-
1 объявлять под звуки труб
vgener. buccinareUniversale dizionario russo-italiano > объявлять под звуки труб
-
2 оглашать
* * *v1) gener. bandire, denudazione (+A), divulgare, proferire, pubblicare2) liter. buccinare3) law. pronunciare, pronunziare -
3 разглашать
см. разгласить* * ** * *v1) gener. sbombazzare, divulgare, gridare (q.c.) ai quattro venti (что-л.), mandare al palio (что-л.), rifilare, spargere ai quattro veni, svociferare2) liter. battere la grancassa (+A), buccinare, spandere3) fin. rivelare4) busin. comunicare a terzi -
4 торжественно оглашать
Universale dizionario russo-italiano > торжественно оглашать
-
5 трубить
несов.1) (s)trombettare vi (a); suonare la trombaтруби́ть вовсю — dare fiato alle trombe; перен. pargere ai quattro venti
труби́ть в рог — suonare il corno
2) ( звучать как труба) trombeggiare vi (a); barrire vi (a) (о слоне, лосе)3) ( подавать сигнал) suonare vt (il clacson авто)5) разг. (заниматься чем-л. утомительным) faticare vi (a)труби́ть во все трубы — strombettare vt, strombazzare vt; suonare le trombe
* * *vgener. clangere, buccinare, barrire (о слоне), battere la grancassa (î+P), sonare la tromba, trombettare -
6 Играть
- ludere (aliqua re, aliquid; pila, alea, tesseris; trocho; talis; aleam; par impar; magna pecunia, in pecuniam; ludis circensibus; fabula luditur); aleam ludere; alea ludere; cantare (tibia); alludere; agere (fabulam; partes); facere (bonas matronas, meretrices malas);• играть роль друга - amicum agere;
• играть на лире - tractare fila lyrae;
• играть на музыкальном инструменте
• играть на струнном инструменте - psallere;
• играть на трубе - buccinare;
• играть на флейте - flare;
• играть на сцене - ludere; agere;
См. также в других словарях:
buccinare — [dal lat. buccinare ]. ■ v. intr. (aus. avere ), ant. [suonare la buccina]. ■ v. tr. 1. (ant.) [bandire a suon di buccina]. 2. (fig., non com.) [diffondere notizie false o pettegolezzi] ▶◀ insinuare, ventilare, vociferare … Enciclopedia Italiana
buccinare — buc·ci·nà·re v.intr. e tr. (io bùccino) 1. v.intr. (avere) OB suonare la buccina 2. v.tr. LE divulgare, diffondere una notizia: si bucina che egli abbia fatto qualche cosa di grosso (Manzoni) {{line}} {{/line}} VARIANTI: bucinare. DATA: 1Є metà… … Dizionario italiano
buccinateur — (bu ksi na teur) adj. m. Terme d anatomie. Le muscle buccinateur ou, substantivement, le buccinateur, muscle situé dans la joue, et servant soit à mâcher, soit à souffler. HISTORIQUE XVIe s. • Ô bienheureux adolescent, qui as trouvé un tel… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
bosinata — bo·si·nà·ta s.f. RE milan. composizione popolare e satirica in dialetto milanese recitata o cantata da cantastorie {{line}} {{/line}} VARIANTI: bosinada. DATA: 1877. ETIMO: dal milan. bosinada, propr. p.pass. femm. di bosinà, prob. affine a… … Dizionario italiano
buccinato — buc·ci·nà·to p.pass., agg. → buccinare … Dizionario italiano
buccinatore — buc·ci·na·tó·re s.m., agg. 1. s.m. OB suonatore di buccina | fig., chi racconta i fatti altrui, pettegolo 2a. agg. TS anat. spec. nella loc. → muscolo buccinatore 2b. s.m. TS anat. → muscolo buccinatore {{line}} {{/line}} DATA: sec. XVII. ETIMO:… … Dizionario italiano
bucinare — bu·ci·nà·re v.intr. e tr. var. → buccinare … Dizionario italiano
sbuccinare — sbuc·ci·nà·re v.intr. (io sbùccino; avere) OB spettegolare {{line}} {{/line}} DATA: av. 1767. ETIMO: der. di buccinare con s … Dizionario italiano
bucium — BÚCIUM1, buciume, s.n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal şi folosit în special de ciobani pentru chemări şi semnale. [var.: búcin s.n.] – lat. bucinum. Trimis de… … Dicționar Român
vociferare — [dal lat. vociferare e vociferari, comp. di vox vocis voce e ferre portare ] (io vocìfero, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ), non com. [parlare ad alta voce, per lo più in modo sguaiato] ▶◀ e ◀▶ [➨ vociare v. intr. (1)]. ■ v. tr. 1. (non com.) [far … Enciclopedia Italiana
zufolare — /tsufo lare/ o /dzufo lare/ (ant. o region. ciufolare) [lat. sufilare, var. osca di sibilare sibilare ] (io zùfolo, ecc.). ■ v. intr. (aus. avere ) 1. [suonare lo zufolo: i pastori zufolano per la campagna ] ▶◀ (non com.) pifferare. 2. (estens.)… … Enciclopedia Italiana