-
1 gyration
(mec) mişcare circulară / de rotaţie; rotaţie; giraţie -
2 angle of rotation
(mec) unghi de rotaţie / rotire -
3 axis of instantaneous rotation
(mec) axă de rotaţie instantaneeEnglish-Romanian technical dictionary > axis of instantaneous rotation
-
4 axis of rotation
(mec) axă de rotaţie -
5 body of rotation
(mat) corp de rotaţie -
6 centre of revolution
(th) centru de revoluţie / de rotaţieEnglish-Romanian technical dictionary > centre of revolution
-
7 circle
-
8 circulation
-
9 clockwise
(th) în sensul acelor ceasornicului; rotaţie dreapta -
10 clockwise rotation
(th) rotaţie la dreapta / în sensul acelor ceasornicului -
11 counter-clockwise
(mas) în sens opus acelor de ceasornic; rotaţie la stânga; antiorar -
12 counter-clockwise rotation
(mec) rotaţie în sens opus acelor de ceasornic / antiorară / la stângaEnglish-Romanian technical dictionary > counter-clockwise rotation
-
13 counter-rotation
(mas) rotaţie în sens opus -
14 direction of rotation
(mas, mat, mec) sens de rotaţieEnglish-Romanian technical dictionary > direction of rotation
-
15 eigenrotation
(fiz) rotaţie proprie -
16 fulcrum
(th) centru de rotaţie; punct de reazem / de articulaţie; axul ariculaţiei; pivot // a pivota -
17 full swing
(cstr) rotaţie copletă -
18 gyrating mass
(mec) masă în rotaţie -
19 in rotation
(mas-un) consecutiv; unul după altul; prin rotaţie -
20 instantaneous centre
(mec) centru instantaneu de rotaţieEnglish-Romanian technical dictionary > instantaneous centre
См. также в других словарях:
rotaţie — ROTÁŢIE, rotaţii, s.f. 1. Mişcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mişcă rămâne la distanţă constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mişcare de rotire a unui corp ceresc în jurul … Dicționar Român
rotáţie — s. f. (sil. ţi e), art. rotáţia (sil. ţi a), g. d. art. rotáţiei; pl. rotáţii, art. rotáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
revoluţie — REVOLÚŢIE, revoluţii, s.f. I. 1. (fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale,… … Dicționar Român
centrifug — CENTRIFÚG, Ă, centrifugi, ge, adj., s.f. 1. adj. Care tinde să se depărteze de centru; centrifugal. ♢ Forţă centrifugă = forţă care acţionează asupra unui corp aflat în mişcare de rotaţie, tinzând să l depărteze de axa de rotaţie. Mişcare… … Dicționar Român
demultiplica — DEMULTIPLICÁ, démultíplic, vb. I. tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o mişcare de rotaţie în altă mişcare de rotaţie mai înceată. – Din fr. démultiplier (prin apropiere de multiplica). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
giratoriu — GIRATÓRIU, IE, giratorii, adj. (Despre o mişcare) De rotaţie, circular. ♢ Sens giratoriu = sens de circulaţie la o intersecţie, într o piaţă etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotaţie de la dreapta la stânga. – Din fr.… … Dicționar Român
giraţie — GIRÁŢIE, giraţii, s.f. (tehn.) Mişcare circulară, de rotaţie. – Din fr. giration. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GIRÁŢIE s. v. rotaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime giráţie s. f. (sil. ţi e) … Dicționar Român
manivelă — MANIVÉLĂ, manivele, s.f. Pârghie (cotită sau curbă) care serveşte la acţionarea unui mecanism, la transformarea unei mişcări de rotaţie într o mişcare rectilinie (şi invers) etc. – Din fr. manivelle. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
rotativ — ROTATÍV, Ă, rotativi, e, adj., s.f. 1. adj. (Despre mişcări) Circular. 2. adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o mişcare de rotaţie parţială; care are părţi rotitoare. 3. s.f. Maşină pentru tipărirea… … Dicționar Român
turaţie — TURÁŢIE, turaţii, s.f. Mişcare circulară a unei piese în jurul unui ax; rotaţie. ♦ Număr de rotaţii efectuate de un corp rotitor într o unitate de timp. – Tur1 + suf. aţie (după rotaţie). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURÁŢIE … Dicționar Român
axă — ÁXĂ1, axe, s.f. Dreapta care se consideră orientată într un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziţie într un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mişcarea de rotaţie a unui corp… … Dicționar Român