Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

reticeo

  • 1 reticeo

    reticĕo, ēre, reticui [re + taceo] [st2]1 - intr. - se taire, gardr le silence. [st2]2 - tr. - taire, se taire sur, passer sous silence.    - alicui reticere: se taire devant qqn, ne pas répondre à qqn.    - de aliqua re reticere: garder le silence à propos de qqch.    - reticenda, ōrum, n.: les secrets.
    * * *
    reticĕo, ēre, reticui [re + taceo] [st2]1 - intr. - se taire, gardr le silence. [st2]2 - tr. - taire, se taire sur, passer sous silence.    - alicui reticere: se taire devant qqn, ne pas répondre à qqn.    - de aliqua re reticere: garder le silence à propos de qqch.    - reticenda, ōrum, n.: les secrets.
    * * *
        Reticeo, retices, pen. cor. reticui, reticere. Plaut. Se taire de quelque chose, N'en dire mot.
    \
        Nihil reticebo quod sciam. Plaut. Je ne celeray rien.

    Dictionarium latinogallicum > reticeo

  • 2 reticeo

    reticeo, cuī, ēre (re u. taceo), I) intr. stillschweigen, a) absol.: cum Sulpicius reticuisset, Cic.: de iniuriis, Cic.: de adversis, Tac.: v. der Nachtigall, vicibus reticent, Plin. 10, 83: poet. übtr., lyra, quae reticet, Claud. IV. cons. Hon. 224. – b) m. Dat., vor-, gegen jmd. stillschweigen, jmdm. nicht antworten, Liv., Ov. u.a.; vgl. Weißenb. Liv. 3, 41, 3. Nipperd. Tac. ann. 14, 49. – c) m. adversum u. Acc., reticens adversum proximos, schweigsam, verschlossen, Tac. ann. 4, 69. – II) tr. verschweigen, cogitationes suas, Cic.: nil reticuit, Ter.: nihil reticebo, quod sciam, Plaut.: quod ii, qui ea patefacere possent, reticuissent, Cic.: neque reticere, quae audierat, Sall.: reticetur formula pacti, Ov.: ne retice, Afran. com. fr.: nihil me subterfugere voluisse reticendo, Cic.: quae reticenda accepi ad profanos enuntiare, Apul. – Partiz. Fut. Pass. subst., reticenda, ōrum, n., die Geheimnisse, matrimonii reticenda publicare, Iustin. 1, 7, 15. – / retaceo, wovon retacuit, Commod. instr. 1, 18, 10 cod. C.

    lateinisch-deutsches > reticeo

  • 3 reticeo

    reticeo, cuī, ēre (re u. taceo), I) intr. stillschweigen, a) absol.: cum Sulpicius reticuisset, Cic.: de iniuriis, Cic.: de adversis, Tac.: v. der Nachtigall, vicibus reticent, Plin. 10, 83: poet. übtr., lyra, quae reticet, Claud. IV. cons. Hon. 224. – b) m. Dat., vor-, gegen jmd. stillschweigen, jmdm. nicht antworten, Liv., Ov. u.a.; vgl. Weißenb. Liv. 3, 41, 3. Nipperd. Tac. ann. 14, 49. – c) m. adversum u. Acc., reticens adversum proximos, schweigsam, verschlossen, Tac. ann. 4, 69. – II) tr. verschweigen, cogitationes suas, Cic.: nil reticuit, Ter.: nihil reticebo, quod sciam, Plaut.: quod ii, qui ea patefacere possent, reticuissent, Cic.: neque reticere, quae audierat, Sall.: reticetur formula pacti, Ov.: ne retice, Afran. com. fr.: nihil me subterfugere voluisse reticendo, Cic.: quae reticenda accepi ad profanos enuntiare, Apul. – Partiz. Fut. Pass. subst., reticenda, ōrum, n., die Geheimnisse, matrimonii reticenda publicare, Iustin. 1, 7, 15. – retaceo, wovon retacuit, Commod. instr. 1, 18, 10 cod. C.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > reticeo

  • 4 reticeō

        reticeō cuī, —, ēre    [re-+taceo], to be silent, keep silence: nihil subterfugere reticendo: non placuit reticere, S.: Ne retice, ne verere, T.: interroganti senatori, make no answer, L.: loquenti, O.—With acc, to keep silent, keep secret, conceal: nil reticuit, T.: vestrum errorem: quae audierat, S.: Multa linguae reticenda modestae, O.
    * * *
    reticere, reticui, - V
    keep silent; leave unsaid

    Latin-English dictionary > reticeō

  • 5 reticeo

    re-ticeo, ticuī, —, ēre [ taceo ]
    1) молчать, хранить молчание ( de aliquā re C)
    r. alicui L — не отвечать кому-л.
    2) обходить молчанием, умалчивать, скрывать (aliquid Pl, Ter, C etc.)
    reticenda Just — тайны, секреты

    Латинско-русский словарь > reticeo

  • 6 reticeo

    rĕ-tĭcĕo, cŭi, 2, v. n. and a.
    I.
    Neutr., to be silent, keep silence (class.;

    syn.: sileo, obmutesco): cum Sulpicius reticuisset, etc.,

    Cic. de Or. 2, 57, 232:

    de Chelidone reticuit, quoad potuit,

    id. Verr. 2, 1, 53, § 139:

    de utriusque vestrum errore,

    id. Phil. 1, 12, 29:

    non placuit reticere,

    Sall. J. 85, 26:

    ne retice, ne verere,

    Ter. Heaut. 1, 1, 33:

    de adversis,

    Tac. A. 1, 67:

    velut vinculis ori impositis reticentes,

    Amm. 30, 4, 11. — Poet.:

    lyra, quae reticet,

    Claud. IV. Cons. Hon. 223:

    Pelion,

    id. in Rufin. 2, 43.—
    (β).
    With dat. of a person asking something, to keep silent, not to answer, to refrain from answering (perh. not ante-Aug.):

    nunc interroganti senatori, paeniteatne, etc.... si reticeam, superbus videar,

    Liv. 23, 12, 9 Drak.; 3, 41, 3; Tac. A. 14, 49:

    loquenti,

    Ov. M. 3, 357.—
    II.
    Act., to keep a thing silent; to keep secret, conceal (class.;

    syn. celo): nihil reticebo, quod sciam,

    Plaut. Merc. 5, 9, 47; so,

    nihil,

    Ter. Ad. 3, 3, 51; Cic. Q. Fr. 1, 2, 1, § 3:

    ea, quae, etc.,

    id. Fam. 5, 2, 1:

    quae audierat,

    Sall. C. 23, 2:

    vestros dolores,

    Prop. 1, 10, 13:

    multa linguae reticenda modestae,

    Ov. H. 19, 63.— Pass.:

    reticetur formula pacti,

    Ov. H. 20, 151.— Absol.:

    nihil me subterfugere voluisse reticendo nec obscurare dicendo,

    Cic. Clu. 1, 1.— P. a. as subst.: rĕtĭcenda, ōrum, n., things to be kept secret, Just. 1, 7, 4.

    Lewis & Short latin dictionary > reticeo

  • 7 reticentia

    ae f. [ reticeo ]
    1) молчание, умалчивание Pac, Pl, C
    2) ритор. апосиопеза, фигура умолчания C, Q

    Латинско-русский словарь > reticentia

  • 8 reticesco

    reticēsco, —, —, ere Eccl = reticeo 2.

    Латинско-русский словарь > reticesco

  • 9 retaceo

    retaceo, s. reticeo.

    lateinisch-deutsches > retaceo

  • 10 reticentia

    reticentia, ae, f. (reticeo), das Schweigen, Stillschweigen, I) im allg., Ggstz. locutio, Cic. de off. 1, 146: ni hunc ad malam aetatem adiungas cruciatum reticentiā, Pacuv. tr. 278: enicas (enecas) me miserum tuā reticentiā, Plaut. merc. 893: quod vestra virtus neque oblivione eorum qui nunc sunt, neque reticentiā posterorum sepulta esse poterit, Cic. Phil. 14, 33. – poena reticentiae, d.i. für das Verschweigen dessen, was man sagen sollte, z B. eines Fehlers beim Verkaufe eines Gegenstandes, Cic. de off. 3, 65. – II) als Redefigur, das Stilischweigen mitten in der Rede, das Abbrechen, griech. ἀποσιώπησις, Cic. de or. 3, 205. Quint. 9, 2, 54 u. 57. Aquil. Rom. § 5.

    lateinisch-deutsches > reticentia

  • 11 reticesco

    reticēsco, ere (Inchoat. v. reticeo), verschweigen, ne aut tacenda proferat aut proferenda reticescat, Greg. epist. 1, 24.

    lateinisch-deutsches > reticesco

  • 12 retaceo

    retaceo, s. reticeo.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > retaceo

  • 13 reticentia

    reticentia, ae, f. (reticeo), das Schweigen, Stillschweigen, I) im allg., Ggstz. locutio, Cic. de off. 1, 146: ni hunc ad malam aetatem adiungas cruciatum reticentiā, Pacuv. tr. 278: enicas (enecas) me miserum tuā reticentiā, Plaut. merc. 893: quod vestra virtus neque oblivione eorum qui nunc sunt, neque reticentiā posterorum sepulta esse poterit, Cic. Phil. 14, 33. – poena reticentiae, d.i. für das Verschweigen dessen, was man sagen sollte, z B. eines Fehlers beim Verkaufe eines Gegenstandes, Cic. de off. 3, 65. – II) als Redefigur, das Stilischweigen mitten in der Rede, das Abbrechen, griech. ἀποσιώπησις, Cic. de or. 3, 205. Quint. 9, 2, 54 u. 57. Aquil. Rom. § 5.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > reticentia

  • 14 reticesco

    reticēsco, ere (Inchoat. v. reticeo), verschweigen, ne aut tacenda proferat aut proferenda reticescat, Greg. epist. 1, 24.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > reticesco

  • 15 reticentia

        reticentia ae, f    [reticeo], a keeping silent, silence, reticence: reticentiae poena, i. e. for suppressing the truth.—In rhet., an abrupt pause.

    Latin-English dictionary > reticentia

  • 16 reticentia

    rĕtĭcentĭa, ae, f. [reticeo], a keeping silent, silence (rare but good prose):

    quid taces? enicas me miserum tuā reticentiā,

    Plaut. Merc. 5, 2, 52; Pac. ap. Non. 1, 31 (Trag. Rel. p. 94 Rib.):

    posterorum,

    Cic. Phil. 14, 12, 33:

    a jurisconsultis etiam reticentiae poena est constituta (viz. as to a defect in a thing sold),

    id. Off. 3, 16, 65.—
    II.
    In rhetor.,= aposiopesis, a pause in the midst of a speech, Cic. de Or. 3, 53, 205; Quint. 9, 1, 31; 9, 2, 54; 57.

    Lewis & Short latin dictionary > reticentia

  • 17 LEAVE UNSAID

    [V]
    RETICEO (-ERE -CUI)

    English-Latin dictionary > LEAVE UNSAID

  • 18 SILENT: KEEP SILENT

    [V]
    CONSILESCO (-ERE -SILUI)
    RETICEO (-ERE -CUI)

    English-Latin dictionary > SILENT: KEEP SILENT

См. также в других словарях:

  • reticente — adj. 2 g. 1. Em que há reticência. = HESITANTE • s. m. 2. Aquele que silencia o que devia ou podia dizer.   ‣ Etimologia: latim reticens, entis, particípio presente de reticeo, ere, guardar silêncio, calar se …   Dicionário da Língua Portuguesa

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»