reciproce

См. также в других словарях:

• Reciprŏce — (lat.), 1) wechselseitig, gegenseitig, auf einander sich beziehend; 2) zurückführend, rückwirkend, rückdeutend. Reciprocabel, wechselbar, gleichgeltend. Reciprocirlich, wechselseitig, z.B. Reciprocirliches Testament, s. u. Testament. Reciprocität …   Pierer's Universal-Lexikon

• compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… …   Dicționar Român

• reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… …   Dicționar Român

• sinalagmatic — SINALAGMÁTIC, Ă, sinalagmatici, ce, adj. (Despre contracte juridice) Care impune obligaţii reciproce pentru părţile interesate chiar de la data încheierii lor. – Din fr. synallagmatique. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

• corelativ — CORELATÍV, Ă, corelativi, e, adj. Care este în relaţie reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ♢ Noţiuni corelative = noţiuni care conţin note arătând existenţa unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii.… …   Dicționar Român

• tipologie — TIPOLOGÍE, tipologii, s.f. Studiu ştiinţific al trăsăturilor tipice sau al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale… …   Dicționar Român

• Befahren (1) — 1. * Befahren, verb. reg. act. et recipr. welches so viel als befürchten bedeutet, aber im Hochdeutschen veraltet ist, und um der Bequemlichkeit des Reims willen nur noch zuweilen von den Dichtern gebraucht wird. Es wird so wohl Active mit der… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

• Brechen — Brếchen, verb. irreg. ich breche, du brichst, er bricht, wir brechen u.s.f. Imperf. ich brāch, Conj. brǟche; Mittelw. gebróchen; Imperativus brích. Es ist in doppelter Gattung üblich. I. Als ein Neutrum, da es eigentlich eine Nachahmung des… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

• RYSVICUM i. e. RYSWYK — RYSVICUM, i. e. RYSWYK pagus celebris, et peramoenus Hollandiae, suburbanus Hagae Comitum, Potentissimi, Augustissimi, Felicissini, Serenissimi VILHELMI III. Magnae Britanniae Regis, Castro sumptuosissimo, magnificentissimo nobilitatus; in cuius… …   Hofmann J. Lexicon universale

• comunitate — COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun +… …   Dicționar Român

• extrateritorialitate — EXTRATERITORIALITÁTE s.f. Faptul de a considera spaţiul unei ambasade într o ţară străină detaşat de acea ţară. [pr.: ri a ] – Din fr. extra territorialité. Trimis de ana zecheru, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  extrateritorialitáte s. f. (sil. ri a… …   Dicționar Român