puterile

См. также в других словарях:

• depăşi — DEPĂŞÍ, depăşesc, vb. IV. tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competenţa cuiva. Această… …   Dicționar Român

• peste — PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (In legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra… …   Dicționar Român

• desperare — DESPERÁRE, desperări, s.f. Faptul de a despera; desperaţie. ♢ loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ♢ expr. A duce (sau a… …   Dicționar Român

• obosi — OBOSÍ, obosesc, vb. IV. intranz. şi refl. A pierde puterile (fizice sau intelectuale) în urma unui efort îndelungat; a osteni. ♢ tranz. M au obosit drumurile. ♦ refl. A depune eforturi (intense) pentru a face ceva. – Din bg. oboseja, scr. obositi …   Dicționar Român

• osteni — OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi… …   Dicționar Român

• anemia — ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [pr.: mi a] – Din fr. (s )anémier. Trimis de ana zecheru, 09.02.2004. Sursa: DEX 98  anemiá vb. (sil. mi a), ind. prez. 3 …   Dicționar Român

• cum — adv., conj. a. adv. I. (Interogativ). 1. În ce mod? Cum ai făcut de ai venit? ♢ expr. Cum şi în ce chip sau cum şi ce fel = în ce fel. A nu avea (sau a nu şti) cum = a nu avea posibilitate de a... ♦ (Repetat, în propoziţii enunţiative) Într un… …   Dicționar Român

• decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… …   Dicționar Român

• executiv — EXECUTÍV, Ă, executivi, e, adj. Care are sarcina de a executa dispoziţiile organelor superioare. ♢ Organ executiv = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor. (În organizarea unor state) Putere executivă = sistem …   Dicționar Român

• iraţional — IRAŢIONÁL, Ă, iraţionali, e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e raţional, care este fără judecată, neraţional; contrar raţiunii. 2. (mat.; în sintagmele) Număr iraţional = număr real care nu se poate reprezenta printr un… …   Dicționar Român

• menaja — MENAJÁ, menajez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înţelegere; grijă şi îngăduinţă, a se purta bine cu cineva; a cruţa. ♦ refl. A şi cruţa sănătatea, forţele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3.… …   Dicționar Român