inductie

См. также в других словарях:

• inducţie — INDÚCŢIE, inducţii, s.f. 1. Formă fundamentală de raţionament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influenţare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr o acţiune mecanică nemijlocită. ♢… …   Dicționar Român

• indúcţie — s. f. (sil. ţi e), art. indúcţia (sil. ţi a), g. d. art. indúcţiei; pl. indúcţii, art. indúcţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

• inductiv — INDUCTÍV, Ă, inductivi, e, adj. Care procedează prin inducţie (1), care se bazează pe inducţie. ♢ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. –… …   Dicționar Român

• inductor — INDUCTÓR, OÁRE, inductori, oare, adj., s.n. 1. adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influenţează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forţă inductoare. 2. s.n. Organ al unei maşini electrice, al unui aparat electric etc. care… …   Dicționar Român

• induce — INDÚCE, indúc, vb. III. tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ♢ expr. A induce în eroare = a înşela, a amăgi. ♦ (log.) A face un raţionament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducţie electromagnetică. [part.… …   Dicționar Român

• amplifiant — amplifiánt adj. m., pl. amplifiánţi; f. sg. amplifiántă, pl. amplifiánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AMPLIFIÁNT, Ă adj. (log.) Inducţie amplifiantă = inducţie care se …   Dicționar Român

• indus — INDÚS, Ă, induşi, se, adj., s.n. 1. adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influenţat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare şi curenţi electrici) Care se produce prin inducţie… …   Dicționar Român

• mutual — MUTUÁL, Ă, mutuali, e, adj. Care se face în mod reciproc şi simultan. ♦ Inducţie mutuală = inducţie electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenţi electrici variabili. ♦ (impr.) Care are loc reciproc şi fără… …   Dicționar Român

• autoinducţie — AUTOINDÚCŢIE s.f. (fiz.) Inducţie electromagnetică proprie; selfinducţie. [Pr: a u ] – Din fr. auto induction. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTOINDÚCŢIE s. (fiz.) autoinductanţă, selfinducţie, (rar) selfinductanţă. Trimis de …   Dicționar Român

• faradizare — FARADIZÁRE, faradizări, s.f. (med.) Tratament prin curenţi de inducţie. – După fr. faradisation. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  faradizáre s. f., pl. faradizări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FARADIZÁRE …   Dicționar Român

• inductometru — INDUCTOMÉTRU, inductometre, s.n. (elt.) Aparat pentru măsurarea curenţilor de inducţie. – Din fr. inductomètre. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  inductométru s. n., pl. inductométre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român