-
1 character
['kærəktə] 1. noun1) (the set of qualities that make someone or something different from others; type: You can tell a man's character from his handwriting; Publicity of this character is not good for the firm.) fire; gen2) (a set of qualities that are considered admirable in some way: He showed great character in dealing with the danger.) caracter3) (reputation: They tried to damage his character.) reputaţie4) (a person in a play, novel etc: Rosencrantz is a minor character in Shakespeare's `Hamlet'.) personaj5) (an odd or amusing person: This fellow's quite a character!) personaj6) (a letter used in typing etc: Some characters on this typewriter are broken.) caracter; literă•2. noun(a typical quality: It is one of his characteristics to be obstinate.) caracteristică- characterize
- characterise
- characterization
- characterisation -
2 credit
['kredit] 1. noun1) (time allowed for payment of goods etc after they have been received: We don't give credit at this shop.) credit2) (money loaned (by a bank).) credit3) (trustworthiness regarding ability to pay for goods etc: Your credit is good.) încredere; solvabilitate4) ((an entry on) the side of an account on which payments received are entered: Our credits are greater than our debits.) credit5) (the sum of money which someone has in an account at a bank: Your credit amounts to 2,014 dollars.) cont6) (belief or trust: This theory is gaining credit.) reputaţie7) ((American) a certificate to show that a student has completed a course which counts towards his degree.) credit2. verb1) (to enter (a sum of money) on the credit side (of an account): This cheque was credited to your account last month.) a credita2) ((with with) to think of (a person or thing) as having: He was credited with magical powers.) a atribui3) (to believe (something) to be possible: Well, would you credit that!) a crede•- creditably
- creditor
- credits
- credit card
- be a credit to someone
- be a credit to
- do someone credit
- do credit
- give someone credit for something
- give credit for something
- give someone credit
- give credit
- on credit
- take the credit for something
- take credit for something
- take the credit
- take credit -
3 disreputable
[-'repju-]1) (not respectable, especially in appearance: a disreputable old coat.) uzat; zdrenţăros2) (of bad reputation: He's rather a disreputable character.) cu proastă reputaţie -
4 reputable
adjective (respectable; well thought of: Is that a reputable firm?) respectabil, onorabil; de o reputaţie bună -
5 reputation
[repju'teiʃən](the opinion which people in general have about a person etc, a persons's abilities etc: That firm has a good/bad reputation; He has made a reputation for himself as an expert in computers; He has the reputation of being difficult to please; The scandal damaged his reputation.) reputaţie- reputed
- live up to one's reputation -
6 stature
['stæ ə]1) (height of body: a man of gigantic stature.) statură2) (importance or reputation: a musician of stature.) reputaţie
См. также в других словарях:
reputaţie — REPUTÁŢIE, reputaţii, s.f. Părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat. ♦ Renume, faimă. [var.: (înv.) reputaţiúne s.f.] – Din fr. réputation, lat. reputatio, onis. Trimis… … Dicționar Român
reputáţie — s. f. (sil. ţi e), art. reputáţia (sil. ţi a), g. d. art. reputáţiei; pl. reputáţii, art. reputáţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
faimă — FÁIMĂ, faime, s.f. Renume, reputaţie (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva. ♦ (Rar) Veste neaşteptată, surprinzătoare; zvon. – Din lat. fama (după defăima). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÁIMĂ s. 1. v. celebritate. 2.… … Dicționar Român
celebritate — CELEBRITÁTE, (2) celebrităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi celebru; reputaţie, faimă. 2. Persoană care se bucură de mare renume şi prestigiu. – Din fr. célébrité, lat. celebritas, atis. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CELEBRITÁTE s. 1 … Dicționar Român
famat — FAMÁT, Ă, famaţi, te, adj. (În sintagma) Rău famat = care are o reputaţie proastă; deocheat. – Din fr. [mal] famé. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 famát adj. m., pl. famáţi; f. sg. famátă … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
renume — RENÚME s.n. Nume bun; faimă, reputaţie, celebritate. – Din fr. renom (după nume). Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5 … Dicționar Român
reputat — REPUTÁT, Ă, reputaţi, te, adj. Care se bucură de o reputaţie bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, preţuit. – Din fr. réputé. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPUTÁT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
compromite — COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr.… … Dicționar Român
onoare — ONOÁRE, (5, 6) onoruri, s.f. 1. Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. ♢ Câmp de onoare = câmp de luptă pe care şi au dat viaţa cei care au luptat pentru apărarea patriei. ♢ loc. adj. De onoare = a) demn de încredere,… … Dicționar Român
deocheat — DEOCHEÁT, Ă, deocheaţi, te, adj. 1. (În superstiţii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. fig. Indecent, necuviincios. ♦ Cu reputaţie proastă; compromis. ♦ Exagerat. [pr.: de o . – var.: (reg.) diocheát, ă. adj.] – v. deochea. Trimis de dante,… … Dicționar Român
