-
1 determinare
determinare v. ( detèrmino) I. tr. 1. (definire, precisare) définir, déterminer: determinare i poteri di qcu. définir les pouvoirs de qqn; determinare il significato di una parola définir le sens d'un mot; determinare i confini dello stato déterminer les frontières d'un État. 2. ( stabilire) fixer, établir: determinare la data fixer la date; determinare il prezzo della merce déterminer le prix de la marchandise. 3. ( calcolare) déterminer, calculer: determinare il volume di un solido déterminer le volume d'un solide. 4. ( individuare) déterminer, établir, repérer: determinare la posizione del nemico déterminer la position de l'ennemi, repérer la position de l'ennemi; determinare il punto della nave déterminer la position du bateau, établir la position du bateau. 5. (provocare, causare) provoquer, entraîner: una politica economica sbagliata ha determinato la caduta del governo une mauvaise politique économique a entraîné la chute du gouvernement. 6. ( indurre) déterminer, décider, dicter. II. prnl. determinarsi 1. ( decidersi) se décider, se résoudre. 2. ( verificarsi) se produire, arriver intr.: si è determinata una situazione spiacevole une situation déplaisante s'est produite. -
2 definire
definire v. ( definìsco, definìsci) I. tr. 1. ( delimitare) définir, déterminer: definire i poteri di qcu. définir les pouvoirs de qqn. 2. (fissare, stabilire) fixer, établir, définir, déterminer: definire la propria posizione établir sa position; definire una politica comune définir une politique commune. 3. ( determinare con una spiegazione) définir: definire un vocabolo définir un mot; definire un concetto définir un concept. 4. ( risolvere) régler: definire una questione régler une question; definire una lite régler un litige. 5. ( descrivere) décrire, présenter: il romanzo è stato definito un capolavoro le roman a été présenté comme un chef-d'œuvre. II. prnl. definirsi se définir. -
3 fissare
fissare v. ( fìsso) I. tr. 1. fixer: fissare un gancio fixer un crochet. 2. ( bloccare) fixer; ( appuntare) fixer: fissare la stoffa con gli spilli fixer un tissu avec des épingles. 3. (con chiodi, puntine) fixer: fissò una tavola elle fixa une table; fissò lo specchio al muro il fixa le miroir au mur. 4. ( con viti) fixer. 5. ( agganciare) fixer, fermer: fissare le imposte fermer les volets, fixer les volets. 6. ( guardare fissamente) fixer, regarder: smettila di fissarmi così arrête de me fixer comme ça; cos'hai da fissarmi? qu'est-ce que tu as à me regarder? 7. (stabilire, determinare) fixer: fissare il programma del giorno fixer le programme du jour. 8. (rif. a riunioni, sedute e sim.) fixer: fissare una riunione fixer une réunion. 9. ( pattuire) fixer: fissare il prezzo fixer le prix; fissare le condizioni fixer des conditions. 10. ( accordarsi) fixer: fissarono di partire insieme ils fixèrent de partir ensemble. 11. ( prenotare) retenir, réserver, louer: fissare una stanza retenir une chambre; fissare dei posti a teatro réserver des places au théâtre. 12. (Fot,Pitt) fixer: fissare una negativa fixer un négatif; ( Tess) fissare il colore su un tessuto fixer la couleur sur un tissu. 13. ( Biol) fixer. II. prnl. fissarsi 1. se fixer, s'installer. 2. ( fig) ( avere una fissazione) se mettre dans la tête: si è fissato di essere perseguitato il s'est mis dans la tête qu'il était suivi. 3. ( fig) ( ostinarsi) s'obstiner: si è fissato di riuscire nell'impresa il s'est obstiné à réussir dans son projet. 4. ( stabilirsi) se fixer, s'installer: si fissò a Roma elle se fixa à Rome. -
4 identificare
identificare v. ( identìfico, identìfichi) I. tr. 1. identifier: identificare una cosa con un'altra identifier une chose avec une autre; identificare due cose identifier deux choses. 2. ( riconoscere) identifier: identificare il colpevole identifier le coupable; identificare un cadavere identifier un cadavre; identificare una pianta identifier une plante. 3. ( determinare) identifier, déterminer: identificare le cause di un fenomeno identifier les causes d'un phénomène. II. prnl. identificarsi 1. s'identifier ( con à). 2. ( essere identico) être identique. -
5 individuare
individuare v. ( indivìduo) I. tr. 1. ( caratterizzare) identifier, individualiser, caractériser. 2. ( determinare) repérer, localiser: individuare la posizione di un luogo repérer la position d'un lieu. 3. ( riconoscere) reconnaître, identifier: individuare una persona tra la folla reconnaître une personne parmi la foule. 4. ( scoprire) découvrir, déterminer: individuare le cause di un guasto découvrir les causes d'une panne. II. prnl. individuarsi ( prendere forma compiuta) s'affirmer, se caractériser, prendre forme: si va individuando una nuova società une nouvelle société est en train de prendre forme. -
6 limitare
I. limitare v. ( lìmito) I. tr. 1. limiter, restreindre: limitare il numero dei concorrenti limiter le nombre de concurrents; limitare il potere di qcu. limiter le pouvoir de qqn. 2. ( circoscrivere) délimiter, entourer: limitare il giardino con un muro délimiter le jardin avec un mur. 3. ( assegnare un limite) délimiter: limitare la zona di caccia délimiter une zone de chasse. 4. ( determinare) fixer, établir, déterminer. 5. ( ridurre) limiter, réduire: gli alberi limitavano la visuale les arbres réduisent la vue. 6. ( razionare) rationner. 7. ( fare da confine) délimiter: un fiume limita a nord la regione un fleuve délimite la région au nord. II. prnl. limitarsi 1. ( trattenersi) se limiter: limitarsi nel fumare limiter sa consommation de cigarettes. 2. ( fare solo una cosa) se limiter (a à), se borner (a à), se contenter (a de): si è limitato a dire la sua opinione il s'est contenté de donner son opinion. II. limitare s.m. ( soglia) seuil ( anche fig). -
7 localizzare
localizzare v. ( localìzzo) I. tr. 1. ( determinare una posizione) localiser, repérer: localizzare una nave localiser un bateau; localizzare il bersaglio localiser la cible. 2. (circoscrivere, limitare) circonscrire: localizzare l'incendio circonscrire l'incendie. 3. ( Inform) ( individuare) localiser, repérer. II. prnl. localizzarsi se situer, être localisé. -
8 valutare
valutare v.tr. (valùto/vàluto) 1. ( determinare il valore) évaluer, estimer: hanno valutato questo quadro cinquantamila euro ils ont estimé ce tableau à cinquante mille euros; valutare un appartamento évaluer un appartement. 2. ( calcolare) évaluer, estimer: valutare le entrate di qcu. évaluer les revenus de qqn; valutare i danni évaluer les dégâts, évaluer les dommages. 3. ( tener conto) compter, tenir compte de, considérer: valutando la somma anticipata, restano da pagare cento euro compte tenu de l'acompte, il reste à payer cent euros. 4. ( fig) ( stimare) estimer, évaluer: valutare la distanza tra due città estimer la distance entre deux villes; valutare le capacità di qcu. apprécier les capacités de qqn. 5. ( fig) (considerare, stimare) prévoir: ho valutato di estinguere il debito in dieci anni j'ai prévu de rembourser ma dette en dix ans. 6. ( tenere in considerazione) estimer, évaluer, considérer: valutare una persona évaluer une personne; valutare un'offerta considérer une offre; non lo valuto all'altezza del compito je ne le considère pas à la hauteur de la tâche. 7. ( tenere in gran conto) estimer, avoir de l'estime pour. 8. (vagliare, soppesare) estimer, peser, apprécier: valutare la portata di un discorso apprécier la portée d'un discours. 9. (Scol,Univ) juger; ( dare il voto) noter: valutare gli studenti noter les étudiants, juger les étudiants.
См. также в других словарях:
determinare — DETERMINÁRE, determinări, s.f. Faptul de a determina. ♦ (concr.) Cuvânt sau propoziţie care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonate acestora. – v. determina. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
determinare — [dal lat. determinare, der. di termĭnus limite, confine ] (io detèrmino, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [assegnare con esattezza: d. i confini di un podere ] ▶◀ definire, delimitare, precisare, specificare, stabilire. b. (estens.) [decidere con esattezza … Enciclopedia Italiana
determinare — de·ter·mi·nà·re v.tr. (io detèrmino) AU 1. stabilire, definire con precisione ed esattezza: determinare i confini di un campo, determinare le tappe di un viaggio, determinare il nocciolo della questione; calcolare: determinare l area del poligono … Dizionario italiano
determinare — {{hw}}{{determinare}}{{/hw}}A v. tr. (io determino ) 1 Indicare con precisione i termini di qlco.: determinare i confini di un territorio. 2 Stabilire, fissare: determinare un prezzo. 3 Produrre un determinato fenomeno: la denutrizione determina … Enciclopedia di italiano
determinare — A v. tr. 1. fissare i limiti, circoscrivere, delimitare, regolare, misurare 2. stabilire, fissare, definire, indicare, precisare, specificare □ (di prezzo) valutare, stimare, quantificare, quotare 3. produrre, causare, provocare, suscitare,… … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
nedeterminare — NEDETERMINÁRE, nedeterminări, s.f. 1. (mat.) Imposibilitate de a putea afla în mod unic valorile necunoscutelor care intră într o problemă. 2. Lipsă de determinare; indeterminare. ♦ Situaţie incertă, neclară. – Ne + determinare. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
déterminer — [ detɛrmine ] v. tr. <conjug. : 1> • 1119 ; lat. determinare « marquer les limites de » → terme 1 ♦ Indiquer, délimiter avec précision, au terme d une réflexion, d une recherche. ⇒ caractériser, définir, délimiter, établir, évaluer, fixer,… … Encyclopédie Universelle
ДЕТЕРМИНИЗМ — (этим. см. предыд. сл.). 1) направление, отрицающее свободу воли, которая определяется внутренними и внешними причинами. 2) вообще учение о том, что каждое явление внешнего и внутреннего мира определяется предшествующими и само определяет… … Словарь иностранных слов русского языка
colorimetrie — COLORIMETRÍE s.f. 1. Determinare a concentraţiei unei soluţii colorate. 2. Metodă de determinare a caracteristicilor unei culori. – Din fr. colorimétrie, germ. Kolorimetrie. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 colorimetríe s. f. (sil. tri… … Dicționar Român
determina — DETERMINÁ, determin, vb. I. tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ spec.… … Dicționar Român
extrapolare — EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s.f. 1. (mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcţii continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolaţie. 2. (fil.) Extindere ipotetică a unei noţiuni, legi, teorii etc. de … Dicționar Român