-
1 terza rima
f лит. -
2 terza rima
сущ.общ. терцина -
3 terza
rima f. (mots it., proprem. "troisième rime") ист., лит. вид поема от тристишия в следния ред a, b, a - b, c, b - c, d, c и т. н. -
4 rime
-
5 rime
-
6 rimer
vi. RINMÂ (Albanais 001b, Chambéry, Cordon, Saxel), rimâ (001a). - E.: Répéter, Rouspéter, Signifier.A1) servir, signifier, vouloir dire: rimâ vti. (001, Arvillard 228).Fra. À quoi ça rime: à kai tou ke rime (228), é rime à kai (001). -
7 béatitude
n fغبطة عارمة ['ɣibtʼa 'ʔʼaːrima]* * *n fغبطة عارمة ['ɣibtʼa 'ʔʼaːrima] -
8 enfler
v iوَرِمَ [wa׳rima]◊Sa jambe a enflé. — ورمت ساقه
* * *v iوَرِمَ [wa׳rima]◊Sa jambe a enflé. — ورمت ساقه
-
9 gâteuse
هرم [ha'rima]* * *هرم [ha'rima] -
10 gâteux
هرم [ha'rima]* * *هرم [ha'rima] -
11 croisé
croisé kʀwaze]adjectivo1 (paus, fogo, rima) cruzadoveston croisécasaco de trespassenome masculino1 cruzadol'armée des croiséso exército dos cruzadosdefensorficar de braços cruzados -
12 embrassé
-
13 chantonner
vi., fredonner: rimâ (Montagny-Bozel), rinmalâ (Albanais), shantolâ (Arvillard 228).A1) chantonner d'un voix aiguë ou plaintive: vyoulâ < gémir> vi. (Chambéry).A2) pousser la chansonnette: fyanfyournâ vi., fyinfyournâ (228) -
14 histoire
nf., récit de fait réel ou non ; conte, fable, récit imaginé, légende ; affaire, question ; occasion, prétexte ; difficulté, mésaventure ; (Annecy) récit de fait réel uniquement: ISTWÉRA nf. (Albanais.001, Annecy.003, Arvillard.228, Beaufort, Bellecombe-Bauges, Chambéry.025, Giettaz, Larringes, Lugrin, Montagny- Bozel.026, Montendry, Notre-Dame-Bellecombe, St-Paul-Chablais, St-Pierre- Albigny, Table, Thoiry, Thônes), istware (Aillon-V., Billième, Table), istwâre (Bogève, Houches, Lanslevillard, Saxel) || istwéro nm. < récit mensonger> (003) ; kou-nta nf. (Macôt-Plagne) || kontyo nm. (001,228, Reyvroz), kontcheu (026), kounhtyo (Peisey). - E.: Coudre, Question.A1) histoire, récit, chanson, (qu'on rabâche, qui revient souvent): rima < rime> nf. (025), rinma (001).A2) histoire, combine, magouille: maroulye nf. (228).B1) expr., c'est une histoire de fou: é de kontyo barbo (228).B2) quelle histoire: lè bweurte (026) !C1) v., raconter des histoires inventées: tsofyâ vt. (026), R. => Croque-mitaine. -
15 poème
nm. PO-ÉMO (Albanais.001, Notre-Dame-Be., St-Pierre-Alb.), pô-èmô (Lanslevillard) ; rima < rime> (Aix, Chambéry), rinma (001). -
16 rime
nf. RIN-MA (Albanais 001b, Chambéry 025b, Notre-Dame-Bellecombe, Saxel), rima (001a, 025a, Aix, Jarrier). - E.: Absurde, Rabâcheur, Poème, Rengaine. -
17 ritournelle
nf., chanson // air ritournelle monotone, plaintif, ennuyeux, fatiguant, qu'on rabâche, qu'on répète à satiété ; tube (chanson en vogue) ; rengaine, refrain, romance ; phrase, histoire qu'on répète souvent: rinma < rime> nf. (Albanais.001, Giettaz, Notre-Dame-Be., Saxel.002), rima (Aix, Chambéry), rinmala (001, Annecy) ; roumeura (001, AMA., FON.) ; trenyula (002), triyula (Juvigny), triyôla (Genève) ; routina < routine> (001) ; ritornèla (001b, AMA.), ritournèla (001a, FON.) ; snyûla < manivelle> (001, Marcellaz-Alb.) ; fyanfyorniza (228) ; r(e)klyan nm. (Arvillard.228, Chambéry). - E.: Rabâcher, Répéter. -
18 signifier
vt. volai dire < vouloir dire (avec certitude)>, povai dire < pouvoir dire (avec une incertitude)> (Albanais.001, Billième, Chable) ; sinyifyî (001, Villards-Thônes).A1) signifier, vouloir dire, (ep. d'un geste, d'une action): rimâ (001).Fra. Qu'est-ce que ça signifier veut dire // signifie (ça n'a pas de sens // c'est complètement idiot): é rime à kai < ça rime à quoi> (001) ?A2) faire connaître de vive voix: dire < dire> (001).A3) faire connaître par écrit: ékrire < écrire> (001). -
19 rime
substantif féminin → inflexionesRima -
20 Ovide fut exilé de Rome en l'an 9.
Ovide fut exilé de Rome en l'an 9.Ovidius byl vypovězen z Říma roku 9 po Kr.Dictionnaire français-tchèque > Ovide fut exilé de Rome en l'an 9.
- 1
- 2
См. также в других словарях:
rima — rima … Dictionnaire des rimes
Rima — Saltar a navegación, búsqueda Para otros usos de este término, véase rima (desambiguación). Rima (del latín rhythmus y éste del griego rythmós) es la repetición de una secuencia de fonemas o sonidos al final del verso a partir de la última vocal… … Wikipedia Español
rima — s. f. 1. Uniformidade de sons na terminação de duas ou mais palavras. 2. Repetição do mesmo som, no fim de dois ou muitos versos. 3. Fenda; greta; atiradeira. 4. Pequena ferida cinzenta na mama das fêmeas (do gado). 5. [Portugal: Regionalismo]… … Dicionário da Língua Portuguesa
RIMA — bezeichnet die Stimmritze Rima glottidis, siehe Stimmlippe eine altnordische Gedichtform, siehe Rima (Ballade) eine italienische Gedichtform Terza Rima, siehe Terzine eine langgezogene geologische Struktur des Mondes, siehe Mondrille Rima,… … Deutsch Wikipedia
rima — RIMÁ, rimez, vb. I. intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleaşi sunete în silabele finale. ♦ fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.… … Dicționar Român
Rima — bezeichnet die Stimmritze Rima glottidis, siehe Stimmlippe eine altnordische Gedichtform, siehe Ríma eine italienische Gedichtform Terza Rima, siehe Terzine eine langgezogene geologische Struktur des Mondes, siehe Mondrille Rima, namentlich: den… … Deutsch Wikipedia
rima (1) — {{hw}}{{rima (1)}{{/hw}}s. f. 1 Consonanza per identità di suono di due o più parole dalla vocale accentata alla fine: rima piana, tronca, sdrucciola | Rima baciata, di due versi consecutivi | Rima alternata, di versi che rimano alternativamente… … Enciclopedia di italiano
rima — ríma ž DEFINICIJA knjiž. glasovno podudaranje krajnjih slogova (ob. od naglašenog vokala posljednje riječi) dvaju (ili više) stihova; rimovani izraz, srok SINTAGMA daktilska rima rima s podudaranjem u tri sloga; muška rima rima s podudaranjem u… … Hrvatski jezični portal
rima — sustantivo femenino 1. Área: retórica Igualdad o semejanza entre los sonidos de dos o más palabras a partir de la última sílaba acentuada. rima asonante Igualdad entre los sonidos vocálicos de dos o más palabras a partir de la última sílaba… … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
rimă — RÍMĂ, rime, s.f. Repetare a sunetelor finale în două sau în mai multe versuri (începând cu ultima silabă accentuată); p. ext. potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt (ori segment dintr un cuvânt) care rimează cu altul. ♦ Vers. – Din … Dicționar Român
rima — rimà interj. Šn, Alk avino ar veršio erzinimo žodis: Ei, rima rima – budikšt! Rdm. Rimà rimà, bau! Gs … Dictionary of the Lithuanian Language