Перевод: со всех языков на все языки

со всех языков на все языки

hărēna

  • 1 harena

    hărēna (better than ărēna, Bramb. s. v. Rib. Prol. Verg. p. 422, and v. infra), ae, f. [Sabin. fas-ena; from Sanscr. root bhas-, to shine, gleam, Corss. Ausspr. 1, 102].
    I.
    Prop., sand (syn.:

    sabulum, glarea, suburra): harenae tria genera,

    Plin. 36, 23, 54, § 175:

    magnus congestus harenae,

    Lucr. 6, 724; 726:

    litoris incurvi bibulam pavit aequor harenam,

    the thirsty sand of the curved shore, id. 2, 376; so,

    bibula harena,

    Verg. G. 1, 114 (Rib. and Forbig., but Conington arena):

    sicca,

    id. ib. 1, 389:

    sterilis,

    id. ib. 1, 70:

    mollis,

    Ov. M. 2, 577:

    opaci omnis harena Tagi, i. e. the gold it was believed to contain,

    Juv. 3, 55 (cf. Plin. 4, 21, 35, § 115):

    nivis more incidens,

    Sen. Q. N. 2, 30, 2.— Poet.:

    harena nigra, = limus,

    slime, mud, Verg. G. 4, 292.— Plur. (postAug.; its use is said by Gell. 19, 8, 3, to have been ridiculed by Cæsar as a verbi vitium):

    arenae carae, of the golden sands of Pactolus,

    Ov. M. 11, 88 Merk.:

    quem (delphina) postquam bibulis inlisit fluctus harenis,

    id. H. 18, 201:

    summae cauda verruntur arenae,

    id. M. 10, 701 Merk.; so id. ib. 2, 456; 865; 11, 231; 499; 15, 268; 279; Stat. S. 4, 3, 23 Queck; Col. 1 praef. 24;

    but harenae,

    Ov. Am. 2, 11, 47; Verg. G. 2, 106; 3, 350; Hor. C. 3, 4, 31 K. and H.:

    arenarum inculta vastitas,

    Sen. Q. N. 1 prol. 8;

    of the bottom of the sea: furit aestus harenis,

    Verg. A. 1, 107:

    aestu miscentur harenae,

    id. ib. 3, 557.—Prov.
    (α).
    Quid harenae semina mandas? Ov. H. 5, 115; cf. id. Tr. 5, 4, 48.—
    (β).
    Ex incomprehensibili pravitate arenae funis effici non potest, Col. 10 praef. § 4.—
    (γ).
    Arena sine calce, said by Caligula of Seneca, because his sentences seem like independent maxims, without connection, Suet. Cal. 53.—
    (δ).
    Of vast numbers:

    sicut arena quae est in litore maris,

    Vulg. Judic. 7, 12; id. Gen. 22, 17.—
    II.
    Meton.
    A.
    In gen., sand, sands, a sandy place:

    ut cum urbis vendiderit, tum arenam aliquam emat,

    Cic. Agr. 2, 27, 71 B. and K.—
    B.
    Esp.
    1.
    A sandy desert, waste (mostly post-Aug.):

    cum super Libycas victor penderet arenas,

    Ov. M. 4, 617; Luc. 2, 417:

    nigras inter harenas,

    Prop. 4 (5), 6, 83:

    Memnonis effigies, disjectas inter et vix pervias arenas,

    Tac. A. 2, 61.—
    2.
    The shore of the sea, the beach, coast, strand:

    cum mare permotum ventis ruit intus harenam,

    Lucr. 6, 726: litoream arenam sulcare, Ov. M. 15, 725:

    doque leves saltus udaeque inmittor arenae,

    id. ib. 3, 599:

    multaque perpessae (carinae) Phrygia potiuntur arena,

    id. ib. 12, 38:

    sub noctem potitur classis arena,

    id. ib. 13, 729.—So sing., Verg. A. 1, 540; 5, 34; 6, 316; 11, 626 al.—
    3.
    The place of combat in the amphitheatre (strewn with sand), the arena:

    in amphitheatri arena,

    Suet. Ner. 53; id. Tit. 8:

    missus in arenam aper,

    id. Tib. 72; id. Aug. 43:

    comminus ursos figebat Numidas Albana nudus harena venator,

    Juv. 4, 100; 2, 144; 8, 206:

    juvenes in arenam luxuria projecit,

    Sen. Ep. 99, 13.—
    4.
    Transf.
    (α).
    A combat in the amphitheatre:

    in harenam se dare,

    Dig. 11, 4, 5 fin.:

    operas arenae promittere,

    Tac. A. 14, 14:

    in opera scaenae arenaeque edenda,

    Suet. Tib. 35:

    scaenae arenaeque devotus,

    id. Cal. 30.—
    (β).
    The combatants in the arena: cum et juris idem (i. e. testandi libertas) contingat harenae, the gladiators have the right, etc., Juv. 6, 217.—
    5.
    Harena urens, volcanic fire, lava:

    Aetna ingentem vim arenae urentis effudit,

    Sen. Q. N. 2, 30, 1.—
    III.
    Trop., the place of combat, scene or theatre of any contest (war, a single battle, a dispute, etc.):

    civilis belli arena,

    Flor. 4, 2, 18; 4, 7, 6; cf. id. 3, 21, 1; Luc. 6, 63:

    in harena mea, hoc est apud centumviros,

    Plin. Ep. 6, 12, 2.

    Lewis & Short latin dictionary > harena

  • 2 harena

    harena harena, ae f песок

    Латинско-русский словарь > harena

  • 3 harena

    harēna etc., s. arēnaetc.

    lateinisch-deutsches > harena

  • 4 harena

    harēna etc., s. arena etc.

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > harena

  • 5 harena

    harena (are-), ae, f., sand, Mt. 7:26; in R. 9:27, arena.

    English-Latin new dictionary > harena

  • 6 hărēna

    ărēna (hărēna), ae, f. [st1]1 [-] sable.    - arenam emere, Cic. Agr. 2, 71: acheter un terrain sablonneux.    - harena nigra, Virg. G. 4, 292: limon.    - harenae semina mandare, Ov. H. 5, 115: semer sur le sable, perdre son temps.    - bibula arena, Virg. G. 1, 114: le sable qui absorbe l'eau.    - arenae carae, Ov. M. 11, 88: les sables précieux (les sables d'or du Pactole).    - harena urens, Sen. Q. N. 2, 30, 1: la lave. [st1]2 [-] terrain sablonneux; désert de sable.    - Libycae arenae, Ov. M. 4, 617: les sables de Libye. [st1]3 [-] rivage de la mer, plage.    - hospitium arenae, Virg. En. 1, 540: l'hospitalité du rivage. [st1]4 [-] arène (partie sablée de l’amphithéâtre); amphithéâtre, théâtre; jeux, combat, théâtre.    - Cic. Tusc. 2, 46; Suet. Tib. 72; [fig.] Plin. Ep. 6, 12, 2.    - arenae devotus, Suet. Calig. 30: passionné pour les combats du cirque.    - operas arenae promittere, Tac. An. 14, 14: s'engager pour les combats.    - civilis belli arena, Flor. 4, 2, 18: théâtre de la guerre civile.    - cum juris idem contingat harenae, Juv. 6, 217: quand ces messieurs de l'arène jouissent du même droit.

    Dictionarium latinogallicum > hărēna

  • 7 harena

    sand, grains of sand; sandy land or desert; seashore; arena, place of contest

    Latin-English dictionary > harena

  • 8 harena

    , ae f
      песок

    Dictionary Latin-Russian new > harena

  • 9 harēna (arēna)

        harēna (arēna) ae, f    [2 HAS-], sand: harenam fluctūs trahunt, S.: bibula, V.: sterilis, V.: omnis Tagi, i. e. the gold, Iu.: nigra, slime, V.: carae harenae, golden sands, O.: urentes, H.— Prov.: Quid harenae semina mandas? O.— Sand, sands, a sandy place: harenam aliquam emere.— Plur, sandy desert, waste: Libycae, O.: nigrae, Pr. — The shore, beach, coast, strand: hospitio prohibemur harenae, V.: potitur classis harenā, O.— A sanded place, ground marked off for combat, amphitheatre, arena: fulva, V.: Albana, Iu.: cum et iuris idem contingat harenae, i. e. to the gladiators, Iu.

    Latin-English dictionary > harēna (arēna)

  • 10 arena

    harena (are-), ae, f., sand, Mt. 7:26; in R. 9:27, arena.

    English-Latin new dictionary > arena

  • 11 arena

    ărēna (hărēna), ae, f. [st1]1 [-] sable.    - arenam emere, Cic. Agr. 2, 71: acheter un terrain sablonneux.    - harena nigra, Virg. G. 4, 292: limon.    - harenae semina mandare, Ov. H. 5, 115: semer sur le sable, perdre son temps.    - bibula arena, Virg. G. 1, 114: le sable qui absorbe l'eau.    - arenae carae, Ov. M. 11, 88: les sables précieux (les sables d'or du Pactole).    - harena urens, Sen. Q. N. 2, 30, 1: la lave. [st1]2 [-] terrain sablonneux; désert de sable.    - Libycae arenae, Ov. M. 4, 617: les sables de Libye. [st1]3 [-] rivage de la mer, plage.    - hospitium arenae, Virg. En. 1, 540: l'hospitalité du rivage. [st1]4 [-] arène (partie sablée de l’amphithéâtre); amphithéâtre, théâtre; jeux, combat, théâtre.    - Cic. Tusc. 2, 46; Suet. Tib. 72; [fig.] Plin. Ep. 6, 12, 2.    - arenae devotus, Suet. Calig. 30: passionné pour les combats du cirque.    - operas arenae promittere, Tac. An. 14, 14: s'engager pour les combats.    - civilis belli arena, Flor. 4, 2, 18: théâtre de la guerre civile.    - cum juris idem contingat harenae, Juv. 6, 217: quand ces messieurs de l'arène jouissent du même droit.
    * * *
    ărēna (hărēna), ae, f. [st1]1 [-] sable.    - arenam emere, Cic. Agr. 2, 71: acheter un terrain sablonneux.    - harena nigra, Virg. G. 4, 292: limon.    - harenae semina mandare, Ov. H. 5, 115: semer sur le sable, perdre son temps.    - bibula arena, Virg. G. 1, 114: le sable qui absorbe l'eau.    - arenae carae, Ov. M. 11, 88: les sables précieux (les sables d'or du Pactole).    - harena urens, Sen. Q. N. 2, 30, 1: la lave. [st1]2 [-] terrain sablonneux; désert de sable.    - Libycae arenae, Ov. M. 4, 617: les sables de Libye. [st1]3 [-] rivage de la mer, plage.    - hospitium arenae, Virg. En. 1, 540: l'hospitalité du rivage. [st1]4 [-] arène (partie sablée de l’amphithéâtre); amphithéâtre, théâtre; jeux, combat, théâtre.    - Cic. Tusc. 2, 46; Suet. Tib. 72; [fig.] Plin. Ep. 6, 12, 2.    - arenae devotus, Suet. Calig. 30: passionné pour les combats du cirque.    - operas arenae promittere, Tac. An. 14, 14: s'engager pour les combats.    - civilis belli arena, Flor. 4, 2, 18: théâtre de la guerre civile.    - cum juris idem contingat harenae, Juv. 6, 217: quand ces messieurs de l'arène jouissent du même droit.
    * * *
        Arena, arenae, pen. prod. Arene, Sablon et menu gravois ou grave, Gravier, Gravelle.
    \
        Arenam libare pedibus. Ouid. Quand aucun court si vistement qu'il ne touche quasi point du pied à terre.
    \
        Potiri arena. Virg. Arriver au port.
    \
        Aduerti arenae. Virg. Aborder à la rive ou rivage.
    \
        Impingere aliquem arenis nostris dicitur fortuna, aut ventus. Lucan. Quand par fortune il abborde à nostre rivage.
    \
        Arcere arena aliquem. Virg. L'empescher qu'il n'abborde.

    Dictionarium latinogallicum > arena

  • 12 arena

    arēna (harēna), ae, f., der Sand, I) eig.: A) im allg.: fossicia, fluviatilis, marina, Vitr. u. Plin.: fervida, Curt.: cumulus arenae, Verg.: nigra, Schlamm, Verg.: aurosa, Goldsand, Lampr.: saxa globosa arenae immixta, Liv.: diducere summam arenam, Liv. – Plur., multae arenae, Sandgewühl, Verg.: arenae carae, der Goldsand des Paktolus, Ov.: arenae steriles, Curt.: putres arenae, Col.: semina arenis committere, Sen. – Sprichw., arenae mandare semina, den Samen in den Sand legen, d.i. etwas Fruchtloses beginnen, etwas in den Wind streuen, Ov. her. 5, 115 (vgl. trist. 5, 4, 48). – ex incomprehensibili pravitate arenae funis effici non potest, aus Häckerling kann man kein Seil machen, Col. 10. praef. § 4. – arena sine calce, Sand ohne Kalk nennt Kaligula den Seneka, weil seine Sätze ganz abgebrochen sind, weil er keine Perioden hat u. selbst um die Verbindung seiner kurzen Sätze sich wenig bekümmert (das Sprichw. hergenommen vom Sand, der ohne Kalk nicht bindet), Suet. Cal. 53, 2. – B) insbes., der feine Mörtel zum Abputz der Wände, Vitr.: caelum imum camerae arenā dirigere (abputzen), Vitr. – II) meton.: 1) eine Sandfläche, Sandstrecke, arenam aliquam aut paludes emere, Cic. agr. 2, 71: Plur. arenae, die Sandmassen, Sandstrecken, Sandflächen, die Sandwüste, arenarum cumuli, Suet. fr.: Literni arenae stagnaque, Liv.: arenarum inculta vastitas, Sen.: arenae nigrae, Prop.: arenae vix perviae, Tac.: auster arenas quasi maria agens, Mela: postquam inter arenas radices quoque et herbae defecerant, Sen. – 2) das Meeresufer, Gestade, die Küste, Phrygia, Ov.: optatā potiri arenā, Verg.: Plur., expositus peregrinis arenis, Ov. met. 11, 56. – 3) der (mit Sand bestreute) Kampfplatz des Amphitheaters, arena amphitheatri, Suet., u. bl. arena, Cic. Tusc. 2, 46, Suet. u.a.: im Zshg. auch der Kampf im Amphitheater selbst, der Gladiatorenkampf, ar. municipalis, Gladiatorenkämpfe in den Munizipalstädten, Iuven.: in arenam se dare, sich zum Kampfe darbieten, ICt.: promittere operas arenae, Tac.: operam arenae scaenaeque edere, Suet.: scaenae arenaeque devotus, Suet. – übtr., jeder Tummelplatz, Schauplatz für eine Tätigkeit, civilis belli, Flor. 4, 2, 18: in media urbe ac foro quasi arenā, Flor. 3, 21, 1: in arena mea, in meinem Fache, Plin. ep. 6, 12, 2: aestuat angustā rabies civilis arenā, Lucan. 6, 63. – / Die Schreibung harena oft in den besten Hoschrn. (s. zB. – Wagner Orthogr. Verg. p. 421) u. in Inschriften (zB. Corp. inscr. Lat. 3, 77 u. 6, 1763); vgl. Varr. b. Serv. Verg. Aen. 1, 172. Prob. Verg. georg. 1, 70. Charis. 103, 21. – Arch. Nbf. asena (hasena), Varr. LL. 7, 27. Placid. gloss. (V) 73, 10 (= (V) 108, 1).

    lateinisch-deutsches > arena

  • 13 arena

    arēna (harēna), ae, f., der Sand, I) eig.: A) im allg.: fossicia, fluviatilis, marina, Vitr. u. Plin.: fervida, Curt.: cumulus arenae, Verg.: nigra, Schlamm, Verg.: aurosa, Goldsand, Lampr.: saxa globosa arenae immixta, Liv.: diducere summam arenam, Liv. – Plur., multae arenae, Sandgewühl, Verg.: arenae carae, der Goldsand des Paktolus, Ov.: arenae steriles, Curt.: putres arenae, Col.: semina arenis committere, Sen. – Sprichw., arenae mandare semina, den Samen in den Sand legen, d.i. etwas Fruchtloses beginnen, etwas in den Wind streuen, Ov. her. 5, 115 (vgl. trist. 5, 4, 48). – ex incomprehensibili pravitate arenae funis effici non potest, aus Häckerling kann man kein Seil machen, Col. 10. praef. § 4. – arena sine calce, Sand ohne Kalk nennt Kaligula den Seneka, weil seine Sätze ganz abgebrochen sind, weil er keine Perioden hat u. selbst um die Verbindung seiner kurzen Sätze sich wenig bekümmert (das Sprichw. hergenommen vom Sand, der ohne Kalk nicht bindet), Suet. Cal. 53, 2. – B) insbes., der feine Mörtel zum Abputz der Wände, Vitr.: caelum imum camerae arenā dirigere (abputzen), Vitr. – II) meton.: 1) eine Sandfläche, Sandstrecke, arenam aliquam aut paludes emere, Cic. agr. 2, 71: Plur. arenae, die Sandmassen, Sandstrecken, Sandflächen, die Sandwüste, arenarum cumuli, Suet. fr.: Literni arenae stagnaque, Liv.: arenarum in-
    ————
    culta vastitas, Sen.: arenae nigrae, Prop.: arenae vix perviae, Tac.: auster arenas quasi maria agens, Mela: postquam inter arenas radices quoque et herbae defecerant, Sen. – 2) das Meeresufer, Gestade, die Küste, Phrygia, Ov.: optatā potiri arenā, Verg.: Plur., expositus peregrinis arenis, Ov. met. 11, 56. – 3) der (mit Sand bestreute) Kampfplatz des Amphitheaters, arena amphitheatri, Suet., u. bl. arena, Cic. Tusc. 2, 46, Suet. u.a.: im Zshg. auch der Kampf im Amphitheater selbst, der Gladiatorenkampf, ar. municipalis, Gladiatorenkämpfe in den Munizipalstädten, Iuven.: in arenam se dare, sich zum Kampfe darbieten, ICt.: promittere operas arenae, Tac.: operam arenae scaenaeque edere, Suet.: scaenae arenaeque devotus, Suet. – übtr., jeder Tummelplatz, Schauplatz für eine Tätigkeit, civilis belli, Flor. 4, 2, 18: in media urbe ac foro quasi arenā, Flor. 3, 21, 1: in arena mea, in meinem Fache, Plin. ep. 6, 12, 2: aestuat angustā rabies civilis arenā, Lucan. 6, 63. – Die Schreibung harena oft in den besten Hoschrn. (s. zB. – Wagner Orthogr. Verg. p. 421) u. in Inschriften (zB. Corp. inscr. Lat. 3, 77 u. 6, 1763); vgl. Varr. b. Serv. Verg. Aen. 1, 172. Prob. Verg. georg. 1, 70. Charis. 103, 21. – Arch. Nbf. asena (hasena), Varr. LL. 7, 27. Placid. gloss. (V) 73, 10 (= (V) 108, 1).

    Ausführliches Lateinisch-deutsches Handwörterbuch > arena

  • 14 harenaria

    hărēnārĭus ( aren-), a, um, adj. [harena].
    I.
    Prop., of or pertaining to sand: lapis, sandstone (= lapis bibulus of Verg.), Serv. Verg. G. 2, 348.—
    II.
    Transf., of or pertaining to the amphitheatre:

    fera,

    destined for the arena, Arn. 29, 1.—
    III.
    Hence, subst.,
    A. 1.
    A combatant in the amphitheatre, a gladiator, Dig. 22, 5, 21; 36, 1, 5; Cod. Just. 3, 27, 11; Petr. 126, 6; Inscr. Orell. 4063 (but cf. Orell. ad loc.).—
    2.
    A teacher of the elements of arithmetic (the figures being drawn in sand), Tert. Pall. 6 (cf. abacus).—
    B.
    hărēnā-rĭa, ae (sc. fodina; cf.: aeraria, argentaria, etc.), f., a sand-pit, Varr. R. R. 1, 2, 23:

    in arenarias quasdam extra portam Esquilinam perductus occiditur,

    Cic. Clu. 13, 37 B. and K.—
    C.
    hărēnārĭum, ii, n., a sand-pit, Vitr. 2, 4, 2; 6, 11.

    Lewis & Short latin dictionary > harenaria

  • 15 harenarium

    hărēnārĭus ( aren-), a, um, adj. [harena].
    I.
    Prop., of or pertaining to sand: lapis, sandstone (= lapis bibulus of Verg.), Serv. Verg. G. 2, 348.—
    II.
    Transf., of or pertaining to the amphitheatre:

    fera,

    destined for the arena, Arn. 29, 1.—
    III.
    Hence, subst.,
    A. 1.
    A combatant in the amphitheatre, a gladiator, Dig. 22, 5, 21; 36, 1, 5; Cod. Just. 3, 27, 11; Petr. 126, 6; Inscr. Orell. 4063 (but cf. Orell. ad loc.).—
    2.
    A teacher of the elements of arithmetic (the figures being drawn in sand), Tert. Pall. 6 (cf. abacus).—
    B.
    hărēnā-rĭa, ae (sc. fodina; cf.: aeraria, argentaria, etc.), f., a sand-pit, Varr. R. R. 1, 2, 23:

    in arenarias quasdam extra portam Esquilinam perductus occiditur,

    Cic. Clu. 13, 37 B. and K.—
    C.
    hărēnārĭum, ii, n., a sand-pit, Vitr. 2, 4, 2; 6, 11.

    Lewis & Short latin dictionary > harenarium

  • 16 harenarius

    hărēnārĭus ( aren-), a, um, adj. [harena].
    I.
    Prop., of or pertaining to sand: lapis, sandstone (= lapis bibulus of Verg.), Serv. Verg. G. 2, 348.—
    II.
    Transf., of or pertaining to the amphitheatre:

    fera,

    destined for the arena, Arn. 29, 1.—
    III.
    Hence, subst.,
    A. 1.
    A combatant in the amphitheatre, a gladiator, Dig. 22, 5, 21; 36, 1, 5; Cod. Just. 3, 27, 11; Petr. 126, 6; Inscr. Orell. 4063 (but cf. Orell. ad loc.).—
    2.
    A teacher of the elements of arithmetic (the figures being drawn in sand), Tert. Pall. 6 (cf. abacus).—
    B.
    hărēnā-rĭa, ae (sc. fodina; cf.: aeraria, argentaria, etc.), f., a sand-pit, Varr. R. R. 1, 2, 23:

    in arenarias quasdam extra portam Esquilinam perductus occiditur,

    Cic. Clu. 13, 37 B. and K.—
    C.
    hărēnārĭum, ii, n., a sand-pit, Vitr. 2, 4, 2; 6, 11.

    Lewis & Short latin dictionary > harenarius

  • 17 jaceo

    jăcĕo, cŭi, cĭtum ( fut. part. jaci-turus, Stat. Th. 7, 777), 2, v. n. [ intr. of jacio; lit., to be thrown or cast; hence], to lie.
    I.
    Lit.
    A.
    In gen.:

    in limine,

    Cic. Verr. 2, 5, 45, § 118:

    stratum ad pedes alicujus,

    id. Quint. 31, 96; id. Q. Fr. 2, 5, 2:

    alicui ad pedes,

    id. Verr. 2, 5, 49, § 129:

    in lecto,

    id. Phil. 2, 18, 45; Juv. 6, 269:

    in ignota harena,

    Verg. A. 5, 871:

    Tyrio sublimis in ostro,

    Ov. H. 12, 179:

    in viridi gramine,

    id. Am. 1, 14, 22:

    in teneris dominae lacertis,

    id. ib. 1, 13, 5:

    in solo,

    id. M. 2, 420:

    in viduo toro,

    id. H. 16, 316:

    in gremio,

    id. ib. 9, 136;

    11, 4: in servi complexibus,

    Juv. 6, 279;

    for which: saxum campo quod forte jacebat,

    Verg. A. 12, 897:

    deserto lecto,

    Ov. H. 1, 7:

    saxo,

    id. M. 6, 100:

    gremio mariti,

    Juv. 2, 120:

    in aversa ora,

    Ov. H. 12, 63:

    super corpus alicujus,

    id. F. 2, 836:

    somno,

    Verg. E. 6, 14:

    spissa harena,

    id. A. 6, 336:

    humo,

    Ov. A. A. 2, 238:

    nudus humi jacet,

    Lucr. 5, 224; Cic. Cat. 1, 10, 26; Ov. Am. 3, 1, 12:

    humi ante lectum jacens,

    Suet. Oth. 7:

    mecum inter salices lenta sub vite jacere,

    Verg. E. 10, 40:

    sub alta platano,

    Hor. C. 2, 11, 14:

    strata jacent sub arbore poma,

    Verg. E. 7, 54.— Absol.:

    Tityos jacet alitis esca,

    Verg. Cul. 237:

    vittae jacentes,

    Tib. 2, 5, 53:

    pisces jacentes,

    i. e. flatfish, Col. 8, 17, 9.—
    B.
    In partic.
    1.
    Of sick persons, to lie ill, to be sick:

    cura ut valeas, ne ego te jacente bona tua comedim,

    Cic. Fam. 9, 20:

    cum tristj morbo defessa jaceres,

    Tib. 1, 5, 9:

    hic facit ut jaceas,

    Ov. H. 20, 173:

    graviter,

    Plin. Ep. 5. 9:

    sine spe,

    Sen. Ep. 101, 3.—
    2.
    To lie dead, to have fallen:

    Aeacidae telo jacet Hector,

    Verg. A. 1, 99; 10, 737:

    corpora per campos ferro quae fusa jacebant,

    id. ib. 11, 102:

    cum primi occidissent, proximi jacentibus insisterent,

    Caes. B. G. 2, 27, 3; 7, 25, 3:

    neminem jacentem veste spoliavit,

    Nep. Thras. 2, 6; cf.:

    spolia jacentis hostium exercitus,

    Liv. 44, 45:

    ne inultos imperatores suos jacere sinerent,

    id. 25, 37:

    qui bene pro patria cum patriaque jacent,

    Ov. H. 3, 106:

    Arge, jaces!

    id. M. 1, 720: morte jacent merita, id. F. 3, 707:

    fratri jacet,

    killed by his brother, Sil. 15, 650:

    rupto jacuit corpore (rana),

    Phaedr. 1, 24, 10:

    jacuit Catilina cadavere toto,

    Juv. 10, 288.—
    3.
    To be or lie long anywhere, to linger, tarry, stop at a place:

    pernam, glandium, sumen facito in aqua jaceant,

    Plaut. Ps. 1, 2, 33:

    Brundusii,

    to stay long at, Cic. Att. 11, 6, 2.—
    4.
    Geographically, to lie, be situate, = esse, situm esse (not in Cic. or Cæs.): jacet Vada inter Appenninum et Alpis, Brut. ap. Cic. Fam. 11, 13, 2; Liv. 5, 48, 2; 6, 30, 5; 22, 3, 3:

    inter Taurum montem jacet et Hellespontem,

    Nep. Eum. 3, 2 saep.:

    quae gens jacet supra Ciliciam,

    id. Dat. 4:

    ad vesperam jacentis terrae,

    Plin. 18, 25, 57, § 216:

    summo in vertice montis Planities ignota jacet,

    Verg. A. 11, 527:

    quod urbes in planis jaceant,

    Just. 22, 5, 5:

    alio patriam quaerunt sub sole jacentem,

    Verg. G. 2, 512:

    jacet extra sidera tellus,

    id. A. 6, 795; cf.:

    pallente sub umbra Cimmerias jacuisse domos,

    Sil. 12, 132:

    inter eos solemque jacent immania ponti aequora,

    Lucr. 4, 412; cf.:

    Cyclades et Sporades per quingenta milia in longitudinem... jacent,

    extend, Plin. 4, 12, 23, § 71.—
    5.
    To be low, flat, level:

    jacentia et plana urbis loca,

    Tac. H. 1, 86:

    despiciens terras jacentīs,

    Verg. A. 1, 224:

    praetervehor Thapsum jacentem,

    id. ib. 3, 689; Val. Fl. 4, 712:

    quaeque jacent valles,

    Ov. F. 2, 392; Just. 22, 5, 5:

    jacentes campos,

    Luc. 4, 52:

    summo despexit ab aethere terras Infelix Phaëthon penitus penitusque jacentes,

    Ov. M. 2, 178.—
    6.
    Esp., of the sea, to be level, quiet, lie still:

    mediusque jacet sine murmure pontus,

    Luc. 1, 260; 5, 434:

    servatum bello jacuit mare,

    id. 3, 523:

    planum mare,

    Juv. 12, 62:

    stagna jacentia,

    Sil. 5, 583.—
    7.
    To lie in ruins, be broken down: cui nec arae patriae domi stant, fractae et disjectae jacent, Enn. ap. Cic. Tusc. 3, 19, 44 (Trag. Rel. v. 115 Vahl.):

    jacent, Ilion ingens,

    Ov. M. 13, 505:

    ausa et jacentem visere regiam vultu sereno,

    Hor. C. 1, 37, 25:

    Troja jacet certe,

    Ov. H. 1, 3:

    vetus Thebe jacet,

    Juv. 15, 6.—
    8.
    To hang loose:

    vagi crines per colla jacebant,

    Ov. M. 2, 673; id. A. A. 3, 236:

    jacentia lora,

    lying loose on the horse's neck, id. M. 2, 201; cf.

    , of clothing, etc.: juvenes timidaeque puellae Praeverrunt latas veste jacente vias,

    id. Am. 3, 13, 24:

    demissa jacent tibi pallia terrae,

    id. ib. 3, 2, 25; id. A. A. 153.—
    9.
    Of the eyes, face, etc., to be cast down, fixed on the ground:

    vultusque attolle jacentes,

    Ov. M. 4, 144:

    jacentes Vix oculos tollens,

    id. ib. 11, 618.
    II.
    Trop.
    A.
    To be indolent or inactive, not to come forward:

    in pace jacere, quam in bello vigere maluit. Quamquam ille quidem numquam jacuit,

    Cic. Phil. 10, 7, 14:

    C. Marius cum a spe consulatus longe abesset et jam septimum annum post praeturam jaceret,

    id. Off. 3, 20, 79:

    ars tua, Tiphy, jacet, si non sit in aequore fluctus,

    Ov. Tr. 4, 3, 77:

    at mea numina tandem fessa jacent,

    Verg. A. 7, 298.—
    B.
    To be cast down, dejected:

    Gnaeus noster ut totus jacet,

    Cic. Att. 7, 21, 1:

    ne jaceam? quis unquam minus,

    id. ib. 12, 40, 2:

    jacet in maerore meus frater,

    id. ib. 10, 4; id. Phil. 12, 2:

    militum jacere animos,

    Liv. 10, 35.—
    C.
    To lie prostrate:

    victa jacet pietas,

    Ov. M. 1, 149:

    nobilitas sub amore jacet,

    id. H. 4, 161:

    Africani, Marii, Sullae, Pompeii infra Pallantis laudes jacebant,

    Plin. Ep. 8, 6, 2:

    justitia vacillat, vel jacet potius,

    Cic. Off. 3, 33, 118:

    humana cum vita jaceret, oppressa gravi sub religione,

    Lucr. 1, 63.—
    D.
    To be refuted, overcome, disproved, to fail:

    jacent suis testibus, qui Clodium negant Romam fuisse rediturum, etc.,

    Cic. Mil. 18, 47:

    jacet omnis ratio Peripateticorum,

    id. Fin. 5, 28, 86:

    jacet igitur tota conclusio,

    id. Div. 2, 51, 106.—
    E.
    To lie dormant, be disused or neglected, to be of no avail:

    cum leges nihil valebant, cum judicia jacebant,

    Cic. Par. 4, 1:

    tota Capua et omnis hic delectus jacet,

    id. Att. 7, 22: dici non potest, quomodo hic omnia jaceant, Cael. ap. Cic. Fam. 8, 6:

    justitia jacet,

    Cic. Off. 3, 33:

    maximas virtutes jacere omnes necesse est voluptate dominante,

    id. Fin. 2, 35, 117; Quint. 9, 2, 4.—
    F.
    To be despised, in no esteem:

    cum jacerent pretia praediorum,

    Cic. Rosc. Com. 12, 33:

    ut neque jacere regem pateremur,

    id. Fam. 1, 5, 3:

    sed nunc omnia ista jacere puto, propter nummorum caritatem,

    are cheap, id. Att. 9, 9, 4: dat census honores, Census amicitias:

    pauper ubique jacet,

    Ov. F. 1, 218; id. R. Am 139.—
    G.
    To lie idle, neglected, or unemployed:

    cur tamdiu jacet hoc nomen in adversariis,

    Cic. Rosc. Com. 3:

    quomodo tibi tanta pecunia extraordinaria jacet?

    id. ib. 1:

    quae (pecuniae) vereor, ne otiosae jaceant,

    Plin. Ep. 10, 62, 1:

    nonne justius erit proximo cuique bonorum possessionem dari, ne bona jaceant,

    that they be not without an owner, Dig. 37, 3, 1.—
    H.
    To lie open, be obvious, to be known, be at hand:

    neque ex alio genere (verborum) ad usum cottidianum, alio ad scenam pompamque sumuntur, sed ea nos cum jacentia sustulimus e medio,

    Cic. de Or. 3, 45, 177.—
    I.
    Of speech or language, to be languid, lifeless, dull:

    quibus detractis, jacet (oratio),

    Quint. 9, 2, 4:

    jacens oratio,

    Gell. 1, 11, 15; cf. Quint. 8, 5, 32.

    Lewis & Short latin dictionary > jaceo

  • 18 spatior

    spătĭor, ātus, 1, v. dep. n. [id.].
    I.
    To take a walk, to walk about, promenade (class.; cf.:

    ambulo, deambulo): cum resideret, deinde spatiaretur,

    Cic. Rosc. Am. 21, 59:

    in xysto,

    id. Opt. Gen. 3, 8:

    aggere in aprico,

    Hor. S. 1, 8, 15:

    Pompeiā in umbrā (i. e. porticu),

    Prop. 4 (5), 8, 75:

    Pompeiā sub umbrā,

    Ov. A. A. 1, 67:

    in porticibus,

    Petr. 90:

    summā harenā,

    Ov. M. 2, 573 et saep.—
    II.
    In gen., to walk about or along, to go, proceed, = incedere ( poet. and in postAug. prose):

    (Dido) ante ora deum pingues spatiatur ad aras,

    Verg. A. 4, 62:

    lato arvo,

    Ov. M. 4, 87; cf. id. ib. 11, 64; Quint. 11, 3, 131; cf. id. 11, 3, 135:

    cornix sola in siccā secum spatiatur harena,

    Verg. G. 1, 389:

    pompa spatietur,

    will move along, Prop. 2, 13, 19 (3, 5, 3):

    lato spatiata campo,

    Sil. 4, 71.—
    B.
    Transf., of things, to spread out, expand:

    spatiantia passim Bracchia compescit,

    Ov. M. 14, 629:

    spatiantes alae,

    his spreading wings, id. ib. 4, 364:

    radices in summā tellure spatiantur,

    Plin. 17, 10, 12, § 65:

    intus, ut in metallis, spatiante venā,

    id. 17, 8, 4, § 45:

    morbum nosse, et vires ejus, antequam spatientur, opprimere,

    Sen. Ira, 3, 10, 4.

    Lewis & Short latin dictionary > spatior

  • 19 arena

    arēna (harēna), ae f.
    1) песок (sicca V, sterīlis V, mollis O)
    a. nigra V — ил
    arenae (dat.) mandare semina погов. Oсеять на песке (т. е. заниматься бесполезным делом)
    a. sine calce погов. Su — песок без извёстки, сыпучий (о бессвязном лит. произведении)
    2) (тж. pl.) песчаное место, пески, песчаная пустыня, песчаное взморье (Libycae arenae O; arenae vix perviae T)
    3) усыпанная песком площадка для борьбы, арена ( amphitheatri Su)
    4) цирковое зрелище, бой
    5) поле деятельности, поприще, профессия ( in arenā meā PJ)
    6) место, театр (действий) (a. belli civilis Fl)

    Латинско-русский словарь > arena

  • 20 Classicus scriptor

    Классический писатель, классик.
    Первоначально слово classicus было правовым термином и означало гражданина, принадлежащего к определенному имущественному классу. Позднее, согласно свидетельству Авла Геллия ("Аттические ночи", VI, 13, 1), значение слова classicus изменилось: Classici dicebantur non omnes, qui in quinque classibus erant, sed primae tantum classis homines, qui centum et viginti quinque milia aeris ampliusve censi erant. "Классиками назывались не все входившие в пять классов, а только люди первого класса, ценз которых составлял не менее ста двадцати пяти тысяч ассов". [ Приблизительная стоимость около 5 га пахотной земли. - авт. ]
    Позже слово classicus - "принадлежащий к первому классу" - стало употребляться не только для характеристики по имущественному признаку, но и в значении "первоклассный", "образцовый". В применении к писателям оно встречается у того же Геллия, который приводит слова ученого грамматика Фронтона, обращенные к его слушателям ("Аттические ночи", XIX, 15): Ite ergo nunc et, quando forte erit otium, quaerite, an "quadrigam" et "harenas" dixerit e cohorte illa dumtaxat antiquiore vel oratorum aliquis vel poetarum, id est classicus adsiduusque aliquis scriptor, non proletarius. "Теперь идите. Когда у вас будет досуг, исследуйте, употребил ли кто-нибудь- по крайней мере из числа более древних ораторов или поэтов, то есть классический и образцовый писатель, а не пролетарий - слово quadrigae ("четвероконная запряжка") в единственном числе или harena ("песок") во множественном числе".

    Латинско-русский словарь крылатых слов и выражений > Classicus scriptor

См. также в других словарях:

  • Harena — Este artículo está huérfano, pues pocos o ningún artículo enlazan aquí. Por favor, introduce enlaces hacia esta página desde otros artículos relacionados …   Wikipedia Español

  • Mennana Harena Buluk — ( Menna and Harena Buluk ) is one of the 180 woredas in the Oromia Region of Ethiopia.[1] Part of the Bale Zone, Mennana Harena Buluk is bordered on the south by Meda Welabu, on the west by Nensebo, on the northwest by Adaba, on the north by Goba …   Wikipedia

  • Menna fi Harena Buluk (woreda) — Menna fi Harena Buluk est un des 180 woredas de la région Oromia. Voir aussi Bale (zone) Portail de l’Éthiopie Catégorie : Woreda de la régio …   Wikipédia en Français

  • HARENARUM Remedium — apud Suet. Aug. c. 8. Coxendice et femore et crure sinistro non perinde valebat, ut saepe etiam inde claudicaret, sed remedio harenarum atque harundinum confir mabatur; vel de fomentis calidis affectae parti admotis, inter quae harenam quoque… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • AUROSA — Harena, apud Ael. Lamprid in Heliogabalo, c. 31. Scobe auri porticum stravit et Argenti ut fit hodie de aurosa harena: quid sit, vide supra in voce Auri vena. Nempe quacumque pedibus iter faciebat Imperator, sternebatur via aurosa harenâ. Quem… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • Nensebo (woreda) — Nensebo is one of the 180 woredas in the Oromia Region of Ethiopia. Part of the Bale Zone, Nensebo is bordered on the south by the Borena Zone, on the west by the Southern Nations, Nationalities and Peoples Region, on the northwest by Kokosa, on… …   Wikipedia

  • Meda Welabu — is one of the 180 woredas in the Oromia Region of Ethiopia. Part of the Bale Zone, Meda Welabu is bordered on the south by the Ganale Dorya River which separates it from the Borena Zone, on the northwest by Nensebo, on the north by Mennana Harena …   Wikipedia

  • Bale-Zone — Die Bale Zone ist eine Verwaltungszone in der Region Oromia in Äthiopien. Sie liegt geographisch im südlichen Hochland. Die Bewohner sind überwiegend Oromo von der Untergruppe der Arsi. Inhaltsverzeichnis 1 Geschichte 2 Bevölkerung 3 …   Deutsch Wikipedia

  • arena — 1a·ré·na s.f. CO 1. sabbia: un granello d arena Sinonimi: rena. 2. lido, spiaggia: sedersi sull arena del fiume 3. LE suolo, terra: e gli occhi porto per fuggire intenti | ove vestigio uman l arena stampi (Petrarca) 4. OB TS med. → 1renella… …   Dizionario italiano

  • Arena — A*re na, n.; pl. E. {Arenas}; L. {Aren[ae]}. [L. arena, harena, sand, a sandy place.] 1. (Rom. Antiq.) The area in the central part of an amphitheater, in which the gladiators fought and other shows were exhibited; so called because it was… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Arenae — Arena A*re na, n.; pl. E. {Arenas}; L. {Aren[ae]}. [L. arena, harena, sand, a sandy place.] 1. (Rom. Antiq.) The area in the central part of an amphitheater, in which the gladiators fought and other shows were exhibited; so called because it was… …   The Collaborative International Dictionary of English

Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»