-
1 absida
absīda, ae f. Aug = absis II -
2 absida
absīda, ae, f., s. apsis /.
-
3 absīda
absīda, ae, f. c. absis. - Aug. Ep. 23, 3; P. Nol. Ep. 12, 17. -
4 absida
absīda, ae, f., s. apsis ⇒. -
5 absida
absīda, ae, v. absis init. -
6 ábsida
f архит. -
7 ábsida
сущ.архит. апсида -
8 àbsida
сущ.арх. абсида -
9 absida
arc, arc described by a planet; segment of a circle; kind of round vessel/bowl; apse, apsis; (arched/domed part of building, at end of choir/nave of church) -
10 ábsida
f• archit. apsida (oltářní výklenek) -
11 ábsida
f архит. -
12 ábsida
f.apse. -
13 absida
сущ. архит. абсида (полукруглый выступ в стене для связи сводов) -
14 absida
apse -
15 apse
absida, apsit -
16 апсида
ж.1) астр. ápside m2) архит. ábsida f, ábside m, f* * *n1) archit. ábsida, ábside2) astr. ápside -
17 апсида
-
18 absis
I absīs 2 л. sg. к absim II absis (apsis), īdis (acc. ida) f. (греч.)абсида (апсида), т. е.1) дуга или полукруг ( cubiculum in absida curvatum PJ)2) астр. орбитаsumma a. PM — апогей3) архит. апсида, хоры Eccl4) (глубокая) чаша или миска Dig -
19 apsis
apsis (absis, hapsis), sīdis, Acc. sīda, Acc. plur. sīdas, f. (ἅψις, ion. ἄψις), I) t. t. der Mathematik, der Bogen = das Segment eines Kreises, cubiculum in hapsida curvatum, ein Zimmer von elliptischer Form, Plin. ep. 2, 17, 8: plutei dicuntur, qui in similitudinem absidis contexuntur, Veget. mil. 4, 15. – meton., das Rundteil, der Chor der Kirchen, Eccl. – II) t. t. der Astronomie, apsides, die Bahn, die ein Planet durch seine Bewegung beschreibt, Plin. 2, 63 sqq.: summa apsis, die Sonnennähe od. Erdferne des Planeten (griech. ἀπόγειον), ibid.: coniunctura apsidum, der Punkt, wo ein Planet die Bahn des andern durchschneidet, der Knoten, ibid. – III) eine länglichrunde, tiefe Schale, eine Schüssel, argenteae apsides, Ulp. dig. 34, 2. 19. § 6; 34, 2, 32. § 1. – / Spät. Nbf. absida, ae, f., Augustin. ep. 23, 3. Paul. Nol. ep. 12. ad Sev. no. 17. Fulg. serm. 10. Greg. Tur. de glor. conf. 96. Schopen, Unedierte Scholien zu Iuven. 3. p. 11, 13; vgl. Isid. 15, 8, 7.
-
20 cubiculum
cubiculum, ī, n. (cubo; vgl. Varro LL. 8, 54 a cubatione cubiculum), das Gemach zum Liegen, mit einem Ruhelager (cubile od. lectus), I) als Wohn- od. Schlafgemach, das Zimmer, limen cubiculi, Cic.: paries cubiculi, Plin. ep.: tectum cubiculi, Val. Max.: foris od. fores cubiculi, Cic. u. Tac. – c. praegnantium, Wöchnerinnenstube, Plin.: cubicula principum feminarum, Tac.: c. noctis et somni, Plin. ep.: custodes cubiculi, Suet.: minister cubiculi sui, der Diener (Versorger) seines Schlafgemachs, Liv.: cubiculi praepositus, Kammerdiener (griech. πρόκοιτος), Suet.: dass. procurans cubiculum, Aur. Vict. – c. altum, Cic.: altitudine aestivum, munimentis hibernum, Plin. ep.: amplum, amplissimum, Plin. ep.: clausum, Quint.: in absida curvatum, Plin. ep.: cubicula diurna nocturnaque, Plin.: c. dormitorium, Plin. ep.; od. umschr. cubiculum, in quo dormit alqs, Iustin.: hibernum altum, Cic.: lucidum (Ggstz. obscurissimum), Sen.: obvium soli, Plin. ep.: perparvum et obscurum, Suet.: regium, Suet.: subgrande, Cic.: superius (im oberen Stocke), Apul.: umbrosum, Plin. ep.: cubiculum, in quo sol nascitur conditurque, Plin. ep.: cubicula obductis velis opaca nec tamen obscura facio, Plin. ep. – abditus inter cameram et tectum cubiculi, Val. Max.: abducere alqam e triclinio viro coram in cubiculum, Suet.: admittere legatos in cubiculum, Cic.: claudere cubiculum, Quint.: cenare in cubiculo cum alqo, Sen.: committere (als Geheimnis anvertrauen) alqd cubiculo, Quint.: se conferre in cubiculum, Sen.: conscendere cubiculum superius, Apul.: demittere alqm in subterraneum cubiculum, Plin. ep.: c. aliis fenestris xystum aliis despicit pratum, Plin. ep.: dimittere omnes e cubiculo, Sen.: discedere in cubiculum, Cic.: dormire in cubiculo, Iustin.: edere (essen) in cubiculo, Sen.: egredi ex cubiculo, Cic., od. bl. cubiculo, Tac.: excedere cubiculo, Val. Max.: exire de cubiculo, Cic.: explorare cubiculum, Suet.: ferre alqm od. alqd in cubiculum, Curt. u. Auct. b. Afr.: ferri a cena in c. (v. einer Pers.), Sen.: cubiculo modicum lumen inerat, das Z. war nur schwach erleuchtet, Tac.: inferre alqd in cubiculum alcis, Plin.: introduci in cubiculum alcis, Cic.: intrare od. introire cubiculum alcis, Curt. u. Suet.: primum alqm intromitti in cubiculum iubere, jmd. zuerst vorlassen (v. Fürsten), Fronto: irrumpere alcis cubiculum, Plin. ep.: iacēre in cubiculo, Sen.: huic cubiculo aliud et procoeton communi pariete iunguntur, Plin. ep.: mansit per annos amplius quadraginta eodem cubiculo hieme et aestate, Suet.: mori noctu in cubiculo suo, Cic.: obiit (starb) in cubiculo, Suet.: alci venienti de cubiculo occurrere, aus dem Z. (bis vor das Z.), Spart.: ostendere alqd in cubiculo (Ggstz. in publico), Sen.: patet c. in serum usque, Suet.: cubiculum, quod in lacum prominet, Plin. ep.: cubiculum valvis cryptoporticum, fenestrā prospicit mare, Plin. ep.: quiescere in cubiculo, Val. Max.: recedere e cubiculo alcis, Plin. ep.: se recipere in cubiculum, Liv.: recumbere in cubiculo, Cic.: redire in cubiculum, Suet.: clamore ancillarum revocari in cubiculum, Val. Max.: his (viris) circumdatus in cubiculo meo sedi, Plin. ep.: vaporarium subiectum est cubiculis, Cic.: cubiculum est subductum omnibus ventis, Plin. ep.: ad coniugem ex epulis in cubiculum venire, Val. Max. – II) die Schlafstätte der Toten, Rossi inscr. Chr. 45. – III) der in den Zirkus hervorragende Sitzplatz (suggestus) des Kaisers, oft rings verschlossen, so daß der Kaiser von den übrigen Zuschauern nicht gesehen werden konnte, die Loge, principis, Plin. pan. 51, 4: eius (Neronis), Suet. Ner. 12, 2. – / Nbf. cubuculum, Corp. inscr. Lat. 14, 671: cuviculum, Corp. inscr. Lat. 14, 3323: synk. Nbf. cubīclum, Mart. 10, 30, 17: Nbf. cubiculus, Corp. inscr. Lat. 6, 18423.
- 1
- 2
См. также в других словарях:
absidă — absídă s. f. nişă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABSÍDĂ, abside, s.f. Nişă semicirculară sau poligonală care… … Dicționar Român
ábsida — f. Ábside. * * * ábsida. f. Arq. ábside … Enciclopedia Universal
ábsida — f. Arq. ábside … Diccionario de la lengua española
ABSIDA vel APSIDA — ABSIDA, vel APSIDA Graec. Α᾿ψὶς, fornicis curvatura. Glossar. Graec. et Lat. ἀψὶς, forfex, arcus, fornix. Per p scribitur, apud Hieron. l. 2 in Ep. ad Ephes. In summo caeli fornice, et ut ipso verhô utar, abside, etc. quod Graeco magis conveniens … Hofmann J. Lexicon universale
àbsida — àb|si|da Mot Esdrúixol Nom femení … Diccionari Català-Català
absida — àb·si·da s.f., s.m. OB var. → abside {{line}} {{/line}} NOTA GRAMMATICALE: pl. absidi … Dizionario italiano
absídã — (arhit.) s. f., g. d. art. absídei; pl. absíde … Romanian orthography
abside — [ apsid ] n. f. • 1562; bas lat. absida, gr. hapsis « voûte » ♦ Partie arrondie en hémicycle de certaines églises, derrière le chœur (⇒ chevet). ⊗ HOM. Apside. ● abside nom féminin (bas latin absida, du grec hapsis, idos, cercle, voûte) Espace de … Encyclopédie Universelle
absidiolă — absidiólă s. f. mică absidă. (< fr. absidiole) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABSIDIÓLĂ, absidiole, s.f. 1. Mică absidă laterală la unele bazilici romane. 2. Mică absidă lângă altar la bisericile creştine. [pr.: di o ] – Din fr.… … Dicționar Român
absidial — absidiál, ă adj. referitor la absidă. (< fr. absidial) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABSIDIÁL, Ă, absidiali, e, adj. Care ţine de absidă; privitor la absidă. [pr.: di al. – var.: absidál, ă adj.] – Din fr. absidal. Trimis de ana z … Dicționar Român
deambulatoriu — DEAMBULATÓRIU, IE, deambulatorii, adj., s.n. 1. adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. s.n. Loc de circulaţie în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [pr.: de… … Dicționar Român