-
1 ventilo
ventilo, āvī, ātum, āre (st. ventulo, von ventulus), in die Luft schwenken, schwingen, I) eig.: a) übh.: parmulam, Fronto: facem, damit sie gut brenne, Prop.: cubitum utrumque in diversum latus, Quint.: ventilat aura comas, bewegt die Blätter des Baumes, Ov.: aureos idemtidem manu suā, die G. in der H. hin u. herwerfen, mit den G. klimpern, Apul.: dum per (über) limina potentiorum sudatrix toga ventilat, rasch treibt, Mart.: scherzh., ventilat aestivum digitis sudantibus aurum, ficht mit dem Ring in der Luft umher, Iuven. 1, 28. – medial, alio atque alio positum ventilari, sich bald in die, bald in jene Lage herumwerfen (ῥίπτεσθαι), Sen. de tranqu. anim. 2, 12. – b) als t.t. der Fechtkunst, arma, die W. schwingen, Lufthiebe tun, Mart.: u. so absol., quam stultum est, cum signum pugnae acceperis, ventilare! remove ista lusoria arma, Sen.: aliud est pugnare, aliud ventilare, Sen. rhet. – c) als t.t. des Landbaues, α) der Luft aussetzen, an die Luft bringen, lüften, oleas, Varro: vinum, Colum.: ceram sub divo, Plin. – β) mit der Wurfschaufel umstechen, worfeln, in aëre frumentum, Varro LL. 5, 138: frumenta, Plin. 18, 302. Paul. ex Fest. 77, 15: prägn., umstechend scheiden, paleas, Isid. orig. 20, 14, 10: quia mixta est palea tritico usque dum ventiletur, Augustin. in psalm. 92, 5. – d) Kühlung zufächeln, aestuanti tenue frigus, Mart. 3, 82, 10. – absol., ventilante aliquo cubabat, Suet. Aug. 82, 1. – II) übtr.: 1) hin und her bewegen, -werfen, a) scheltend, schimpfend immer im Munde führen, antasten, nomen alcis (jmds. guten Namen) pro tribunalibus, Apul.: famam collegae ore maledico, Hieron.: auch rühmend immer im Munde führen, suam inanem gloriam, Augustin. serm. 119, 15 Mai. – b) beunruhigen, vitas insontium Manibus accitis, spät. ICt. – c) hin und her besprechen, erörtern, quaestionem u. dgl., ICt.: totum aliud est pugnare, aliud ventilare (sc. rem), Sen. contr. 3. praef. § 13: unam eandemque sententiam multimodis faciunt, ventilant, Fronto de or. 1. p. 157, 7 N. – 2) gleichs. mit einem Fächer anblasen, anfachen = erregen, cuius linguā, quasi flabello seditionis, illa tum est egentium contio ventilata, angeblasen, angefacht, Cic. Flacc. 54.
-
2 ventilo
ventilo, āvī, ātum, āre (st. ventulo, von ventulus), in die Luft schwenken, schwingen, I) eig.: a) übh.: parmulam, Fronto: facem, damit sie gut brenne, Prop.: cubitum utrumque in diversum latus, Quint.: ventilat aura comas, bewegt die Blätter des Baumes, Ov.: aureos idemtidem manu suā, die G. in der H. hin u. herwerfen, mit den G. klimpern, Apul.: dum per (über) limina potentiorum sudatrix toga ventilat, rasch treibt, Mart.: scherzh., ventilat aestivum digitis sudantibus aurum, ficht mit dem Ring in der Luft umher, Iuven. 1, 28. – medial, alio atque alio positum ventilari, sich bald in die, bald in jene Lage herumwerfen (ῥίπτεσθαι), Sen. de tranqu. anim. 2, 12. – b) als t.t. der Fechtkunst, arma, die W. schwingen, Lufthiebe tun, Mart.: u. so absol., quam stultum est, cum signum pugnae acceperis, ventilare! remove ista lusoria arma, Sen.: aliud est pugnare, aliud ventilare, Sen. rhet. – c) als t.t. des Landbaues, α) der Luft aussetzen, an die Luft bringen, lüften, oleas, Varro: vinum, Colum.: ceram sub divo, Plin. – β) mit der Wurfschaufel umstechen, worfeln, in aëre frumentum, Varro LL. 5, 138: frumenta, Plin. 18, 302. Paul. ex Fest. 77, 15: prägn., umstechend scheiden, paleas, Isid. orig. 20, 14, 10: quia mixta est palea tritico usque dum ventiletur, Augustin. in psalm. 92, 5. – d) Kühlung zufächeln, aestuanti tenue frigus, Mart. 3,————82, 10. – absol., ventilante aliquo cubabat, Suet. Aug. 82, 1. – II) übtr.: 1) hin und her bewegen, - werfen, a) scheltend, schimpfend immer im Munde führen, antasten, nomen alcis (jmds. guten Namen) pro tribunalibus, Apul.: famam collegae ore maledico, Hieron.: auch rühmend immer im Munde führen, suam inanem gloriam, Augustin. serm. 119, 15 Mai. – b) beunruhigen, vitas insontium Manibus accitis, spät. ICt. – c) hin und her besprechen, erörtern, quaestionem u. dgl., ICt.: totum aliud est pugnare, aliud ventilare (sc. rem), Sen. contr. 3. praef. § 13: unam eandemque sententiam multimodis faciunt, ventilant, Fronto de or. 1. p. 157, 7 N. – 2) gleichs. mit einem Fächer anblasen, anfachen = erregen, cuius linguā, quasi flabello seditionis, illa tum est egentium contio ventilata, angeblasen, angefacht, Cic. Flacc. 54. -
3 parmula
parmula, ae, f. (Demin. v. parma), ein kurzer, runder Schild, parmulae non amplae, Frontin. 4, 7, 29: relictā non bene parmulā, Hor. carm. 2, 7, 10: parmulis pugnare, Fest. 238 (b), 9: parmulam ventilare, Fronto de oratt. p. 158, 21 N.
-
4 parmula
parmula, ae, f. (Demin. v. parma), ein kurzer, runder Schild, parmulae non amplae, Frontin. 4, 7, 29: relictā non bene parmulā, Hor. carm. 2, 7, 10: parmulis pugnare, Fest. 238 (b), 9: parmulam ventilare, Fronto de oratt. p. 158, 21 N.
См. также в других словарях:
ventilare — VENTILÁRE, ventilări, s.f. Acţiunea de a (se) ventila şi rezultatul ei; ventilaţie. – v. ventila. Trimis de cornel, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 VENTILÁRE s. 1. v. împrospătare. 2. v. aerisire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
ventilare — v. tr. [dal lat. ventĭlare sventolare, fare vento , der. di ventus vento ] (io vèntilo, ecc.). 1. (agr.) [gettare in aria il grano con la pala, oppure investirlo con una forte corrente d aria per liberarlo dalla pula] ▶◀ Ⓖ (ant., pop.) ventolare … Enciclopedia Italiana
ventilare — ven·ti·là·re v.tr. e intr. (io vèntilo) 1. v.tr. CO far circolare l aria in un ambiente chiuso: aprirò la finestra per ventilare la stanza Sinonimi: aerare, arieggiare. 2. v.tr. LE fare vento: con l ali aperte ... colui che sì parlonne ... |… … Dizionario italiano
ventilare — {{hw}}{{ventilare}}{{/hw}}v. tr. (io ventilo ) 1 Lanciare in aria i cereali o lasciarli cadere in una corrente d aria per liberarli dalle scorie leggere: ventilare il grano. 2 (fig.) Esporre ad altre persone ciò che si pensa, spec. per… … Enciclopedia di italiano
ventilare — v. tr. 1. (agr.) spulare, vagliare 2. (fig., una proposta, un idea e sim.) proporre, esporre, progettare, esaminare, discutere, valutare, soppesare 3. (un locale) arieggiare, areare, aerare, sventolare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
v'ndliscè — ventilare, spagliare, sbattere … Dizionario Materano
ventiler — [ vɑ̃tile ] v. tr. <conjug. : 1> • 1820; venteler « agiter en l air » 1150; « flotter au vent » 1080; lat. ventilare I ♦ 1 ♦ Produire un courant d air dans..., sur... ⇒ aérer. Ventiler une cave. « Un restaurant souterrain mal éclairé, mal… … Encyclopédie Universelle
ventiler — 1. (van ti lé) v. a. 1° Donner de l air, renouveler l air par un moyen quelconque. Ventiler la cale d un navire. 2° Terme de construction. Pratiquer des ouvertures pour faire pénétrer l air. Par extension, éventer. • Mais sur sa blanche… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
ventilieren — belüften; lüften; entlüften; durchblasen; auslüften; sorgfältig überlegen bzw. prüfen; (Problem) eingehend erörtern * * * ven|ti|lie|ren 〈[ vɛn ] V. tr.; hat〉 1. einen Raum ventilieren … Universal-Lexikon
ventila — VENTILÁ, ventilez, vb. I. tranz. A împrospata aerul (viciat) dintr un spaţiu închis prin deplasarea şi înlocuirea lui. ♦ refl. pas. fig. (Despre idei, ştiri, proiecte) A fi pus în circulaţie, a ajunge obiect de discuţie. – Din fr. ventiler, lat.… … Dicționar Român
beldar — (Del lat. ventilare, agitar en el aire.) ► verbo transitivo AGRICULTURA Aventar o lanzar las mieses y las legumbres al aire con el bieldo para separar el grano de la paja. TAMBIÉN abeldar, albeldar SE CONJUGA COMO pensar * * * beldar (del lat.… … Enciclopedia Universal