troncat

См. также в других словарях:

• troncăt — TRÓNCĂT, troncăte, s.n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [var.: tróncot s.n.] – Tronc + suf. ăt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRÓNCĂT s. v. troncănire. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

• tronc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocănire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ♢ expr. A i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a i deveni cuiva drag dintr o dată; a îndrăgi (pe neaşteptate). ♦ Exclamaţie care exprimă surpriza …   Dicționar Român

• troncot — TRÓNCOT s.n. v. troncăt. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

• troncănire — TRONCĂNÍRE, troncăniri, s.f. Acţiunea de a troncăni şi rezultatul ei; zgomot produs de obiecte care se izbesc unele de altele; troncănit. – v. troncăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRONCĂNÍRE s. troncănit, troncăt. Trimis de… …   Dicționar Român