Перевод: с румынского на все языки

vârf

См. также в других словарях:

  • vârf — VÂRF, vârfuri, s.n. 1. Partea cea mai de sus (ascuţită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ♢ expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau aşteptare, este …   Dicționar Român

  • Vârf — (Romanian for peak, summit, top , from Slavic vrh , vrah ) may refer to:* Vârf, Buzău, a village in Romania * Vârfurile, Arad, a commune in Romania * Vârf , the Romanian (Vlach) name of Vrav, a village in Bulgaria …   Wikipedia

  • simediană — SIMEDIÁNĂ, simediene, s.f. Dreaptă care trece printr un vârf al unui triunghi şi este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin acelaşi vârf al triunghiului. [pr.: di a ] – Din fr. symédiane. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • vârfuit — VÂRFUÍT, Ă, vârfuiţi, te, adj. 1. Prelungit în formă de vârf, cu vârf; ţuguiat, ascuţit. 2. (Despre recipiente) Plin până sus, umplut cu vârf. – v. vârfui. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VÂRFUÍT adj. v. ascuţit, ţuguiat. Trimis… …   Dicționar Român

  • piramidă — PIRAMÍDĂ, piramide, s.f. 1. Poliedru cu baza poligonală şi feţele triunghiulare, care se unesc într un vârf comun. 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă (1), ridicat pentru faraonii Egiptului antic; p. gener. edificiu… …   Dicționar Român

  • sfârc — SFÂRC, sfấrcuri, s.n. 1. Vârf flexibil (al unor organe sau obiecte) ♢ Sfârcul urechii. 2. Ţesut cartilaginos care îmbracă suprafeţele articulare ale oaselor; zgârci. 3. Vârf al mamelei; mamelon, gurgui. (derformare din zgârc, apropiat de răd.… …   Dicționar Român

  • şpiţ — ŞPIŢ1, şpiţi, s.m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr pufos, cu urechi drepte şi bot ascuţit; câine din această rasă. – Din germ. Spitz. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞPIŢ2, şpiţuri, s.n. 1. (tehn.) Unealtă… …   Dicționar Român

  • acuminat — ACUMINÁT, Ă, acuminaţi, te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr un vârf lung şi ascuţit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  acuminát adj. m., pl. acumináţi; f …   Dicționar Român

  • adiacent — ADIACÉNT, Ă, adiacenţi, te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [pr.: di a ] – Din fr. adjacent, lat.… …   Dicționar Român

  • cuspidă — cuspídă s. f., pl. cuspíde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CUSPÍDĂ s.f. 1. Formaţie anatomică terminată printr un vârf ascuţit. 2. (bot.) Ghimpe. [< fr. cuspide, cf. lat. cuspis – vârf] …   Dicționar Român

  • emarginat — EMARGINÁT, Ă, emarginaţi, te, adj. (Despre frunze, petale etc.) Care este puţin crestat la vârf. – Din fr. émarginé. Trimis de claudia, 11.06.2004. Sursa: DEX 98  emarginát adj. m., pl. emargináţi; f. sg. emarginátă …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»