-
1 ciabare
гл.тоск. болтать, пустословить, разглагольствовать -
2 болтать
1) ( много говорить) chiacchierare, ciarlare2) ( бегло говорить) parlare correntemente* * *I несов. разг.1) (= взбалтывать) agitare vt, sballottare vt2) (качать руками, ногами) dimenare vt, dondolare vtболта́ть ногами — dondolare le gambe
3) безл. (покачивать о самолете, корабле и т.п.) sballottare vtII несов. разг.( много говорить) chiacchierare vi (a), ciarlare vi (a); cianciare viболта́ть вздор — dire sciocchezze
болта́ть по-французски — parlare correntemente il francese
* * *v1) gener. chattare (Es.: Chatto con lei su MSN...), cianciare, cinguettare, crocchiare, favolare, favoleggiare, lingueggiare, parlottare, ciondolare (+I), blaterare, chiacchierare, ciangolare, ciarlare, fare il ciaba, perdersi in inutili fumisterie, perorare, pettegolare, pettegoleggiare, tattamellare2) colloq. sfringuellare, cicalare, tener veglia3) obs. novellare, ciaramellare4) scorn. dialogizzare5) tuscan. ciabare, ciambolare -
3 пустословить
-
4 разглагольствовать
несов. разг.dilungarsi ( intorno a qc), salire sul pulpito / in cattedra; parlarsi addosso; blaterare vi (a)* * *v1) gener. (su q.c.) divagare, abburattare, perorare, battere la campagna, fare il ciaba, montare in pulpito, perdersi in inutili fumisterie, prostendersi in discorsi, sdottorare, sdottoreggiare, vociferare2) colloq. slungarsi3) ironic. declamare, soffiare ex tripode4) liter. far (dell') accademia5) tuscan. ciabare
См. также в других словарях:
ciabare — cia·bà·re v.intr. (avere) RE tosc. ciarlare ad alta voce e in tono saccente; spettegolare {{line}} {{/line}} DATA: 1865. ETIMO: voce onom … Dizionario italiano
ciaba — 1cià·ba s.m.inv. RE tosc. spreg., pop., ciabattino {{line}} {{/line}} DATA: 1618. ETIMO: da ciabattino con apocope. 2cià·ba s.m. e f.inv. RE tosc. ciarlone, chiacchierone | fare il ciaba, fare il saccente {{line}} {{/line}} DATA: 1865. ETIMO: der … Dizionario italiano
ciabato — cia·bà·to p.pass. → ciabare … Dizionario italiano
cebare — CEBÁRE, cebări, s.f. Plantă erbacee cu flori care la început sunt verzi, iar mai târziu roşietice (Sanguisorba minur). [var.: ceabáre s.f.] – cf. magh. c s a b a i r e. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CEBÁRE s. v. cătuşă,… … Dicționar Român