incalcare

См. также в других словарях:

• încălcare — ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s.f. Acţiunea de a încălca şi rezultatul ei. – v. încălca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (încălcare legii, a unei înţele geri.) …   Dicționar Român

• abatere — ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea limită… …   Dicționar Român

• abuz — abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii… …   Dicționar Român

• infidelitate — INFIDELITÁTE, (2) infidelităţi, s.f. 1. Lipsă de fidelitate, de credinţă; nestatornicie în sentimente, nefidelitate; spec. încălcare a credinţei conjugale. 2. (concr.) Faptă care dovedeşte nestatornicia în dragoste. 3. Inexactitate, neadevăr. –… …   Dicționar Român

• infracţiune — INFRACŢIÚNE, infracţiuni, s.f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârşirea, cu vinovăţie, a unei abateri de la legea penală, şi care este sancţionată de lege. [pr.: ţi u ] – Din fr. infraction, lat.… …   Dicționar Român

• violenţă — VIOLÉNŢĂ, violenţe, s.f. 1. Însuşirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemenţă, furie. 3. Faptul de a întrebuinţa forţa brutală; constrângere, violentare;… …   Dicționar Român

• cotropire — COTROPÍRE, cotropiri, s.f. Acţiunea de a (se) cotropi; ocupare, încălcare, invadare prin violenţă. – v. cotropi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Cotropire ≠ eliberare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  COTROPÍRE s …   Dicționar Român

• delict — DELÍCT, delicte, s.n. Fapt nepermis de legea penală; infracţiune de mai mică gravitate, care se sancţionează cu amendă penală sau cu închisoare corecţională. – Din lat. delictum. cf. fr. d é l i t. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• inviolabil — INVIOLÁBIL, Ă, inviolabili, e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau orice pedepsire. – [pr.: vi o ] – Din fr. inviolable, lat.… …   Dicționar Român

• neregulă — NERÉGULĂ, nereguli, s.f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. – Ne + regulă. Trimis de… …   Dicționar Român

• violare — VIOLÁRE, violări, s.f. Acţiunea de a viola şi rezultatul ei. [pr.: vi o ] – v. viola. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VIOLÁRE s. 1. batjocorire, necinstire, siluire, viol, (înv.) silă, (fig.) pângărire. (violare unei femei.) 2.… …   Dicționar Român