-
1 taquinerie
taquinerie [takinʀi]feminine noun* * *takinʀinom féminin teasing [U]* * *takinʀi nfteasing no pl* * *taquinerie nf teasing ¢; tes taquineries incessantes your constant teasing.[takinri] nom féminin1. [action] teasing2. [parole] -
2 taquinerie
-
3 taquinerie
-
4 taquinerie
taquineriehašteřivost fškádlení fhašteření f -
5 taquinerie
takinʀifSchelmenhaftigkeit f, Neckerei f, Foppen ntaquinerietaquinerie [takinʀi]Neckerei féminin -
6 taquinerie
fподдразнивание, подтрунивание -
7 taquinerie
сущ.общ. поддразнивание, подтрунивание -
8 taquinerie
إزعاجتنكيدمضايقةنكد -
9 taquinerie
substantif féminin → inflexiones1 (action, parole) Broma, guasa2 Incordio substantif masculin (caractère) -
10 taquinerie
1. przekomarzanie2. przekorność -
11 taquinerie
f. (de taquin) закачка, дразнене. -
12 taquinerie
f (caractère) скло́нность к поддра́зниванию; ↑зади́ристость║ (action) поддра́знивание -
13 taquinerie
добродушное подшучивание -
14 taquinerie
-
15 malice
malice [malis]feminine nouna. ( = espièglerie) mischievousness• ... dit-il non sans malice... he said somewhat mischievouslyb. ( = méchanceté) malice* * *malis1) ( taquinerie) mischief2) (dated) ( malveillance) malice* * *malis nf1) (= espièglerie) mischievousnessSon regard était plein de malice. — His eyes were full of mischief.
2) (= méchanceté) malicepar malice — out of malice, out of spite
sans malice — without malice, guileless
* * *malice nf1 ( taquinerie) mischief; avec or non sans malice mischievously;2 †( malveillance) malice; être sans malice to be harmless; ne pas entendre malice à ( propos émis) to mean no harm by; ( propos perçus) to see no harm in.[malis] nom fémininun regard plein ou pétillant de malice an impish ou a mischievous look————————sans malice locution adjectivale————————sans malice locution adverbialeje me suis moqué de lui, mais c'était sans malice I made fun of him but it wasn't serious -
16 dispute
nf., discorde, querelle, différend, altercation, démêlé, conflit (de génération,...), contestation, désaccord, accrochage (entre deux ou plusieurs personnes) ; noise, chicane, ennui: diskòrda (Villards-Thônes.028) ; DISPUTA nf. (028, Albanais.001, Annecy.003, Saxel.002, Thônes) ; anbroûlyo < embrouille> nm., kèstyon < question> nf., raizon < raisons> nfpl. (002) ; rwin-na nf. (Cordon.083) ; chikanye nf. (001,083), chinkanye nf. (003, Leschaux, Thônes) ; ringalyeri (Giettaz.215) ; ronye nf. (001,003, Chambéry.025), rounye (001, Bloye), roulye (028) ; kontésta nf. (025) ; ryota nf. (Megève.201) ; altèrkachon (001,003,028,215). - E.: Brouille, Taquiner.A1) petite dispute dispute // querelle /// lutte, escarmouche: ékaramoûshyà nf. (002), akrô nm. (001).A2) dispute violente et aigre: ordon nm. (002), moralyà nf. (Albertville).A3) sujet de dispute dispute // querelle, chicane: rubrika < rubrique> nf.(002, Combe-Si., SON.123a17), rubrikaizon, rubrikri (002).A4) goût de la chicane, chicanerie: rubrikri nf. (002).A5) dispute, chamaillerie, taquinerie: shamaly(e)ri (001, Arvillard.228b | 228a).A6) grosse dispute très animée avec bruit et vacarme, querelle bruyante, grabuge: pètâ nms./nmpl. (001). - E.: Juron.B1) an., qui aime la chicane, chicaneur, chicanier, chicaneau, procédurier: rubrikyeû an. (002) // ryoteû (201), -ZA, -E. - E.: Noise.C1) v., chercher les disputes (avec qq.) => Noise.
См. также в других словарях:
taquinerie — [ takinri ] n. f. • XIXe; « caractère querelleur » 1762; « avarice » 1553; de taquin 1 ♦ Caractère d une personne taquine. 2 ♦ Comportement taquin. « C est surtout de la taquinerie » (Bourget). ♢ Action de taquiner; parole taquine. Harceler de… … Encyclopédie Universelle
taquinerie — Taquinerie. s. f. Avarice sordide. Tout le monde s entretient, se mocque de sa taquinerie … Dictionnaire de l'Académie française
taquinerie — (ta ki ne rie) s. f. 1° Caractère de celui qui est taquin. • M. de Castries est d une taquinerie insupportable, BARON DE BESENVAL Mém. t. III, p. 93, dans POUGENS. 2° Action de celui qui taquine. Cessez vos taquineries. HISTORIQUE XVIe s … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
TAQUINERIE — s. f. Caractère de celui qui est taquin, ou Action de celui qui taquine. Il est d une taquinerie insupportable. Cessez vos taquineries … Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)
TAQUINERIE — n. f. Caractère de celui qui est taquin. Il est d’une taquinerie insupportable. Il signifie aussi Action de celui qui taquine. Cessez vos taquineries … Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)
taquinerie — фр. [такинэри/] поддразнивание ◊ avec taquinerie [авэ/к такинэри/] с задором … Словарь иностранных музыкальных терминов
avec taquinerie — фр. [авэ/к такинэри/] с задором см. также taquinerie … Словарь иностранных музыкальных терминов
malice — [ malis ] n. f. • déb. XIIe; lat. malitia « méchanceté » 1 ♦ Vx ou littér. Aptitude et inclination à faire le mal, à nuire par des voies détournées. ⇒ malignité, méchanceté. « La meilleure [femme] est toujours en malice féconde » (Molière). Mod.… … Encyclopédie Universelle
taquin — taquin, ine [ takɛ̃, in ] adj. • 1442 « homme violent, querelleur »; tacain « gueux » 1411; de l a. fr. taquehan « émeute » (1244), du moy. néerl. takehan ♦ Qui prend plaisir à taquiner autrui. Un enfant taquin. « Elle me faisait faire des… … Encyclopédie Universelle
tachinărie — TACHINĂRÍE, tachinării, s.f. Faptul de a tachina; vorbă cu care cineva tachinează. – Din fr. taquinerie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tachinăríe s. f., art. tachinăría, g. d. art. tachinăríei; pl. tachinăríi, art.… … Dicționar Român
misère — [ mizɛr ] n. f. • miserie XIIe; lat. miseria, de miser « malheureux » 1 ♦ Vieilli ou littér. Sort digne de pitié; malheur extrême. ⇒ adversité, détresse, infortune, malheur. La misère des temps. Malade sur son lit de misère. Collier de misère.… … Encyclopédie Universelle