-
1 DIKTA
(að), v.1) to compose in Latin (dikta ok skrifa bréf á Látínu);2) to bring about, make;3) to invent, devise, think out (hann gerir á sömu leið sem fjandinn fyrir honum diktar).* * *að, [Lat. dictare], to compose in Latin; Gunnlaugr munkr er Látínu söguna diktað hefir, Bs. i. 215, 786; dikta ok skrifa bréf á Látínu; bréf skrifað ok diktað, 798; d. bækr, 79; d. vers, 655 xxxii. 17; d. röksemdir, Bs. i. 786: in old writers dikta is only used of Latin (not Icel.) compositions, but as these compositions were in an affected and artificial style, the word also got the sense of fiction, cp. Germ. dichten, dicbter = a poet, dichtung = poetry; mod. Dan. digter; Engl. ditty; in Icel. mostly with the notion of falsehood, not as in Germ. and mod. Dan. of fancy.2. to romance, lie; logit eðr diktað, Stj. 40; diktaðu þar andsvör þau er eigi vóru sönn, 248: menn hugðu þetta ráð diktað (feigned), Bs. i. 757; sem fjandinn hafði diktað, Mar. (Fr.); Dóra þú lézt dikta ljóð, dári þig sérhver maðr, Vídal. (a ditty).
См. также в других словарях:
dictare — DICTÁRE, dictări, s.f. Acţiunea de a dicta (1) şi rezultatul ei. ♦ Lucrare şcolară de control, care constă în reproducerea cât mai corectă în scris a unui text dictat. – v. dicta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dictáre s. f., g. d … Dicționar Român
DICTARE ad memoriam — apud Vopisc. in Caro, diccbatur, qui Memoriae dictator erat, Graecis Α᾿ντιγραφεὺς τῆς μνήμης: quemadmodum et Dictator Epistolar. ὁ Α᾿ντιγραφεὺς τῶ ἐπιςτολῶν etc. Quatuor enim erant Dictatores seu Α᾿ντιγραφεῖς, Libellorum, Memoriae, Epistolarum et … Hofmann J. Lexicon universale
dictáre — s. f., g. d. art. dictärii; pl. dictäri … Romanian orthography
AD MEMORIAM dictare — apud Flav. Vopiscum n Caro c. 8. Iunius Calphurnius, qui ad memoriam dictabat etc. dicebatur, qui Memoriae dictator erat; quemadmodum et procurare ad alimenta, qui alimentorum erat Procurator, Ita et parere atque obsecundare ad Memoriam,… … Hofmann J. Lexicon universale
AD Memoriam dictare — apud Flav. Vopicum in Caro c. 8. Iunius Calphur nius qui ad memoriam dictabat, talem ad praefectum Urbis super morte Cari epistolam dedit: dicebatur, qui memoriae dictator erat, et κ᾿ντιγραφἐυς τῆς μνήμης Graecis dicebatur. Parere ad memor iam,… … Hofmann J. Lexicon universale
dicter — [ dikte ] v. tr. <conjug. : 1> • XVe; ditier XIIe; lat. dictare, de dicere « dire » 1 ♦ Dire (qqch.) à haute voix en détachant les mots ou les membres de phrases, pour qu une autre personne les écrive ou les répète au fur et à mesure.… … Encyclopédie Universelle
dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… … Dicționar Român
dictando — DICTÁNDO s.n. invar. Scriere obişnuită pe caiete liniate cu linii paralele orizontale. Caiet de dictando = caiet cu linii paralele orizontale. – Din germ. diktando (scriind) după dictare . Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dictándo s … Dicționar Român
ДИКТОВАТЬ — (франц. dicter, от лат. dectare объявлять). 1) говорить, прочитывать кому либо то, что он должен писать. 2) внушать, делать внушения. 3) предписывать безапелляционно. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910 … Словарь иностранных слов русского языка
dictar — (Del lat. dictare.) ► verbo transitivo 1 Decir una cosa a otra persona para que ésta la vaya escribiendo: ■ te voy a dictar unas cartas. 2 Pronunciar una ley, un decreto o una sentencia: ■ el juez ya ha dictado el fallo. SINÓNIMO decretar emitir… … Enciclopedia Universal
Diktat — Order; Zwang; Befehl; Anweisung; Weisung (fachsprachlich) * * * Dik|tat [dɪk ta:t], das; [e]s, e: 1. a) Ansage eines Textes, der wörtlich niedergeschrieben werden soll: nach Diktat schreiben; die Sekretärin wurde zum Diktat gerufen … Universal-Lexikon
