-
1 отречься
-
2 отказаться
abdicare, desistere, (от исполнения обязательств, обвинения и т.д.) disdire, rinunciare -
3 отказываться
abdicare, desistere, (от предложения, решения) recedere, respingere, rinunciare -
4 отрекаться
abdicare, ( от своих слов) ritrattare -
5 отречься от престола
vgener. abdicare al trono, abdicare il trono, rinunciare al trono, rinunziare al trono -
6 отрекаться
[otrekát'sja] v.i. impf. (pf. отречься - отрекусь, отречёшься; pass. отрёкся, отреклась, отреклось, отреклись; от + gen.)ritrattare (v.t.); rinnegare (v.t.), ripudiare (v.t.); abdicare -
7 отрекаться от престола
(в чью-л. пользу) abdicare al tronoРусско-итальянский юридический словарь > отрекаться от престола
-
8 отказаться от права
vgener. abdicare un diritto, rinunziare a un diritto -
9 отказываться
* * *v1) gener. (от чего-л.) abbandonare la strada, disdire, disdirsi, distogliere (от намерения), distorre (от намерения), ricantare, ricusare (îò+G), ritrattarsi, sdegnare (îò+G), sdire, (di) spogliarsi (îò+G), sconfessare, abbandonare (îò+G), abdicare (îò+G), abnegare (îò+G), declinarci, denegare, desistere (îò+G), disconfessare (îò+G), recedere (e, a) (от предложения, решения), ricusarsi, rifiutarsi, ringoiare (от своих слов и т.п.), ringoiarsi (от своих слов и т.п.), rinunciare, rinunziare (a q.c.), ritirare (îò+G), ritirarsi (от слова, обещания)2) liter. deporre (îò+G)3) law. repudiare (îò+G), ripudiare (îò+G)4) econ. abbandonare (от чего-л.), astenersi5) fin. disdettare, ripudiare (напр. от уплаты долга) -
10 отрекаться
см. отречься* * *см. отречься* * *v1) gener. repudiare (îò+G), ripudiare (îò+G), abdicare, abnegare, apostatare (îò+G), denegare (îò+G), disconfessare, disdire (îò-G), ricantare (от своих слов), ringoiarsi, rinnegare, rinunciare, rinunziare (îò+G), ripudiare, ritrattare (от своих слов и т.п.), ritrattarsi, sconfessare, sconfessare (îò+G), sdire (îò-G)2) colloq. rimangiarsi (îò+G) -
11 трон
trono м.* * *м.сесть / взойти на трон — salire al trono тж. перен.
сидеть на троне перен. — regnare vt
лишиться трона — essere detronizzato; perdere la corona
••сидеть / восседать как на троне — essere assiso come su un trono
* * *n1) gener. soglio, trono2) obs. sede -
12 трон
[tron] m.
См. также в других словарях:
abdicare — ABDICÁRE, abdicări, s.f. Acţiunea de a abdica. – v. abdica. Trimis de ana zecheru, 17.09.2008. Sursa: DEX 98 ABDICÁRE s. (pol.) (înv.) prostire. (abdicare unui monarh.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime abdicáre s. f., g. d … Dicționar Român
abdicare — v. intr. [dal lat. abdicare, der. di dicare consacrare , col pref. ab da ] (io àbdico, tu àbdichi, ecc.; aus. avere ). 1. (polit.) [fare rinuncia alla dignità sovrana, con la prep. a o assol.: a. al trono ; decidere di a. ] ▶◀ Ⓖ abbandonare (∅),… … Enciclopedia Italiana
abdicare — ab·di·cà·re v.intr., v.tr. (io àbdico) CO 1. v.intr. (avere) rinunciare al potere e al titolo di sovrano Sinonimi: deporre la corona. 2. v.intr. (avere) estens., rinunciare: abdicare all eredità | venire meno a qcs.: abdicare ai propri doveri… … Dizionario italiano
abdicare — {{hw}}{{abdicare}}{{/hw}}A v. intr. (io abdico , tu abdichi ; aus. avere ) 1 Rinunciare all autorità sovrana o ad altro potere legittimo: abdicare al trono. 2 (est., fig.) Rinunciare: abdicare a un eredità. B v. tr. (raro, lett.) Rifiutare.… … Enciclopedia di italiano
abdicare — v. intr. 1. (assol., + a) rinunciare (al trono, al potere), dimettersi CONTR. accettare, assumere 2. (est., fig.) rinunciare, rifiutare, respingere, lasciare CONTR. accettare, accogliere, gradire, prendere … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
abdiquer — [ abdike ] v. tr. <conjug. : 1> • 1402; lat. abdicare 1 ♦ Littér. Renoncer à (une chose). Abdiquer son autorité. ♢ Absolt, cour. Renoncer à agir, se déclarer vaincu. ⇒ abandonner, céder, démissionner. « Tous ces héros abdiquent, succombent… … Encyclopédie Universelle
abdica — abdicá vb. intr. 1. a renunţa la tron, la un drept. 2. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna. 3. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate. (< fr. abdiquer, lat. abdicare) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ABDICÁ,… … Dicționar Român
abdicar — (Del lat. abdicare < ab, separativo + dicare, ofrecer, proclamar.) ► verbo transitivo/ intransitivo 1 POLÍTICA Traspasar la dignidad de soberano a otra persona: ■ abdicó el trono en su hija menor. SE CONJUGA COMO sacar REG. PREPOSICIONAL + en… … Enciclopedia Universal
ABDICANDI jus — inter patriae potestatis apud Athenienses iura fuit, quam in rem scripta lex: Τοὺς γονέας κυρίους εἶναι ἀπὸνηρύτραι. Parentibus abdicare liberos ius esto, apud Demosth. in Baeot. Nec ve4ro liberos tantum, quos genuerant, sed etiam adoptivos, ut… … Hofmann J. Lexicon universale
abdicar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: abdicar abdicando abdicado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. abdico abdicas abdica abdicamos… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
abdicataire — [ abdikatɛr ] adj. et n. • 1848; du lat. abdicare ♦ Qui a abdiqué le pouvoir. Le roi abdicataire. ● abdicataire adjectif et nom S est dit des prêtres qui, durant la Révolution française, abandonnèrent l état ecclésiastique. ⇒ABDICATAIRE, adj. Qui … Encyclopédie Universelle