-
1 imputare
imputare v.tr. ( ìmputo) 1. imputer (a à), attribuer (a à): imputare al caso la causa di una sciagura imputer la cause d'un malheur au hasard. 2. ( Dir) accuser (di de). 3. ( Comm) imputer (a sur). -
2 addossare
addossare v. ( addòsso) I. tr. 1. ( appoggiare) adosser (a à, contre), appuyer (a contre), placer (a contre): addossare un armadio al muro placer une armoire contre un mur. 2. ( inclinando) appuyer (a contre): addossare una scala al muro appuyer une échelle contre un mur, dresser une échelle contre un mur. 3. ( fig) ( gravare) charger (a à): addossare qcs. a qcu. charger qqn de qqch. 4. ( fig) ( imputare) faire endosser, attribuer: addossare la responsabilità di qcs. a qcu. faire endosser à qqn la responsabilité de qqch.; addossare la colpa a qcu. attribuer la faute à qqn. II. prnl. addossarsi 1. s'adosser (a à, contre), s'appuyer (a contre): addossarsi alla porta s'adosser à la porte. 2. ( ammassarsi) se presser: si addossavano l'uno all'altro ils se pressaient l'un contre l'autre. 3. ( fig) ( prendere su di sé) endosser tr., assumer tr., prendre sur soi: non vorrei addossarmi tutta la responsabilità je ne voudrais pas assumer toute la responsabilité.
См. также в других словарях:
imputare — IMPUTÁRE, imputări, s.f. Acţiunea de a (se) imputa şi rezultatul ei; reproş, mustrare, învinuire. ♦ (concr.) Măsură prin care se dispune reţinerea din câştigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta… … Dicționar Român
imputare — v. tr. [dal lat. impŭtare, propr. mettere in conto ] (io ìmputo, ecc., meno com. impùto, ecc.). 1. [ritenere qualcosa colpa di qualcun altro, con la prep. a del secondo arg.: i. l incidente a distrazione ] ▶◀ addebitare, addossare, ascrivere,… … Enciclopedia Italiana
imputare — im·pu·tà·re v.tr. (io ìmputo, rar. impùto) CO 1a. attribuire un fatto a qcn. o a qcs., spec. a titolo di colpa, di biasimo: imputare al comandante la sconfitta, imputare al caso, alla distrazione Sinonimi: addebitare, addossare, ascrivere. 1b.… … Dizionario italiano
imputare — {{hw}}{{imputare}}{{/hw}}v. tr. (io imputo , raro imputo ) 1 (dir.) Promuovere l azione penale contro qlcu. | (est.) Contestare un imputazione: imputare qlcu. di omicidio. 2 (est.) Considerare responsabile: imputare qlcu. del fallimento; SIN.… … Enciclopedia di italiano
imputáre — s. f., g. d. art. imputärii; pl. imputäri … Romanian orthography
imputare — v. tr. 1. (qlcu. + di + qlco. ) considerare responsabile, accusare, incolpare, incriminare CONTR. discolpare, scagionare, assolvere, scusare 2. (qlco. + a + qlcu. ) attribuire, addebitare, ascrivere, addossare CONTR. liberare, esonerare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
imputer — [ ɛ̃pyte ] v. tr. <conjug. : 1> • 1361; emputer fin XIIIe; lat. imputare « porter au compte », de putare « compter » I ♦ IMPUTER À : mettre (qqch.) sur le compte de qqn. ⇒ attribuer. Fig. et vx « Vous m imputez [...] un poème sur la… … Encyclopédie Universelle
enter — [ ɑ̃te ] v. tr. <conjug. : 1> • 1155; lat. pop. °imputare, de putare « tailler, émonder », avec infl. du gr. emphuton « greffe » 1 ♦ Greffer en insérant un scion. Enter un prunier. Enter en écusson, en fente, en œillet. 2 ♦ Fig. et vx « Ils … Encyclopédie Universelle
imputa — IMPUTÁ, impút, vb. I. tranz. şi refl. impers. 1. A (i se) reproşa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile. 2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituţii, întreprinderi (unde lucrează),… … Dicționar Român
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român
imputar — (Del lat. imputare, atribuir.) ► verbo transitivo 1 Atribuir una falta o un delito a una persona: ■ le imputaron la participación en el atentado. SINÓNIMO inculpar 2 Pensar que una cosa es la causa de una desgracia o un contratiempo: ■ imputó el… … Enciclopedia Universal