad od. in u. Akk., glühend-, heiß begehren, heftiges Verlangen tragen, auf etw. brennen, ad ulciscendum, Caes.: in arma, in proelia, Verg.: in caedem, Tac.: so auch ad reprehendenda aliena facta aut dicta ardet omnibus animus, Ps. Sall.: u. ardeo m. folg. Infin., ich brenne vor Begierde, Verg. Aen. 2, 105 u. 316; 4, 281; 11, 895. Ov. met. 5, 166. Val. Flacc. 6, 45: mederi fraternae invidiae animo ardebat, Sall. Iug. 39, 5. – Bes. aber (b. Dichtern) in liebender Aufregung sein, heiß lieben, ardebant ambo, Ov.: miserere ardentis, Ov.: u. ardere alqā od. in alqa od. in alqam, entbrannt sein in Liebe für usw., brennen für usw., Hor., Verg., Ov. u. Gell. 7, 8, 3. – c) in Beziehung auf die Affekte bei andern, die gegen uns gerichtet sind, stark belastet sein mit usw., invidiā, glühend gehaßt werden, Cic.: ardebat et crudelitatis et iniquitatis infamiā, die Schmach der Gr. u. Ung. lastete schwer auf ihm, Plin. ep. – d) v. Verschwörungen, Kriegen u. ähnlichen Dingen, wenn sie zum Ausbruch kommen, gleichsam in Flammen stehen (s. Weißenb. Liv. 26, 22, 8), cum arderet coniuratio, Cic.: Galliam ardere, sei in Gärung, Caes.: cum arderet Syria bello, als die Kriegsflamme in Syrien entbrannt war, Cic.: u. so cum omnia bello arderent, Liv.: u. ardebat omnis Hispania citerior, Sall. fr.: cetera ex licentia aut odio aut avaritia in tempus arsere, wurde infolge von Zügellosigkeit oder Haß oder Habsucht eine Zeitlang mit Leidenschaftlichkeit betrieben, Sall. fr. – II) v. tr. brennen, motu ardentur membra supremo, [Iuvenc.] in Ios. (23) 524. – / Perf. arduerint, Act. fr. Arv. 4 u. 15 (Corp. inscr. Lat. 6, 2107): Partiz. Fut. arsurus, Verg. Aen. 11, 77. Tibull. 1, 1, 61. Ov. met. 2, 245. Liv. 25, 24, 14 u. ö. Sen. nat. qu. 3, 29, 1: Partiz. Perf. Pass. arsus, Plin. Val. 2, 9, s. bes.
39 гореть
1) ( уничтожаться огнём) ardere, bruciare, essere in fiamme2) ( излучать свет) essere acceso3) ( быть в жару) avere la febbre4) ( быть в воспалённом состоянии) essere infiammato, bruciare5) ( краснеть от прилива крови) essere accaldato, essere arrossato6) ( сверкать) splendere, brillare7) ( испытывать сильное чувство) ardere8) ( отдаваться полностью) abbandonarsi del tutto, darsi anima e corpo, fervere9) ( быстро снашиваться) consumarsi presto10) ( быть под угрозой невыполнения или неиспользования) essere minacciato di non realizzarsi, essere urgente••не горит — non c'è fretta [premura]
* * *несов. (сов. сгореть)1) bruciare vi (e); ardere vi (e)в печи горят дрова — nella stufa arde / brucia la legna
2) ( излучать свет) mandare luce; risplendere vi (a) (о звёздах и т.п.)3) ( быть в жару) avere la febbre, bruciare vi (a)горе́ть желанием — ardere / bruciare di desiderio
5) ( краснеть)горе́ть от стыда — bruciare di vergogna
6) (сверкать, блестеть)7) (преть, гнить) infradiciarsi, marcire vi (e)8) разг. ( быть под угрозой невыполнения) andare in fumo; essere in caduta libera, andare a rotoliземля горит под ногами (у кого высок.) — la terra brucia sotto i piedi di qd
не горит разг. — c'e tempo; non c'e fretta
••работа горит у него в руках разг. — il lavoro ferve nelle sue mani; lavora che è un piacere vederlo; ha la mano felice; è uno spettacolo vederlo lavorare
гори (всё) огнём (синим огнём / ясным пламенем)! (= пропади всё пропадом прост.) — che vada tutto al diavolo / all'inferno!
* * *v1) gener. cuocere, fiammeggiare, abbruciare, bruciare, andare in faville, ardere, incendere2) obs. comburere, (a, e) fiammare3) liter. accendesi, friggere4) book. flagrare40 ardeo
ārdeo, ārsī, ārsūrus, ēre (aridus, synk. ardus), in Brand (Feuer) sein od. stehen, brennen, I) v. intr.: A) eig.: funiculi ardentes, Varr. LL.: ardentes taedae, Enn. fr., faces, Cic.: vis lignorum ardens, Liv.: ardens lucerna, Val. Max.: iam lucernae mihi plures videbantur ardere, Petr.: largior arsit ignis, Hor.: omnia velut continenti incendio ardere visa, Curt.: quod rubus arderet et non combureretur, Vulg.: mare arsit eo anno (als Wunder), Liv. – v. verbrennbaren Stoffen, bes. von Gebäuden, brennen, im Feuer stehen, in Feuer ( Flammen) aufgehen, abbrennen, verbrennen, ardet domus, Cic. u.a.: ardet paries proximus, Hor.: ardet Carthago, Liv.: tecta ardebunt, Cic.: septem tabernae arsere, Liv.: quod castra arsissent, Curt.: meliora surrectura, quam arsissent, Sen.: XL milia librorum Alexandriae arserunt, Sen.: optime meruisti de Romanis studiis (Literatur), magna illorum pars arserat (war den Flammen übergeben), Sen. ad Marc. 1, 3: prägn., v. Pers., jmd. (= jmds. Haus, Habe) brennt ab, sedulus hospes paene arsit, Hor. sat. 1, 5, 72: iam proximus ardet Ucalegon, Verg. Aen. 2; 311: ultimus ardebit, Iuven. 3, 201: fulmine ictus cum domo sua arsit (verbrannte), Eutr. 1, 4. – v. Herd, Altar usw., auf dem Feuer brennt, brennen, ardet focus, Acc. praet. 7: ardent altaria (das Opfer auf dem Altare), Verg. georg. 3, 409: caput arsisse Ser-————vio Tullio dormienti, Cic. de div. 1, 121. – v. Ätna, in dem Feuer brennen, brennen, Cic. Scaur. 29. Ov. met. 2, 220. Lact. 3, 18, 5. – v. unverbrennbaren Stoffen, glühen, iam rapidus torrens sitientes Sirius Indos ardebat, Verg. georg. 4, 425: cum aliae terrae nimio fervore solis ardebant, Iustin. 2, 1, 6. Vgl. ardens no. I. – B) übtr.: 1) extensiv, a) von den Augen, brennen, glühen, funkeln, Plaut. u. Cic.; vgl. ardens (no. II, 1, a). – b) v. einer brennenden hellen Farbe, funkeln, glänzen, blitzen, ardebat murice laena, Verg. – 2) intensiv, von allem, was in heftiger, leidenschaftlicher Aufregung ist, brennen, glühen, verzehrt werden von usw., mit u. ohne folg. Abl. der Ursache: a) in bezug auf den Körper u. dessen Teile: podagrae doloribus, geplagt werden, Cic.: cum omnes artus ardere (sc. dolore) viderentur, Cic. – b) in bezug auf die Affekte in uns, mit Abl., amore, dolore, furore, Cic.: iracundiā, Ter.: odio vestri, Cic.: Neronis odio, Val. Max.: odio in illum, Cic.: cupiditate, Cic.: desiderio, Cic.: m. Abl. Gerund., cum et habendo et egendo et cupiendo ardeant, Gell. 13, 24 (23), 2: absol., nunc demum mihi animus ardet, nunc meum cor cumulatur irā, Caecil. com. fr.: omnium in illum odia civium ardebant desiderio mei, waren von Haß gegen ihn entbrannt aus S. nach mir, Cic.: v. Pers., ardet et iram non capit ipsa suam Progne, Pr. ergrimmt und usw., Ov. met. 6, 609 sq.: v. Redner,————Feuer u. Flamme sein, Cic. de or. 2, 188: u. ardere ad od. in u. Akk., glühend-, heiß begehren, heftiges Verlangen tragen, auf etw. brennen, ad ulciscendum, Caes.: in arma, in proelia, Verg.: in caedem, Tac.: so auch ad reprehendenda aliena facta aut dicta ardet omnibus animus, Ps. Sall.: u. ardeo m. folg. Infin., ich brenne vor Begierde, Verg. Aen. 2, 105 u. 316; 4, 281; 11, 895. Ov. met. 5, 166. Val. Flacc. 6, 45: mederi fraternae invidiae animo ardebat, Sall. Iug. 39, 5. – Bes. aber (b. Dichtern) in liebender Aufregung sein, heiß lieben, ardebant ambo, Ov.: miserere ardentis, Ov.: u. ardere alqā od. in alqa od. in alqam, entbrannt sein in Liebe für usw., brennen für usw., Hor., Verg., Ov. u. Gell. 7, 8, 3. – c) in Beziehung auf die Affekte bei andern, die gegen uns gerichtet sind, stark belastet sein mit usw., invidiā, glühend gehaßt werden, Cic.: ardebat et crudelitatis et iniquitatis infamiā, die Schmach der Gr. u. Ung. lastete schwer auf ihm, Plin. ep. – d) v. Verschwörungen, Kriegen u. ähnlichen Dingen, wenn sie zum Ausbruch kommen, gleichsam in Flammen stehen (s. Weißenb. Liv. 26, 22, 8), cum arderet coniuratio, Cic.: Galliam ardere, sei in Gärung, Caes.: cum arderet Syria bello, als die Kriegsflamme in Syrien entbrannt war, Cic.: u. so cum omnia bello arderent, Liv.: u. ardebat omnis Hispania citerior, Sall. fr.: cetera ex licentia aut odio aut avaritia in tempus arsere,————wurde infolge von Zügellosigkeit oder Haß oder Habsucht eine Zeitlang mit Leidenschaftlichkeit betrieben, Sall. fr. – II) v. tr. brennen, motu ardentur membra supremo, [Iuvenc.] in Ios. (23) 524. – ⇒ Perf. arduerint, Act. fr. Arv. 4 u. 15 (Corp. inscr. Lat. 6, 2107): Partiz. Fut. arsurus, Verg. Aen. 11, 77. Tibull. 1, 1, 61. Ov. met. 2, 245. Liv. 25, 24, 14 u. ö. Sen. nat. qu. 3, 29, 1: Partiz. Perf. Pass. arsus, Plin. Val. 2, 9, s. bes.СтраницыСм. также в других словарях:
ardere — ÁRDERE, arderi, s.f. 1. Faptul de a (se) arde. 2. (chim.) Oxidare rapidă a unei substanţe, însoţită de dezvoltare de căldură (şi lumină). 3. (biol..; la pl.) Proces de descompunere prin oxidare a substanţelor vii din organism. – v. arde. Trimis… … Dicționar Român
ardere — / ardere/ [lat. ardēre, con mutamento di coniug.] (pass. rem. arsi, ardésti, ecc.; part. pass. arso ). ■ v. tr. 1. [consumare col fuoco: a. la legna ] ▶◀ bruciare, dare fuoco (a), incendiare. 2. (estens.) [rendere secco: il gelo ha arso le… … Enciclopedia Italiana
ARDERE — de purpura veri luminis, eleganter Poetae dicunt. Val. Flac. l. 3. v. 340. Dat pictas auro atque ardentes murice vestes. Quod idem paulo aliter l. 2. v. 341. mediis famulae convivia tectis Expediunt: Tyrio virat torus igneus ostro etc. Cuiusmodi… … Hofmann J. Lexicon universale
ardere — àr·de·re v.tr. e intr. CO 1a. v.tr., bruciare, consumare col fuoco: le fiamme arsero il bosco Sinonimi: incendiare, infiammare. 1b. v.tr., estens., inaridire, far seccare: il forte sole arse i prati 1c. v.tr., fig., infiammare di passione, di… … Dizionario italiano
ardere — {{hw}}{{ardere}}{{/hw}}A v. tr. (pass. rem. io arsi , tu ardesti ; part. pass. arso ) 1 Bruciare. 2 Inaridire, seccare: il solleone ha arso la campagna. 3 (fig., lett.) Infiammare: lo arde il desiderio di affermarsi. B v. intr. ( aus. essere )… … Enciclopedia di italiano
árdere — s. f., g. d. art. árderii; pl. árderi … Romanian orthography
ardere — A v. tr. 1. bruciare □ accendere, incendiare, infiammare, infocare □ incenerire CONTR. spegnere, smorzare 2. inaridire, seccare CONTR. far rifiorire, far verdeggiare 3. (fig … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
iord — ardere, bruciare … Dizionario Materano
flogistic — FLOGÍSTIC, Ă, flogistici, ce, adj., s.n. 1. adj. De ardere, provenind din ardere. 2. s.n. Substanţă inexistentă, imaginată de alchimişti pentru a explica arderea. – Din fr. phlogistique. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… … Dicționar Român
arde — ÁRDE, ard vb. III. I. intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. tranz. A da foc, a băga în foc. ♢ expr. A arde cu fierul roşu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroşit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. tranz., refl. şi … Dicționar Român
Перевод: со всех языков на все языки
со всех языков на все языки- Со всех языков на:
- Все языки
- Со всех языков на:
- Все языки
- Албанский
- Английский
- Болгарский
- Итальянский
- Латинский
- Немецкий
- Румынский, Молдавский
- Русский
- Суахили
- Турецкий
- Французский