saturatie

См. также в других словарях:

• saturaţie — SATURÁŢIE s.f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conţine valenţe libere şi deci nu mai poate adiţiona alte elemente în molecula lui; stare a unei soluţii în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanţa dizolvată; stare a… …   Dicționar Român

• saturáţie — s. f. (sil. ţi e), art. saturáţia (sil. ţi a), g. d. saturáţii, art. saturáţiei …   Romanian orthography

• satura — SATURÁ, saturéz, vb. I. tranz. A aduce un sistem fizico chimic sau tehnic în stare de saturaţie. – Din fr. saturer, lat. saturare. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  saturá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

• saturator — SATURATÓR, saturatoare, s.n. Aparat folosit pentru concentrarea unei soluţii până la saturaţie. – Din fr. saturateur. Trimis de Anonim, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  saturatór s. n., pl. saturatoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

• saţietate — SAŢIETÁTE s.f. (Rar) Saţ, saturaţie. [pr.: ţi e ] – Din fr. satiété, lat. satietas, atis. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SAŢIETÁTE s. v. săturare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  saţietáte s …   Dicționar Român

• nesaturat — NESATURÁT, Ă, nesaturaţi, ie, adj. (Despre un sistem fizico chimic) Care conţine în unul dintre constituenţii săi o cantitate mai mică decât cantitatea corespunzătoare stării de saturaţie. ♢ (Despre combinaţii chimice organice) Care conţine în… …   Dicționar Român

• saturat — SATURÁT, Ă, saturaţi, te, adj. (chim.; fiz.) Care nu mai are valenţe libere şi nu mai poate forma compuşi de adiţie; care se află în stare de saturaţie. ♦ fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maximă. – v. satura. Trimis de… …   Dicționar Român

• suprasaturaţie — SUPRASATURÁŢIE s.f. 1. Stare instabilă a unei soluţii în care concentrarea substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei. 2. fig. (fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra + saturaţie… …   Dicționar Român

• saturare — SATURÁRE, saturări, s.f. Faptul de a satura. – v. satura. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SATURÁRE s. v. saturaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  SATURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) satura şi rezultatul ei;… …   Dicționar Român

• alcalinitate — ALCALINITÁTE s.f. Calitate a unei substanţe de a fi alcalină; grad de saturaţie cu alcaliu a unei soluţii. – După fr. alcalinité. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  alcalinitáte s. f., g. d. art. alcalinităţii Trimis de siveco, 10 …   Dicționar Român

• crominanţă — CROMINÁNŢĂ, crominanţe, s.f. Componentă a semnalului color de televiziune (alături de luminanţă), definită ca diferenţă metrică (lungime de undă dominantă şi de saturaţie) între o culoare oarecare şi o culoare aleasă ca referinţă, de aceeaşi… …   Dicționar Român