-
1 ориентировать
-
2 ориентировать
orientare; allineare -
3 ориентировать
1) ( помочь разобраться) orientare, guidare2) ( поставить задачу) orientare, dare un compito3) ( дать возможность определить своё положение) orientare, ragguagliare sulla posizione* * *сов., несов.1) В orientare vt, orizzontare vt2) книжн. В, на В, в чём (направить на достижение какой-л. цели) orientare vt, indirizzare vt; istradareориенти́ровать в делах производства — orientare sui problemi produttivi
* * *vgener. aggiornare (в какой-л. области), avviare (в выборе профессии), finalizzare, orientare -
4 нацеливать
см. нацелить* * *несов. - наце́ливать, сов. - наце́лить1) (ap)puntare vtнацелить коллектив на решение важной задачи — porre al collettivo l'obiettivo di risolvere l'importante questione
* * *v1) gener. appuntamento, orientare2) milit. spianare -
5 направлять
dirigere; orientare; guidare -
6 направить
1) ( устремить) dirigere, rivolgere2) ( послать) inviare, destinare3) ( адресовать) inviare, indirizzare, mandare* * *сов.1) (устремить к чему-л.) dirigere vt, avviare vt, instradare vt, far incamminare (su qc); orientare vtнапра́вить свой путь куда-л. — incamminarsi (verso qc)
напра́вить внимание — prestare attenzione (a qc)
напра́вить взгляд на кого-л. — indirizzare lo sguardo (verso qd)
напра́вить на правильный путь — instradare / incamminare sulla via del bene
2) ( послать) indirizzare qdнапра́вить больного к врачу — indirizzare il malato dal medico
напра́вить на командировку — inviare in missione
напра́вить заявление в суд — inoltrare un esposto al tribunale
3) ( наладить) aggiustare vt, regolare vtнапра́вить бритву — affilare vt il rasoio
4) перен. разг. assestare vt, regolare vt / impostare vt beneнапра́вить работу — dare un avvio regolare all'attività
* * *vfin. indirizzare, inoltrare -
7 направлять
1) см. направить2) ( руководить) guidare, dirigere* * *v1) gener. appuntamento, convogliare, destinare, dirizzare, drizzare, (a q.c.) informare (íà+A, äëà +G), introdurre, volgere, (а) avviare, dirigere, indirizzare, fissare, incamminare, orientare, presiedere (+A), puntare, rivolgere, rivolvere, voltare2) liter. incanalare, istradare, stradare3) poet. scorgere4) eng. mandare5) fin. inviare6) ital. (данные по сети) instradare -
8 нацеливать
[nacélivat'] v.t. impf. (pf. нацелить - нацелю, нацелишь)1) puntare, orientare, indirizzare ( anche fig.)2) (fig.) prendere di mira, mirare a3) нацеливаться (на + acc.) prendere di mira; mirare a
См. также в других словарях:
orientare — ORIENTÁRE, orientări, s.f. Acţiunea de a (se) orienta şi rezultatul ei; p. ext. direcţie, sens. ♦ fig. Tendinţă, înclinare; convingere, concepţie. [pr.: ri en ] – v. orienta. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ORIENTÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
orientare — [der. di oriente ] (io oriènto, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [disporre in un determinato verso, rispetto ai punti cardinali o ad altri punti di riferimento: o. la facciata di un edificio ] ▶◀ [➨ orizzontare v. tr.]. b. [in senso più generico, dare una… … Enciclopedia Italiana
orientare — o·rien·tà·re v.tr. (io oriènto) 1. AD volgere rispetto ai punti cardinali: orientare una costruzione con la facciata a mezzogiorno; orientare una carta geografica, fare in modo che il bordo superiore sia volto a nord | BU rivolgere a oriente 2.… … Dizionario italiano
orientare — {{hw}}{{orientare}}{{/hw}}A v. tr. (io oriento ) 1 (raro) Rivolgere a oriente. 2 Situare in una certa posizione o direzione, avendo riguardo ai punti cardinali: le finestre sono state orientate a sud. 3 (fig.) Avviare a determinate scelte:… … Enciclopedia di italiano
orientáre — s. f. (sil. ri en ), g. d. art. orientärii ; pl. orientäri … Romanian orthography
orientare — A v. tr. 1. (secondo i punti cardinali) disporre, dirigere, orizzontare CONTR. disorientare 2. (fig.) indirizzare, avviare, dirigere, guidare, instradare, ispirare B orientarsi v. rifl. 1. orizzontarsi, rit … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
reper — REPÉR, repere, s.n. 1. Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp fix sau mobil; semn sau obiect care uşurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un obiect, pentru a permite recunoaşterea poziţiei pe care trebuie sa o ocupe acel … Dicționar Român
direcţie — DIRÉCŢIE, direcţii, s.f. I. 1. Orientare în spaţiu a unei fiinţe, a unui obiect, a unei acţiuni, a unui fenomen, a unei mişcări; sens în care se desfăşoară ceva. ♢ loc. adv. În toate direcţiile = peste tot, pretutindeni. 2. (mat.) Proprietate… … Dicționar Român
formalism — FORMALÍSM s.n. 1. Orientare în artă, estetică, muzică, literatură care rupe forma de conţinut, tinzând să supraaprecieze forma operei de artă în dauna conţinutului, să considere forma un scop în sine şi nu ca expresie a conţinutului. 2. Atitudine … Dicționar Român
confuzie — CONFÚZIE, confuzii, s.f. 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ♢ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepţie, orientare, raţionament, memorie etc., însoţite uneori … Dicționar Român
electrotropism — ELECTROTROPÍSM s.n. (biol.) Orientare a organismelor în anumite direcţii sub influenţa curentului electric; galvanotropism. – Din fr. électrotropisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 electrotropísm s. n. (sil. tro ) Trimis de siveco,… … Dicționar Român