-
1 denudare
denudare v.tr.1 to strip; to denude (anche fig.): lo denudarono e lo picchiarono, they stripped and beat him; fu denudato di ogni suo avere, he was stripped of all his possessions // denudare un altare, to divest (o to strip) an altar◘ denudarsi v.rifl. to strip (off); to undress: si denudò in mezzo alla folla, he stripped off in the middle of the crowd.* * *[denu'dare]1. vt(persona) to strip, (parte del corpo) to bare2. vr (denudarsi)* * *[denu'dare] 1.verbo transitivo to bare, to strip [corpo, persona]2.* * *denudare/denu'dare/ [1]to bare, to strip [corpo, persona]II denudarsi verbo pronominaleto strip off. -
2 denudare
-
3 denudo
denudare, denudavi, denudatus V TRANSstrip, denude, lay bare, uncover; reveal/disclose; expose; rob/plunder/despoil -
4 scoprire
"to discover;Abdecken;descobrir"* * *contenitore take the lid off( denudare) uncoverpiani, verità discover, find outinformation technology unhide* * *scoprire v.tr.1 ( venire a conoscere) to discover, to find* (out): non riuscì mai a scoprire chi fosse realmente, she could never find out who he really was; non riuscì mai a scoprirne la causa, he never managed to discover the cause of it; se scopre che ci siamo visti, sono guai!, if he finds out that we've met, we are in for it!; non devono scoprirlo, they mustn't find out about it; scoprire il colpevole, to discover the culprit; scoprire una congiura, to discover a plot; scoprire un delitto, to bring a crime to light; scoprire un errore, to detect an error; scoprire una legge matematica, to discover a mathematical law; scoprire terre ignote, to discover unknown lands; scoprire la verità, to find (out) the truth; ho scoperto in lui un vero amico, I've found a real friend in him; dice di aver scoperto un nuovo scrittore, he says he has discovered a new writer // hai scoperto l'America!, aren't you clever! // scoprire gli altarini, to find s.o. out (o to find the skeleton in s.o.'s closet)2 ( avvistare, scorgere) to sight, to descry, to discern, to spot: li scoprii dalla cima della collina, I spotted them from the hilltop; scoprimmo un ladro fra gli alberi, we spotted a thief among the trees; scoprire il nemico, to sight the enemy3 ( lasciare indifeso) to reveal, to leave* open // (mil.) scoprire il fianco, to expose one's flank4 ( togliere la copertura a) to uncover, to bare; to unveil: scoprire il viso, to unveil one's face; scoprirsi il capo, to bare one's head; non scoprire il bambino mentre dorme, don't uncover the child while he is sleeping; scoprire una ferita, to uncover (o to bare) a wound; scoprire una scatola, una pentola, to uncover (o to take the lid off) a box, a pot; scoprire un monumento, to unveil a monument5 ( palesare, mostrare) to reveal, to disclose, to show*: scoprì i denti, he showed (o bared) his teeth; scoprire le proprie carte, (anche fig.) to lay one's cards on the table; scoprire le proprie intenzioni, to reveal (o to disclose) one's intentions; scoprire i propri sentimenti, to show one's feelings.◘ scoprirsi v.rifl.1 to throw* off one's clothes: la scorsa notte il bambino si è tutto scoperto, last night the child threw off all his bedclothes2 ( togliersi il cappello) to take* off one's hat, to bare one's head3 ( rivelarsi) to prove (oneself), to show* oneself: si scoprì un vero amico, he proved (himself to be) a real friend; mi sono scoperta una perfetta segretaria, I've discovered I'm a perfect secretary4 ( esporsi) to leave* oneself open: il pugile si scoprì e fu colpito, the boxer dropped his guard and got hit.* * *1. [sko'prire]vb irreg vt1) (trovare) to discover, (causa, verità) to discover, find outscoprire che.../come... — to find out o discover that.../how...
ha scoperto di avere uno zio in India — he found out o discovered he has an uncle in India
2) (pentola) to take the lid off, (statua) to unveil, (rovine, cadaveri) to uncover, (spalle, braccia) to bare, uncoverscoprirsi il capo — to take off one's hat, bare one's head
2. vr (scoprirsi)(esporsi) Sport fig to expose o.s., (fig : rivelare le proprie idee) to betray o.s., give o.s. away* * *[sko'prire] 1.verbo transitivo1) (denudare) to bare, to expose, to uncover [ parte del corpo]2) (trovare) to discover [rimedio, fatto, terra]; to spot [ talento]; to find* [oggetto, assassino]; to find* out, to discover [ verità]; to uncover [complotto, scandalo]scoprire che — to find out o discover that
3) (rivelare) to reveal, to disclose [piani, intenzioni]4) (privare di protezione) to expose, to leave* [sth.] exposed [linea di difesa, pedina]; to expose [nervo, cavo]5) (scoperchiare) to take* the lid off [ pentola]; (inaugurare) to unveil [ statua]2.verbo pronominale scoprirsi1) (denudarsi) to bare oneself, to strip down; (liberarsi dalle coperte) to throw* off one's bedclothes••scoprire l'acqua calda o l'America — iron. to reinvent the wheel
* * *scoprire/sko'prire/ [91]1 (denudare) to bare, to expose, to uncover [ parte del corpo]2 (trovare) to discover [rimedio, fatto, terra]; to spot [ talento]; to find* [oggetto, assassino]; to find* out, to discover [ verità]; to uncover [complotto, scandalo]; scoprire che to find out o discover that3 (rivelare) to reveal, to disclose [piani, intenzioni]; scoprire le proprie carte o il proprio gioco to show one's hand (anche fig.)4 (privare di protezione) to expose, to leave* [sth.] exposed [linea di difesa, pedina]; to expose [nervo, cavo]II scoprirsi verbo pronominale1 (denudarsi) to bare oneself, to strip down; (liberarsi dalle coperte) to throw* off one's bedclothes; scoprire il capo to bare one's headscoprire l'acqua calda o l'America iron. to reinvent the wheel. -
5 snudare
-
6 denudamento
-
7 ignudare
-
8 Arcani
1. I.That keeps a secret, trusty:II.dixisti arcano satis,
Plaut. Trin. 2, 4, 155:petiit, ut aliquem ex arcanis mitteret,
Plin. 7, 52, 53, § 178.— Hence, poet., of the night: omina arcanā nocte petita, in silent night, or night that keeps secrets, Ov. H. 9, 40; Stat. S. 1, 3, 71.—Hidden, concealed, secret, private (class., although very rare in Cic.):A.at quīcum joca, seria, ut dicitur, quīcum arcana, quīcum occulta omnia,
Cic. Fin. 2, 26, 85:consilia,
Liv. 35, 18; so Hor. C. 3, 21, 15:secretae et arcanae opes,
Plin. Pan. 34, 3:fontis arcani aqua,
Tac. A. 2, 54:libidines,
Suet. Tib. 43 al.:littera celatos arcana fatebitur ignes,
Ov. M. 9, 516:sensus,
Verg. A. 4, 422 al. —Esp., in the lang. of religion, of things sacred and incommunicable: ARCANA VRBIS PRAESIDIA,
Inscr. Orell. 2494: audivit arcana verba, quae non licet homini loqui, Vulg. 2 Cor. 12, 4;and of secret, mysterious usages: sacra,
Ov. M. 10, 436:arcana cum fiunt sacra,
Hor. Epod. 5, 52; so Stat. S. 3, 4, 92; Sil. 2, 427; Claud. Rapt. Pros. 3, 402; and by poet. license transf. to the deity presiding over such mysteries:qui Cereris sacrum Volgavit arcanae,
Hor. C. 3, 2, 27.—Hence, subst.: arcānum, i, n., a secret.In gen.:B.nox arcanis fidissima,
Ov. M. 7, 192:arcani Fides prodiga,
Hor. C. 1, 18, 16:si quid umquam arcani sanctive ad silendum in curiā fuerit,
Liv. 23, 22, 9:arcana regum,
Curt. 4, 6, 5:revelare arcana,
Vulg. Prov. 11, 13:denudare arcana amici,
ib. Eccli. 27, 17.—Spec., a sacred secret, a mystery:fatorum arcana,
Ov. M. 2, 639; so Verg. A. 7, 123:Pythagorae arcana,
Hor. Epod. 15, 21; cf.:Jovis arcana,
the secret decrees of, id. C. 1, 28, 9:deorum arcanum proferre,
Plin. Pan. 23, 5: arcana quaedam, secret rites (of the diviners), Vulg. Exod. 7, 11:violabunt arcanum meum,
my secret place, sanctuary, Vulg. Ezech. 7, 22 et saep.— Adv.: arcā-nō (cf. Charis. pp. 173 and 179 P.), in secret, privately:arcano tibi ego hoc dico,
Plaut. Trin. 2, 4, 117:hunc (librum) lege arcano convivis tuis,
Cic. Att. 16, 3 (cf. Charis. l. c.):arcano cum paucis familiaribus suis colloquitur,
Caes. B. C. 1, 19.—* Comp.:2. A.arcanius judicare aliquid de aliquā re,
Col. 3, 2 fin.—Sup. not used.Arcāni, ōrum, m., the inhabitants of Arcœ, Inscr. Orell. 4007.—B.Arcānum, i, n., a villa of Q. Cicero, in the neighborhood of Arcœ, Cic. Att. 5, 1; id. ad Q. Fr. 3, 1 al. -
9 arcanum
1. I.That keeps a secret, trusty:II.dixisti arcano satis,
Plaut. Trin. 2, 4, 155:petiit, ut aliquem ex arcanis mitteret,
Plin. 7, 52, 53, § 178.— Hence, poet., of the night: omina arcanā nocte petita, in silent night, or night that keeps secrets, Ov. H. 9, 40; Stat. S. 1, 3, 71.—Hidden, concealed, secret, private (class., although very rare in Cic.):A.at quīcum joca, seria, ut dicitur, quīcum arcana, quīcum occulta omnia,
Cic. Fin. 2, 26, 85:consilia,
Liv. 35, 18; so Hor. C. 3, 21, 15:secretae et arcanae opes,
Plin. Pan. 34, 3:fontis arcani aqua,
Tac. A. 2, 54:libidines,
Suet. Tib. 43 al.:littera celatos arcana fatebitur ignes,
Ov. M. 9, 516:sensus,
Verg. A. 4, 422 al. —Esp., in the lang. of religion, of things sacred and incommunicable: ARCANA VRBIS PRAESIDIA,
Inscr. Orell. 2494: audivit arcana verba, quae non licet homini loqui, Vulg. 2 Cor. 12, 4;and of secret, mysterious usages: sacra,
Ov. M. 10, 436:arcana cum fiunt sacra,
Hor. Epod. 5, 52; so Stat. S. 3, 4, 92; Sil. 2, 427; Claud. Rapt. Pros. 3, 402; and by poet. license transf. to the deity presiding over such mysteries:qui Cereris sacrum Volgavit arcanae,
Hor. C. 3, 2, 27.—Hence, subst.: arcānum, i, n., a secret.In gen.:B.nox arcanis fidissima,
Ov. M. 7, 192:arcani Fides prodiga,
Hor. C. 1, 18, 16:si quid umquam arcani sanctive ad silendum in curiā fuerit,
Liv. 23, 22, 9:arcana regum,
Curt. 4, 6, 5:revelare arcana,
Vulg. Prov. 11, 13:denudare arcana amici,
ib. Eccli. 27, 17.—Spec., a sacred secret, a mystery:fatorum arcana,
Ov. M. 2, 639; so Verg. A. 7, 123:Pythagorae arcana,
Hor. Epod. 15, 21; cf.:Jovis arcana,
the secret decrees of, id. C. 1, 28, 9:deorum arcanum proferre,
Plin. Pan. 23, 5: arcana quaedam, secret rites (of the diviners), Vulg. Exod. 7, 11:violabunt arcanum meum,
my secret place, sanctuary, Vulg. Ezech. 7, 22 et saep.— Adv.: arcā-nō (cf. Charis. pp. 173 and 179 P.), in secret, privately:arcano tibi ego hoc dico,
Plaut. Trin. 2, 4, 117:hunc (librum) lege arcano convivis tuis,
Cic. Att. 16, 3 (cf. Charis. l. c.):arcano cum paucis familiaribus suis colloquitur,
Caes. B. C. 1, 19.—* Comp.:2. A.arcanius judicare aliquid de aliquā re,
Col. 3, 2 fin.—Sup. not used.Arcāni, ōrum, m., the inhabitants of Arcœ, Inscr. Orell. 4007.—B.Arcānum, i, n., a villa of Q. Cicero, in the neighborhood of Arcœ, Cic. Att. 5, 1; id. ad Q. Fr. 3, 1 al. -
10 Arcanus
1. I.That keeps a secret, trusty:II.dixisti arcano satis,
Plaut. Trin. 2, 4, 155:petiit, ut aliquem ex arcanis mitteret,
Plin. 7, 52, 53, § 178.— Hence, poet., of the night: omina arcanā nocte petita, in silent night, or night that keeps secrets, Ov. H. 9, 40; Stat. S. 1, 3, 71.—Hidden, concealed, secret, private (class., although very rare in Cic.):A.at quīcum joca, seria, ut dicitur, quīcum arcana, quīcum occulta omnia,
Cic. Fin. 2, 26, 85:consilia,
Liv. 35, 18; so Hor. C. 3, 21, 15:secretae et arcanae opes,
Plin. Pan. 34, 3:fontis arcani aqua,
Tac. A. 2, 54:libidines,
Suet. Tib. 43 al.:littera celatos arcana fatebitur ignes,
Ov. M. 9, 516:sensus,
Verg. A. 4, 422 al. —Esp., in the lang. of religion, of things sacred and incommunicable: ARCANA VRBIS PRAESIDIA,
Inscr. Orell. 2494: audivit arcana verba, quae non licet homini loqui, Vulg. 2 Cor. 12, 4;and of secret, mysterious usages: sacra,
Ov. M. 10, 436:arcana cum fiunt sacra,
Hor. Epod. 5, 52; so Stat. S. 3, 4, 92; Sil. 2, 427; Claud. Rapt. Pros. 3, 402; and by poet. license transf. to the deity presiding over such mysteries:qui Cereris sacrum Volgavit arcanae,
Hor. C. 3, 2, 27.—Hence, subst.: arcānum, i, n., a secret.In gen.:B.nox arcanis fidissima,
Ov. M. 7, 192:arcani Fides prodiga,
Hor. C. 1, 18, 16:si quid umquam arcani sanctive ad silendum in curiā fuerit,
Liv. 23, 22, 9:arcana regum,
Curt. 4, 6, 5:revelare arcana,
Vulg. Prov. 11, 13:denudare arcana amici,
ib. Eccli. 27, 17.—Spec., a sacred secret, a mystery:fatorum arcana,
Ov. M. 2, 639; so Verg. A. 7, 123:Pythagorae arcana,
Hor. Epod. 15, 21; cf.:Jovis arcana,
the secret decrees of, id. C. 1, 28, 9:deorum arcanum proferre,
Plin. Pan. 23, 5: arcana quaedam, secret rites (of the diviners), Vulg. Exod. 7, 11:violabunt arcanum meum,
my secret place, sanctuary, Vulg. Ezech. 7, 22 et saep.— Adv.: arcā-nō (cf. Charis. pp. 173 and 179 P.), in secret, privately:arcano tibi ego hoc dico,
Plaut. Trin. 2, 4, 117:hunc (librum) lege arcano convivis tuis,
Cic. Att. 16, 3 (cf. Charis. l. c.):arcano cum paucis familiaribus suis colloquitur,
Caes. B. C. 1, 19.—* Comp.:2. A.arcanius judicare aliquid de aliquā re,
Col. 3, 2 fin.—Sup. not used.Arcāni, ōrum, m., the inhabitants of Arcœ, Inscr. Orell. 4007.—B.Arcānum, i, n., a villa of Q. Cicero, in the neighborhood of Arcœ, Cic. Att. 5, 1; id. ad Q. Fr. 3, 1 al. -
11 arcanus
1. I.That keeps a secret, trusty:II.dixisti arcano satis,
Plaut. Trin. 2, 4, 155:petiit, ut aliquem ex arcanis mitteret,
Plin. 7, 52, 53, § 178.— Hence, poet., of the night: omina arcanā nocte petita, in silent night, or night that keeps secrets, Ov. H. 9, 40; Stat. S. 1, 3, 71.—Hidden, concealed, secret, private (class., although very rare in Cic.):A.at quīcum joca, seria, ut dicitur, quīcum arcana, quīcum occulta omnia,
Cic. Fin. 2, 26, 85:consilia,
Liv. 35, 18; so Hor. C. 3, 21, 15:secretae et arcanae opes,
Plin. Pan. 34, 3:fontis arcani aqua,
Tac. A. 2, 54:libidines,
Suet. Tib. 43 al.:littera celatos arcana fatebitur ignes,
Ov. M. 9, 516:sensus,
Verg. A. 4, 422 al. —Esp., in the lang. of religion, of things sacred and incommunicable: ARCANA VRBIS PRAESIDIA,
Inscr. Orell. 2494: audivit arcana verba, quae non licet homini loqui, Vulg. 2 Cor. 12, 4;and of secret, mysterious usages: sacra,
Ov. M. 10, 436:arcana cum fiunt sacra,
Hor. Epod. 5, 52; so Stat. S. 3, 4, 92; Sil. 2, 427; Claud. Rapt. Pros. 3, 402; and by poet. license transf. to the deity presiding over such mysteries:qui Cereris sacrum Volgavit arcanae,
Hor. C. 3, 2, 27.—Hence, subst.: arcānum, i, n., a secret.In gen.:B.nox arcanis fidissima,
Ov. M. 7, 192:arcani Fides prodiga,
Hor. C. 1, 18, 16:si quid umquam arcani sanctive ad silendum in curiā fuerit,
Liv. 23, 22, 9:arcana regum,
Curt. 4, 6, 5:revelare arcana,
Vulg. Prov. 11, 13:denudare arcana amici,
ib. Eccli. 27, 17.—Spec., a sacred secret, a mystery:fatorum arcana,
Ov. M. 2, 639; so Verg. A. 7, 123:Pythagorae arcana,
Hor. Epod. 15, 21; cf.:Jovis arcana,
the secret decrees of, id. C. 1, 28, 9:deorum arcanum proferre,
Plin. Pan. 23, 5: arcana quaedam, secret rites (of the diviners), Vulg. Exod. 7, 11:violabunt arcanum meum,
my secret place, sanctuary, Vulg. Ezech. 7, 22 et saep.— Adv.: arcā-nō (cf. Charis. pp. 173 and 179 P.), in secret, privately:arcano tibi ego hoc dico,
Plaut. Trin. 2, 4, 117:hunc (librum) lege arcano convivis tuis,
Cic. Att. 16, 3 (cf. Charis. l. c.):arcano cum paucis familiaribus suis colloquitur,
Caes. B. C. 1, 19.—* Comp.:2. A.arcanius judicare aliquid de aliquā re,
Col. 3, 2 fin.—Sup. not used.Arcāni, ōrum, m., the inhabitants of Arcœ, Inscr. Orell. 4007.—B.Arcānum, i, n., a villa of Q. Cicero, in the neighborhood of Arcœ, Cic. Att. 5, 1; id. ad Q. Fr. 3, 1 al. -
12 spolio
I.In gen. (rare but class.; syn. exuo): Phalarim vestitu spoliare, Cic. Off. 3, 6, 29:II.consules spoliari hominem et virgas expediri jubent,
Liv. 2, 55 Drak.; cf. Cic. Verr. 2, 4, 40, § 86:Papirius spoliari magistrum equitum ac virgas et secures expediri jussit,
Liv. 8, 32; cf.also,
Val. Max. 2, 7, 8:corpus caesi hostis,
Liv. 7, 26:cadaver,
Luc. 7, 627:Gallum caesum torque,
Liv. 6, 42:corpus jacentis uno torque,
id. 7, 10:jacentem veste,
Nep. Thras. 2, 6:folliculos leguminum,
to strip off, Petr. 135.—Pregn., to rob, plunder, pillage, spoil; to deprive, despoil; usually: aliquem (aliquid) aliquā re, to deprive or rob one of something (the predominant signif. of the word; syn. praedor).(α).With acc.:(β).Chrysalus me miserum spoliavit,
Plaut. Bacch. 5, 1, 8:meos perduelles,
id. Ps. 2, 1, 8:spoliatis effossisque domibus,
Caes. B. C. 3, 42 fin.:fana sociorum,
Cic. Sull. 25, 71:delubra,
Sall. C. 11, 6:templa,
Luc. 3, 167; 5, 305:pars spoliant aras,
Verg. A. 5, 661:deos,
Luc. 1, 379; Quint. 6, 1, 3:spoliare et nudare monumenta antiquissima,
Cic. Verr. 1, 5, 14:pudicitiam,
id. Cael. 18, 42:dignitatem,
id. ib. 2, 3:spoliata fortuna,
id. Pis. 16, 38.—Aliquem (aliquid) aliquā re:* (γ).spoliatur lumine terra,
Lucr. 4, 377:caput,
i. e. of hair, Petr. 108:spoliari fortunis,
Cic. Planc. 9, 22:Apollonium omni argento spoliasti ac depeculatus es,
id. Verr. 2, 4, 17, § 37:ut Gallia omni nobilitate spoliaretur,
Caes. B. G. 5, 6:provinciam vetere exercitu,
Liv. 40, 35:spoliata armis navis,
Verg. A. 6, 353:magistro,
id. ib. 5, 224:corpus spoliatum lumine,
id. ib. 12, 935:Scylla sociis spoliavit Ulixen,
Ov. M. 14, 71:penetralia donis,
id. ib. 12, 246;11, 514: te spoliare pudicā Conjuge,
id. P. 4, 11, 8:ea philosophia, quae spoliat nos judicio, privat approbatione, omnibus orbat sensibus,
Cic. Ac. 2, 19, 61:regem regno,
id. Rep. 1, 42, 65:aliquem dignitate,
id. Mur. 41, 88; Caes. B. G. 7, 66:probatum hominem famā,
Cic. Off. 3, 19, 77:aliquem ornamento quodam,
id. de Or. 2, 33, 144:aliquem vitā,
Verg. A. 6, 168:spoliare atque orbare forum voce eruditā,
Cic. Brut. 2, 6 et saep.:juris civilis scientiam, ornatu suo spoliare atque denudare,
Cic. de Or. 1, 55, 235.—In a Greek construction:(δ).hiems spoliata capillos,
stripped of his locks, Ov. M. 15, 213.—Absol.:si spoliorum causā vis hominem occidere, spoliasti,
Cic. Rosc. Am. 50, 145.—Hence, * spŏlĭātus, a, um, P. a., plundered, despoiled:nihil illo regno spoliatius,
more impoverished, Cic. Att. 6, 1, 4.
См. также в других словарях:
denudare — DENUDÁRE, denudări, s.f. Denudaţie. – cf. fr. d é n u d a t i o n . Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DENUDÁRE s. (geogr.) denudaţie. (denudare unui teren.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime denudáre s. f., g. d … Dicționar Român
denudare — [dal lat. denudare, der. di nudus nudo ]. ■ v. tr. 1. [privare delle vesti, rendere nudo] ▶◀ (ant., lett.) ignudare, (lett.) nudare, spogliare, svestire. ◀▶ vestire. 2. (estens.) [privare di indumenti una parte del corpo: d. le spalle ]… … Enciclopedia Italiana
denudare — de·nu·dà·re v.tr. CO 1. spogliare, privare dei vestiti: denudare un ammalato per lavarlo | mettere a nudo, scoprire: denudare il petto Sinonimi: spogliare | scoprire. 2a. fig., privare dei beni materiali | privare di elementi superflui: denudare… … Dizionario italiano
denudare — {{hw}}{{denudare}}{{/hw}}A v. tr. (io denudo ) Privare degli indumenti che ricoprono tutto il corpo o una parte di esso | (est.) Rendere nudo, spoglio: denudare una chiesa degli arredi. B v. rifl. Togliersi di dosso tutte le vesti o una parte di … Enciclopedia di italiano
denudare — A v. tr. 1. (anche fig.) spogliare, scoprire, svestire □ smascherare □ (est.) privare CONTR. abbigliare, vestire, rivestire, coprire, ricoprire 2. (fig., lett.) palesare, svelare CONTR … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
Trà biott — denudare … Mini Vocabolario milanese italiano
dénuder — [ denyde ] v. tr. <conjug. : 1> • 1120, repris 1790; lat. denudare ♦ Mettre à nu; dépouiller (qqch.) de ce qui recouvre, revêt. ⇒ découvrir, dépouiller. Une robe qui dénude le dos, les bras. « Elle plongea les mains dans ses cheveux… … Encyclopédie Universelle
dénuer — (se) [ denɥe ] v. pron. <conjug. : 1> • XIIe v. tr.; lat. denudare → dénuder ♦ Littér. Se priver. Il s est dénué de tout pour nourrir ses enfants. ● dénuer verbe transitif (latin denudare, mettre à nu) Littéraire. Dépouiller quelqu un de… … Encyclopédie Universelle
denudaţie — DENUDÁŢIE, denudaţii, s.f. 1. Proces complex de nivelare a scoarţei terestre, sub acţiunea agenţilor geografici externi, prin dezagregarea, alterarea şi erodarea rocilor, îndepărtarea materialelor rezultate şi acumularea lor ulterioară în regiuni … Dicționar Român
Pierre Torreilles — (1921 2005) Activités poète, libraire Naissance 21 mai 1921 Décès 22 février 2005 Distinctions Prix de l Académie Française ; Prix international d … Wikipédia en Français
desnudar — (Del lat. denudare < nudus, nudo.) ► verbo transitivo/ pronominal 1 Quitar la ropa que cubre el cuerpo de una persona. SINÓNIMO desvestir ► verbo transitivo 2 Quitar los adornos de una cosa: ■ desnudaron las paredes de la iglesia. SINÓNIMO… … Enciclopedia Universal